3,089 matches
-
renăscut lumina din lumină. Luptat-ai cu pieptare și securi, Popor secat de aur și păduri, Cu dreapta te închini, cu stânga furi! Îi uiți pe-acei care-au înfrânt intrușii, Eroi fără morminte, nesupușii. Acuma te conduc lepădături, Popor secat de aur și păduri, Cu dreapta te închini, cu stânga furi! Nu pot să cred că ăsta-i neamul meu, Blagoslovit de însuși Dumnezeu. Măreț destin cu neperechi figuri, Popor secat de aur și păduri, Cu dreapta te închini, cu
CU DREAPTA TE ÎNCHINI, CU STÂNGA FURI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366343_a_367672]
-
Eroi fără morminte, nesupușii. Acuma te conduc lepădături, Popor secat de aur și păduri, Cu dreapta te închini, cu stânga furi! Nu pot să cred că ăsta-i neamul meu, Blagoslovit de însuși Dumnezeu. Măreț destin cu neperechi figuri, Popor secat de aur și păduri, Cu dreapta te închini, cu stânga furi! *** Referință Bibliografică: Cu dreapta te închini, cu stânga furi! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1817, Anul V, 22 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CU DREAPTA TE ÎNCHINI, CU STÂNGA FURI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366343_a_367672]
-
-n locul tău nu pot să strălucesc... Eu ți-admir picăturile ce pe ochi ți-au trecut, Dorurile-ți nestrămutate stau să ți le-ascult, Și, noblețea unui suflet mult prea încercat, Plânsul sacadat, ce de iubire nu poate fi secat, Și, imposibil că de durerea continuă descărcat, Compătimitor sunt, chiar mult decât prosternat, Doresc din inimă să mângâi, dar sunt dezolat... Ți-admir suferințele ce ți-au trecut prin trup, Zgomotele durerilor involuntar ți le ascult, Spectator nevolnic supus de-
GRAŢIA CERULUI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366457_a_367786]
-
care ni se scurge fericirea trebuie să renovăm totul totul de la reclame cu surogate la grădini visătoare nu vedeți cum tremură cerul printre norii plumburii cum răsună vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină lună bezmetică pelerinele nopții cad peste
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
și nici ochi pentr-o secundă, / că-i secund și-n nori s-afundă. / Și tot trece ostășește / și pe noi ne nimerește. Tu secunda cea frumoasă, / viață vie, luminoasă, / eu secundul, / timp uscat / ce-a trecut și s-a secat. // N-are timpul, / timpul nare / vise, doruri călătoare / Și nici ochi / ca să pătrundă-n / frumusețe /de secundă, / stă în colțul de iatac / și tot bate / tic și tac / și privește ziua toată / cu privirea lui / netoată / cum sub umbră de
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe crupa mânzului mă-ntind când plouă și mâinile căuș le fac s-adun mai multă viață-n mine, de-acolo arunc iubiri balast care-au mușcat adânc lăsându-mă izvor secat la liziera dinspre lume iar când pe buze-mi trece galbenul solar cu gustul de caisă coaptă, de hățuri trag și mă întorc mai altfel,către casă, mai bogată. Referință Bibliografică: Când plouă / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂND PLOUĂ de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366606_a_367935]
-
fără cuc frunză veștedă în livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck clipă tăinuind averi pășunea mea pe care iezii se scaldă în laptele amiezii cu adevăruri în doi peri dacă nu înfrunți un risc ți-a secat vigoarea parcă duc în spate câte-o zarcă perceptorii de la fisc Referință Bibliografică: primăvară fără cuc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366587_a_367916]
-
publicat în Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016. Pe crupa mânzului mă-ntind când plouă și mâinile căuș le fac s-adun mai multă viață-n mine, de-acolo arunc iubiri balast care-au mușcat adânc lăsându-mă izvor secat la liziera dinspre lume iar când pe buze-mi trece galbenul solar cu gustul de caisă coaptă, de hățuri trag și mă întorc mai altfel,către casă, mai bogată. Citește mai mult Pe crupa mânzului mă-ntind când plouăși mâinile
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
