2,779 matches
-
înșine și cu vechea conștiința fatalist-romaneasca ce a dus la crearea capodoperelor popolare precum, “Miorița” și “Meșterul Manole”, active și azi, în lupta cu care fiecare îi face față cum poate, dar din păcate tot la fel.. razbunandu-se față seamănul sau... Asta-i crudă mentalitate a românului! Pe mare, spre exemplu, toți românii spun că: “să te feresca Sfanțul să fi într-un voiaj cu un alt român...!” Toți zic, toți se feresc cum pot, mai ales atunci când sunt puși
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]
-
instituției, căruia i se alătură o echipă administrativă pe cinste formată din Rodica Buțincu - contabil șef, Silvia Luminița Cărbunaru - secretar, Mariana Chitaru, Mircea Cărbunaru și Vasile Apostu, fac front comun cu vrednicia. Prin tot ceea ce fac în fiecare zi pentru semeni și pentru cultura orașului, pornesc de la iubire și sfârșesc prin a dărui iubire. Același lucru se întâmplă și cu profesorii acestei instituții care dăruiesc cu iubire și pasiune din harul primit, elevilor Domniilor Lor, pregătindu-i spre a deveni adevărați artiști
REVISTA ,,CASA ARTELOR,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349901_a_351230]
-
Publicat în: Ediția nr. 1035 din 31 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Întregirea existenței umane prin Dumnezeu! Iubirea dac-o vrei, n-o poți obține fără el! Iubirea și devoțiunea Lui Dumnezeu nu poate fi niciodată ruptă de iubirea de semeni, ci de există, ea poate fi doar întregita. Așa după cum spune tot Marele și Incomparabilul nostru Poet, în poezia "Locul Aripilor": "Astăzi însă nu-s că flama cea profana și avara, Inima mi-e sfântă astăzi, cald și dulce-i
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
o sumă de frământări și de pierderi energetice și de tot felul. Așa cum am spus mai sus, rugăciunea începe odată cu introspecția și cu căutarea lui Dumnezeu, ori el nu se lasă mult căutat, pentru că-L vedem pretutindeni: în noi, în semeni, în fauna și vegetație, în stele, în univers, în mișcarea ordonată a galaxiilor și a pământului, dar și în alte minuni pe care doar cu ochiul credinței le vedem!! Dacă n-ar exită Dumnezeu, clopotele din Padova n-ar fi
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
noi oamenii nu putem mai mult... se pare că omul ori de câte ori a vrut 'să știe' mai mult, atunci rapid și-a manifestat și superioritatea față de acela care 'cunoaște' mai puțin... intervenind rapid dacă nu autodistrugerea, cel putin apare dispariția unui seamăn... Cine poate concepe spre exemplu distrugerea în masă pe care o produce 'marea descoperire' umană, bomba atomică? Tot prin gândirea lui, Incomparabilul Eminescu a prevăzut deșertăciunea acestei existente lipsite de însoțirea cu Dumnezeu, împrumutând astfel un pic de la ateul Schopenhauer
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
toate treburile deoparte și toate gândurile corupătoare, atunci îl descoperi pe Dumnezeu!! Întregirea existenței umane prin Dumnezeu! Iubirea dac-o vrei, n-o poți obține fără el! Iubirea și devoțiunea Lui Dumnezeu nu poate fi niciodată ruptă de iubirea de semeni, ci de există, ea poate fi doar întregita. Așa după cum spune tot Marele și Incomparabilul nostru Poet, în poezia "Locul Aripilor": "Astăzi însă nu-s că flama cea profana și avara, Inima mi-e sfântă astăzi, cald și dulce-i
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
viu atât timp cât ești într-o relație. Universul nostru este un univers relațional. De aceea cele două porunci fundamentale, în care se adună absolut tot, țin de condiția umană. Prima: iubește-L pe Domnul Dumnezeu, și a doua: iubește-i pe semeni. Și ce sunt acestea? Sunt relații. Încă tot învăț și acum să ies din turnul meu și să iubesc. să-mi iubesc soția, să-mi iubesc copiii, să-mi iubesc vecinii, să stau de vorbă cu ei, să am o
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
pe la Podișca de sub Vârful Crucii și Ghimbav. De-acum, începe joaca noastră cu zbatul chetrei pe apa în curs, cu grija-n mersul pe buștenii rătăciți, aruncatul de bolovani mărioci, ori cu dibăcia prinsului de zglăvoci lenevoase. Toți eram în seamăn de voie bună, cu lipsă de griji și numai statul, culoarea-n păr și vorbe chiteau în osebire. Unii aveau porecle, dar pe cei mai mulți îi chemau Ion și le ziceau Nelu, Ionel, Niță, Țică și unul singur era Iulică, blondul
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
