5,253 matches
-
a zis Z mișcându se În loc. Pe frunte i se ghicea doar o vagă Încruntare, dar celorlalți nu le-a trebuit altceva ca să Înceapă dezbaterile. — Țara moare de foame, hai să cheltuim ce n avem pe războaie cu americanii! — Ce scuză potrivită ca să termine cu cine ndrăznește să i se-mpotrivească! — Revoluție? Care revoluție? Omul ăsta n-are nici o ideologie. Ia ascultați! — ...Eu cunosc o știință care dă rezultate excelente, și anume marxismul. După cum știți, sunt prieten cu comuniștii pentru că sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din. — Domnișoară! Domnișoară! a strigat Margaret și s-a grăbit să o ajungă. Fata nu s-a oprit; nici măcar n-a Întors capul. Mick a alergat după ea și a prins-o din urmă după câțiva pași surprinzător de rapizi. — Scuzați-ne, a zis el atingându-i umărul. Fata s-a tras instinctiv Într-o parte și s-a uitat la el Încruntată. Avea o privire Întunecată și zăpăcită, s-ar fi zis că nu-și dă seama unde se află
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum o să plec, își mai zise și, într-adevăr se ridică în picioare, dreaptă, aparent calmă, stăpână pe ea. Nu o să mă scuz că s-a făcut târziu, asta în nici un caz, nu n-o să invoc nici un motiv banal, o să plec de aici și atâta tot, o să plec. Fir-ar să fie! Îl privi cu toată forța de care se simțea în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința ei. Ah, libertate, libertate! Știa acum că a doua zi va primi un telefon, el se va scuza inventând un accident oarecare, minciuna îi era tovarășă credincioasă, va spune că s-a întâmplat ceva absolut neprevăzut, o urgență la spital, un telefon de la un pacient, îl cunoștea destul de bine, era tipul de om care promitea mereu, promitea, promitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cinste, se entuziasmă Ovidiu la vederea bucatelor. Chiar îmi era foame. Reveniră acasă a doua zi, spre seară. Intrară în apartament braț la braț. Carmina se gândea din când în când la serviciu, ce va spune oare, nu-și scuzase absența nici măcar cu un telefon. Dar toate i se păreau așa de îndepărtate, parcă trecuse un veac! Acum sunt liniștit, îi spuse Ovidiu, astăzi ai fost cu mine, nu mai am nici un dubiu, dar mâine, mâine ce vei face? Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să lucreze repede, repede, se auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de bine, să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina îi vorbea, omul se ridica în picioare, cu sângele scurs din obraji, cu pleoapele plecate, puțin încruntat, exact ca un elev prins cu cine știe ce șotie. Printre firele de păr rărite se vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu mi-am dat seama. Nu e chiar o tragedie, încercă ea să-l tempereze, jenată de purtarea lui. Trebuia să vă spun, aste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-l tempereze, jenată de purtarea lui. Trebuia să vă spun, aste e, mai ies cine știe ce complicații din astea ideologice și ne trezim cu anchete pentru mai nimic. O să fiți binevenit oricând la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui că știai de el? — Păi, oarecum. M-a sunat țipă asta, Tarrant, în legătură cu el. — Nu mi-ai spus nimic. Am uitat, se scuză Adrian. Cred că erai plecată undeva. — Ce-a vrut de la tine? — Informații generale despre Șam. Sper că nu i-ai dat nici un fel de date. — I-am spus că n-o să-mi vorbesc pe la spate prietenul meu cel mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așa mi s-ar părea corect. — În regulă, spuse ea. Ce vreți să aflați? — Ei bine, spune-mi ceva despre tatuajul tău. Fanny păru un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca să iasă din gogoașa? — Nu, mi l-am tatuat ca să-i fac pe plac prietenului meu, mărturisi Fanny. — Lui Creighton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a rămas fără benzină. Așa cred. Fanny își reținu un zâmbet. Adrian îi surprinse privirea și surâse complice. Am zis ceva caraghios? întreba Eleanor. — A, nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de repede, îi spuse Adrian lui Eleanor. — Evident! pufni Eleanor. — Ellie! Nu fi prostuța! — Rosemarie a avut iarăși o migrenă, așa că m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