mica sală de lectură a Bibliotecii Județene din Centrul Vechi al Băii Mari. În timpul când eram profesor la Tarna Mare am înființat în cadrul școlii un cenaclu literar, la care participau foarte mulți elevi și profesori din satele Băcicău și Valea Seacă. Acestui cenaclu i-am dat numele preotului patriot Athanasie Doroș și a funcționat cât am stat eu în această localitate. Cei de la raionul Negrești-Oaș nu prea au fost de acord cu numele acestui patriot. Dar nu au intervenit în schimbarea
RELATIVITATEA SUCCESULUI ÎN LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366747_a_368076]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > COTNARII DOMNEȘTI, VINURI ÎNMIRESMATE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ori nuca seacă, ori buzele fără gustul stropului înveselitor al mierii de Cotnari...! Fără miez ar fi viața și devastatoare ofrandele singurătății fără Cotnari, vinul soarelui și-al șirurilor de jad, vechi de pe când mătaselor, aurului, păcii și libertății, domnii Moldovei le încredințau
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Curpenii nici să crească, nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva , aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
de struguri norocoși. Le înghițim simultan cu bătăile clopotului de la Puerta del Sol ca să nu... înghițim în sec. Puțină încredere se cere totuși și din partea noastră, când trecem pragul. La nevoie, o stimulăm cu un pahar de șampanie - cât mai seacă, brut, dacă se poate. Ce Dumnezeu, că doar n-o fi foc?! Curaj, găină, că te tai! Anul acesta, mi-am luat un loz cu trei zerouri la capăt, ca să-l țin minte mai ușor, pentru că cifrele nu sunt pasiunea
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
să zburde în voie, dincolo de timp, „pe apa gândurilor”, să se piardă „în abisul emoțiilor”, chiar în „eternitate”, acolo unde, în imagini închipuite îl va întâlni pe Eminescu: „Îl văd pe Eminescu/orizont al puterii,/ fără el granitul ar rămâne/secat de lumină.” Sufletul, pe care autoarea l-a trecut prin toate anotimpurile, prin trăirile exprimate în versurile din celelalte capitole, iată, aici, în acest capitol, sufletul îi este „leagăn de iubire”: Sufletul-leagăn de iubire/mare agitată de frământări și dorințe
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
plânge, Înseamnă jertfă când va fi Nevoie de-al tău sânge A fi uniți, tineri-bătrâni, Femei-bărbați prin veacuri, Înseamnă limba la români Și doina pentru leacuri. A fi uniți și vindecați De doruri și de jale, Înseamnă Prutul să-l secați Să nu vă stea în cale. A fi uniți prin legământ În suflet și cuvinte, Înseamnă pâine de pământ Din spice de morminte. A fi uniți români de-un glas De-aici și dinafară, Înseamnă ceas de lung popas La
ORI LUPŢI, ORI TE STINGI – GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI UNIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361603_a_362932]
-
neamului, sub arme. Există ceva în țara aceasta pe care nici-o gafă politică și nici-o tragedie istorică nu o va putea suprima. Există forța jertfei depline pentru semeni, neam și țară, există acel izvor de putere și fără putință de secat. Există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume pe care trebuie să-l rostim tot
IN MEMORIAM ADRIAN IOVAN EROUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361589_a_362918]
-
pe la noi;/ Și cum vin cu drum de fier,/ Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate./ Numai umbra spinului/ La ușa creștinului./ Își dezbracă țara sânul,/ Codru frate cu românul/ De săcure se tot pleacă/ Și izvoarele îi seacă/ Sărac în țară săracă!// Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia!// Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las-Arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților,/ În sama părinților
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
SCRIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 4 Ianuarie 2012 Scrie cu dragoste, nu gândi cu ură! Să nu îți fie inima săracă. Scrie fără teamă păgână! Cuvintele, niciodată nu seacă! Ele cură mereu în afară, precum o fântână... Scrie cu Dragoste, nu tăcea cu ură... Referință Bibliografică: Scrie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 369, Anul II, 04 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară
SCRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361675_a_363004]
-