le îngrijesc. Copilași roșii la față, Ca și Ionatanele, Sar zglobii și se răsfată, Joc de-a avioanele. Viața lor nu e ușoară, Dar se-nchină când se scoală Și cu Dumnezeu în gând, Lucrul cumpănesc pe rând. De sunt semeni în necazuri, Sar cu toți in ajutor, Nu au limite, zăgazuri, Urcă-n vârful munților. Așa le-au lăsat străbunii, Așa au citit în cărți, Să faci o închinăciune, Mâna s-o întinzi de poți. Își dau hainele din spate
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
acela al „îngerului morții”, va cuprinde din ce în ce mai mulți oameni. Este un complex satanic care te îndeamnă la sinucidere, dar, înainte de asta, ești mânat să nu pleci singur în astral, ci să iei cu tine în ultima călătorie câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către el palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
are calitățile și fidelitatea unei fotografii, uimitor de expresive, cu dimensiunile 143 cm pe 55 cm. Deși țesătura din fibră de agave este rară, "fotografia" Fecioarei s-a așternut compact, armonios. Cu acest miracol a început o fervoare religioasă fără seamăn, care a adus și succesul cultului creștin printre mexicani. Mantaua cu chipul Maicii Domnului poate fi văzută în uriașa catedrală închinată Fecioarei din Guadalupe”. Aflând despre minunea petrecută în Guadalupe, putem lesne deduce și explicația scenelor ce stau în spatele realizărilor
OCTAVIO OCAMPO de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350099_a_351428]
-
zburau îngrozite de inerentul lui sfârșit. Nemilosul Timp îl târa în ultima zi, ca pe un leș. Toate minutele și secundele sale, ciufulite și învinețite de atâta zbatere, țipau tăcut în dispariția lor. Pe mine și pe celelalte miliarde de semeni ai mei de pe planeta Pământ nu ne impresiona deloc tragedia Bătrânului An, căruia îi curgeau lacrimile după clipele pierite în neantul Timpului. Degeaba ne privea îndurerat, reproșându-ne că în toate zilele vieții lui ne-a dăruit atâtea clipe de
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
în inși fără personalitate și identitate clar conturate, mai degrabă versatili decât dotați cu un intelect peste medie; efectele globalizării adâncesc și mai mult frustrările și alienarea; dispariția granițelor geografice dintre țări izolează, îngrădesc libertatea și instaurează barierele artificiale între semeni. Indiferent însă de forma donquijotismelor sale, Mircea Băduț are momente când devine filosofic, vorbind în parabole: "în lungul vremurilor neturbulente, traiectul civilizației umane e dat nu atât de voievod, cât de făuritorul de «obade»"(p.39) sau, în alt context
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
de hârtie, el adresează cititorilor săi un îndemn de reflecție asupra condiției umane în genere. Chiar dacă abordează genul literar sau pe cel fundamental opus, științific, discursul său vizează antropologia ficțională sau nonficțională, "subiecții" racolați fiind, după caz, personaje literare sau semeni din imediata sa vecinătate. Discursul său este discurs despre om. În peregrinările sale donquijotești, Mircea Băduț are un oarecare control asupra speculațiilor (realităților-irealităților) sale, indiferent de spațiile în care acestea se consumă (real sau ficțional): "reflexul de a privi autocritic
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
prietenele mele. Cum băusem o sticlă de bere rece pe malul mării, privind mișcarea necontenită a valurilor și simțind minunata briză marină. A trecut foarte mult timp de atunci. Acum stau singur, distrus, părăsit, trist, cuprins de o melancolie fără seamăn și știind prea bine că nu mai am ce aștepta. Mai mult, îmi dau seama că nimic din ceea ce reprezintă mijloacele cu care de obicei “se păcălesc” oamenii nu mi-ar fi de niciun folos. Nu voiam nici să mă
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
de afecțiune, de renaștere. Și te vei alătura lui, poate îl vei face să zâmbească, veți încerca să înfruntați lumea împreună. Bucuria de a trăi... O avem toți în noi înșine, dar nu poate fi scoasă la suprafață decât de semeni. ...Stau, în aceeași încăpere, și mă întreb deseori care ar putea fi rostul existenței mele pe acest pământ. Care va fi împlinirea mea, după toți acești ani de suferință. M-am gândit la Virgil, vecinul paralizat, și mi-am adus
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NUFĂRUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nufărul Era cândva o floare albă-n plete și flori și semeni nainte-i se plecau, veneau la el ca să-i asculte glasul și-n taină își spuneau că îl iubeau. Iar nufărul purta cu drag în suflet adresele la care-a scris mereu unor lalele, dalii, violete, dar n-a primit răspuns
NUFĂRUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361828_a_363157]
-