De data asta din boxe răsună glasul ei, urmat de-al lui Adrian și-al lui Fanny. „...Probabil a rămas fără benzină. Așa cred... Am zis ce nu trebuie?“ „A, nu, doar... Nu contează.“ „N-ar strică să mă-mbrac... Scuzați-mă.“ Apasă din nou pe butonul de derulare și aștepta câteva secunde. Apoi opri bandă și apasă iar pe Play. „...un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu zicea nimic, da' ceva tot Îi trecea lui pân cap, acolo sub căciula lui neagră, că dă barbă ce să mai vorbim... Îl mai și Împingeam, că mă Împingea și pă mine alții, da' iel nimic. Ceva, acolo, pardon, scuzați! Tăcea și zâmbea ca mama când făceam o prostie. Mișca Însă buzele, ce-i drept. Tot așa fac iei și la mânăstiri pă unde i-am văzut Într-o excursie cu atelierul mecanic dă la noi. Cu sindicatu'. Ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi la címitir unde acum crescut cávouri cum case pe Hollósi Simon. Cine poate, cumpéră cávou vechi, cu blázon. Io nu ințeleg cum poți sta la un loc cu morți nobili. Ce să discuți cu ei? și apoi se tot scuzi che tu apucat sus acum ca in cúșetă la tren unde tot míros vine sus, che oameni suntem! Noroc che sus poți respira dache cévou spart púțin la acopériș. Vezi și cerul dache adus óchelari cu tine și nu păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zona Aradului și a Timișoarei Încă Înainte de Revoluție. Dacă nu ar fi fost atât de scumpe, și-ar fi cumpărat, poate, și ea, una. Acum Însă e cam târziu. Prioritățile ei erau altele... Domnul Húsvágó era În picioare și se scuza că vorbise atât de mult, Încât uitase pentru ce venise. Ieși pe terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza, tăcea rușinat, zâmbea neajutorat. Nimeni nu-l lua În seamă, pentru că e normal să uiți. Acum se Întreba: dacă am uitat să joc șah? Ar putea lua șahul și să Încerce câteva mutări. Cine să-i spună Însă dacă mutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe blat la acest spectacol. Ce brutalitate, omule, vezi-ți de treabă! La etatea dumitale nu mai ai cum să fii brutal. Nu? se miră domnul binecrescut. Nu, hombre. Nici măcar n-am căzut din pricina loviturii dumitale, dacă vrei să știi. Scuză-mă, nu vreau să te jignesc. Ai alunecat și ai venit peste mine ca o sanie. Sticla abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în pensiune o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Petru Dumitriu... Autor al romanului Drum fără pulbere! mă întrerupe Șichy. Schima buzelor strălucitoare se vrea răutăcioasă. S-a găsit un prozator care să spurce martirajul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Geaba și-a pus cenușă-n cap. Geaba s-a scuzat: a fost pentru operă. Pentru operă fac orice. Care operă, care capodoperă justifică moartea cuiva? Petru Dumitriu lasă-mă să-mi duc ideea pînă la capăt, Șichy a beneficiat și el de ocazie, să mai dea-n Arghezi cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
decît să fii resentimentar ca Goma. De acord. Iartă/uită, dar nu înainte de-a clarifica lucrurile. Și asta cînd se duce o bătălie fără precedent pentru falsificarea memoriei. Cu toate mijloacele. Chiar și cu cele proletcult-staliniste, care nu-s scuzate de nici un scop. Cine-a mai rămas din generația Tulbure-Cassian-Veronica-Banuș pune la zid cărți și autori, în termenii anilor cincizeci. Exemplificați? Cît vrei. Se vorbește iarăși despre "descompunerea morală" a lui Arghezi, la fel cum vorbea Sorin Toma. Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fine, apoi dublate, îngroșate. Cu breteaua sutienului intrată în carne și cu vînătăi pe coapsele grele. Vînătăile arată ca niște dîre de la un prea lung șir de ani. Imprimate pe piele de-o viață prea lungă. Cîinele meu a răgușit. Scuză-mă, Iordanco, mi-s cam răcit. Da' aibi nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana. Sîc psihanalizei!" Asta, în teorie. Practic, i s-au înecat corăbiile, cu bricul Mircea cu tot. O simt de cum se scuză c-a întîrziat: Văd din ce în ce mai prost. Nu disting numărul tramvaiului, dacă se depărtează sau se apropie. A luat unul greșit, acela pe care l-a făcut și personaj: de Baza 3, "cel mai democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să le dea puterea de-a suporta nedreptatea. Și eu mă consideram nedreptățită. Chiverniseam salariul (bănuții nu-mi erau de-ajuns, însă de la Marx tot am învățat ceva: mi-a transmis sila de sacul cu bani capitalist, de scopurile materiale scuzînd mijloacele), mă împrumutam să le fac rost de bunătăți. Patrick întîmpina cu lehamite toate gesturile de gazdă binevoitoare. "A, Pepsi!" Prefera Cola. "A, portocale!" Prefera mandarine. În tandem, și lui Brăduț îi puțea orice era românesc. Pîinea era acră (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]