Frumoasă a fost povestea dintr-o carte Sorbită pe-ndelete ca vinul dintr-o cană. A trecut sărbătoarea ca o clipă mult dorită, A rămas golul după ce circul pleacă, O tristețe amară dintr-o zi însorită Din fundul fântânii părăsită și seacă. Așteptarea își găsește izvorul în noi, Aduceri aminte de iubiri trecătoare, Speranța-sămânță rodind în zile cu ploi Revine din nou la viitoarea sărbătoare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Tristețea de după... / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368
TRISTEŢEA DE DUPĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361668_a_362997]
-
și de coase; Bătrâni, obosiți și fără de vlagă Se-anină cu Gândul de Cer- Doamne, ai milă de neamul acesta, Nădejdile noastre ne pier! Redă-le pădurilor, încă fiorul Și rodul livezii de meri și de pruni- Se-aude cum seacă-n fântână izvorul, Acasă pe cei risipiți să-i aduni; Fă tot ce ne-ai dat să rămână în Țară, În țara aceasta de Aur și-argint, Închide-le răilor ușa de-afară, Ne fură străinii și domnii ne mint
NUMAI DE AUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351789_a_353118]
-
VASILICA. Fără nicio îndoială, puternicul accent de spiritualitate neo-creștină face din „LUMINI ȘI UMBRE“ o carte cu esențe din ce in ce mai rare în vremurile noastre. Inima poetului creștin este locul unde Vinul și Pâinea Sfintei Euharistii zămislesc albastrul cerului sau convertesc trunchiul secat de viață în pomul cu bogate roade. Cu o prozodie ce se dorește clasică, ritmurile interne, sensibile, ale unei astfel de poezii, se dovedesc a fi cele ale inimii sau, măi bine-zis, ale sufletului încărcat de Lumină și Iubire de
„LUMINI ŞI UMBRE” (VERSURI) DE AUREL VASILICĂ (SLOBOZIA), CARTE DEDICATĂ PĂRINTELUI CRISTIAN POMOHACI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351904_a_353233]
-
mă rog și nu se poate Să nu-mi vezi paloarea frunții și o lacrimă-ntr-o mână Ți-o aduc ofrandă vie, n-am nimic la îndemână Și nici lacrima nu-mi vine să o plâng că mi-a secat Tot izvorul suferinței și m-apasă un păcat: Nu te mai găsesc în mine, deși știu că ești mereu Și în lacrimă și zâmbet... Dar acum sunt eu și eu Singură în întuneric, fără pic de lumânare Caut calea înspre
BUSUIOCUL PLÂNGĂ-ŞI FLOAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351972_a_353301]
-
ani, niște frați au cerut starețului să zidească baie în mănăstire. Starețul însă nu prea vroia, dar a îngăduit din pricina că frații erau bolnavi. Și s-a zidit baia; au făcut însă, numai o dată baie în ea, căci îndată a secat izvorul cel mare și îmbelșugat în apă, dăruit de Dumnezeu. Și adevărul vă spunem că am postit mult timp și am făcut multe rugăciuni insotie de multe lacrimi și cu toate acestea apă n-a mai ieșit din fântână. A
LIVADA DUHOVNICEASCA (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352430_a_353759]
-
lui plac, după propriul lui cod moral și cod genetic sau după legi prestabilite. Cine îl mai poate opri acum pe acest zeu suprem, numai Dumnezeu știe! Ca să vezi, „minunile” sfântului Ilie și ale profetului Moise din VT: cine a secat Marea Moartă, “ Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei!?” (Cartea lui Iov), cine întoarce Râul Iordan după cum vrea Domnul, și cine captează Râul Styx care curge prin cer și ploua peste noi cu
SCRISOAREA NR.53 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352415_a_353744]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PRUTUL Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1025 din 21 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat!? Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor Să nu dea mână cu mână sub același tricolor?! ... Șerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit, Pân' și sălciile-n maluri ți-au uscat de-atât bocit, Cum de
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?... Prutule, ți-am pus gând rău, îți aduci aminte oare Când voit-a Dumnezeu să nu mai avem hotare? Milcovul, fratele tău, în clipa de mântuire, Prinzând hora-n jurul său, l-am secat dintr-o sorbire, Înălțând pe-a' lumii astru, dintr-un sânge, dintr-un lan, Roșu, galben și albastru, suflet dac, suflet roman, Liberi, sub același soare, ne-am unit pe veci moșia Și cu apa-i din izvoare botezând-o
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]