duce viața sub visuri care dor, Să vrei, sădind sămânța eternității-n carne, Nimic lumina lumii în neguri s-o răstoarne, Legând-o apoi, cu duhul să le împaci visând - O dulce-mpreunare de suflet și de gând. Migală fără seamăn - și versul, pe încetul, Te-a-nscăunat în carte: Măria Sa Sonetul! Bucură-te, Pisc credinței, ne-nțeles de pământeni, Bucură-te, Făurarul de Sonete peste vremi, Bucură-te, Aducătorul de esențe și de mir, Bucură-te- Ngemănare cu poemele - Shakespeare, Bucură-te, A
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
înfiere liberă față de un îndrumător spiritual, față de un părinte duhovnicesc în care sălășluiește Duhul care eliberează, care înnobilează chipul. De aceea creștinul nu poate fi obiectul manipulărilor: genetice, comerciale, ideologice, religioase. Chipul primit ne obligă la un respect necondiționat față de semeni. Cu fiecare om cu care ne întâlnim ar trebui să-l întâmpinăm cu aceste cuvinte: Bucură-te! Hristos a înviat!, asemeni Sfântului Serafim de Sarov: „Bucuria mea, Hristos a înviat!” Omul creștin, ființă și persoană devine prin biruința lui Hristos
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
este Cel mai potrivit dintre toți aceia. Ce filosofie neluminată e aceea care învață că Moise și Mahomed au avut ceva de-a face cu politica, și Hristos nu! ”(ibid., p. 24). Slujirea și jertfa creștină întru Domnul și întru semeni este înfierea noastră hristică în Dumnezeu. „Carlyle și Emerson s-au îngrijit peste măsură să-l recomande pe orice mare om drept lider al omenirii mai degrabă decât pe Hristos. E ca și cum ar spune: „Omule! Ia lumânări și lămpi ca să
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
dragostea mea. Las cântecul iată Să spună ce știe Ce simte acum Pentru voi, inima. Iubesc tot ce mișă Și mă înconjoară, În gând port visarea Și seva din vers, Viața-i frumoasă, Iubesc prima oară, Pe voi ai mei semeni Eu v-am înțeles. Modest voi mă știți, N-am aer de rege, Avere-mi e cântul, Coroana-i cuvânt, Și-n inima voastră Mă veți înțelege, Înseamnă că-s om, Că iubesc și vă cânt. Mă-ncred în lumină
CEL CARE CÂNT de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365792_a_367121]
-
suflet al autoarei - o dunăreancă și ea, înnamorată până dincolo de cuvinte de fluviu și culoare. Amintiri, evocări, portrete, mărturisiri de suflet, rugăciuni, frânturi de omilii. Rezonanțe acustice-n gând și în inimă. Odă închinată lui Dumnezeu, împătimită de dragostea față de seamăn, de Cuvânt, de Frumos și Artă-plastică. Constanța, este suflet răsfrânt într-o lacrimă. Personalitate distinctă în peisajul artelor plastice din sud-estul Dunării, de portul atât de îndrăgit Brăila, oraș în care s-a născut, Constanța Abălașei-Donosă și-a câștigat prin
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
pe „cărări necunoscute” - cum le definea EMINESCU - necunoscute - până acum - de aparent firava Manuela Sanda - inginer, dar și terapeut Bowen, e o CARTE - TRĂIRE psihologică reflectată la nivel de conștiință, este o CARTE - DESCOPERIRE de SINE, o CARTE - IUBIRE de SEMENI și de DUMNEZEU, este „JURNALUL” ființei dornice să se purifice prin CUNOAȘTERE, CURAJ, EFORT, DĂRUIRE, SIMPLITATE, MODESTIE... Știm că în spatele fiecărui lucru, fiecărei opere stă un ,,arhitect - creator”. Predestinată - parcă - să parcurgă acest ,,CAMINO” al cunoașterii, al descoperirii, al definirii
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
MODESTIE... Știm că în spatele fiecărui lucru, fiecărei opere stă un ,,arhitect - creator”. Predestinată - parcă - să parcurgă acest ,,CAMINO” al cunoașterii, al descoperirii, al definirii EULUI în raport cu UNIVERSUL, Manuela Sanda Băcăoanu a fructificat înnobilându-l curajul, dar și dăruirea, iubirea de semeni și de natură, iubire pe care a transferat-o în Logos, în Cartea ce ne-a oferit-o ca un „DAR”. E „DAR” făcut Celor ce n-au chemarea, voința, curajul, forța de a străbate „Drumul Sfântului IACOB”, drumul purificării
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
nerăsuflate - transmite peripețiile, bucuriile și suferințele îndurate cu stoicism, trăiri adânc întipărite în suflet, sentimente profunde, alături de frumusețea sau asprimea peisajului, de - uneori - vitregiile naturii, dar și de bunătatea, căldura, ospitalitatea oamenilor întâlniți, acele legături nevăzute ce se țes între semeni, legături ce rămân în amintire ca o lumină... Cartea Manuelei Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” (Camino Francez 2012), în cele peste 400 de pagini, e atent structurată pe capitole, cu finețea și exactitatea unui Inginer
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]