985 matches
-
România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români, poate și în alții, dar nu de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu marxism-leninismul l-a obligat pe Franț Țandără să lovească deținuții politici peste testicule cu un creion neascuțit. A făcut-o pentru că, într-un fel, i-a plăcut... Franț Țandără nu e nebun, e doar rău. Există clinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu mine. Mi-am ținut răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut desluși bine, la lumina alburie a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se desprinse o santinelă. La câmp, la grâu. Măcar paiele să le strângem, îi explică bătrâna, și-ntr-adevăr ceea ce o uimi scoase din traistă și-i arătă secerile. Luați-o la stânga. Pe partea cealaltă. Trebuie să ajungem la Prefectură, în centru, spuse Cerboaica. În sfârșit, ajunseră. Tânăra femeie explică portarului cine este. Portarul un bătrânel impozant în uniforma lui veche, dar atât de curată încât părea nouă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Căută o tufă de măcieș la marginea acelui ogor, care nu era al lor, era al nimănui. Se dezbrăcă, își făcu vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă. Totul rămâne în urmă. Ce era chiar seceratul acela, dacă nu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
porumb. Ce-i? întrebă bătrâna. Vine! spuse ea. Apleacă-te și seceră. Cine să vină! gâfâi bătrâna șoptit. Nora se aplecă aprinsă-n obraji, buimacă, prostită de căldură. Continuă să secere. Strânse paiele cu spicele grele în vârf. Harști! făcu secera. Un mănunchi! harști! Alt mănunchi, harști! Fată! Ziceai de-un om. Unde-i? Ce om? Își încordă ochii și-l văzu. Uite-l! Doamne, fată, aista... nu-i el? Bătrâna își dezdoi șalele, răsuflă puternic, toată numai o apă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îmbuca. Sensul actual de „obraz“ din română apare și în derivate ca bucălat, bucos. Tot evoluție pe teren românesc este și sensul de „fesă“ al lui bucă. Falcă < lat. falcem (forma de acuzativ a lui falx), care la origine însemna „seceră“, sens cu care s-a moștenit cuvântul în unele limbi romanice: it. falce, fr. faux. În română, rezultatul normal (conform legilor fonetice care au acționat în trecerea de la latină la română) îl avem numai în graiul moldovenesc, unde falce (nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
falce (nu falcă) înseamnă o anumită suprafață de teren. Forma falcă a fost explicată ca un singular reconstituit după pluralul fălci (la fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură < lat. gula „esofag, gâtlej“. La început, gură se folosea numai pentru animale (cf. fr. gueule), așa cum se vede din expresia calul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
după pluralul fălci (la fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură < lat. gula „esofag, gâtlej“. La început, gură se folosea numai pentru animale (cf. fr. gueule), așa cum se vede din expresia calul e tare în gură sau din cuvântul compus gura-leului. În româna veche, exista și cuvântul rost „gură“ care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
plug, nu știu să deosibească grâul de ovăz sau de porumb, fără nici o cunoștință de munca câmpului, nici de obiceiurile țăranilor, nici de nevoiele și dorințele lor, ignorând chiar limba țăranului, [î]i vedem rezolvând în materie de arătură, de seceră, de prășilă, de vite, de transporturi, cestii abstracte de drept. Oameni practici și pricepuți în materie, desperând d' a înțelege aceste disertațiuni, le spun în zadar că, înainte d' a propune remediuri, trebuiesc studiate cauzele răului. Așadar care sunt aceste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pierdu numaidecât. Ceea ce oameni cuminți prevăzuseră demult, s-a invederat pentru toată lumea; populația Banatului trăia - afară poate de-o seamă de țărani bogați - de la mână la gură. Puțini câștigau de cu vară mai mult decum le trebuia iarna. La vremea secerii ne și lipsește pâinea. Cel întîi grâu ce secerăm se preface literalmente în pâine, celălalt e vândut de pe câmp, fiind încă în spice, sau se duce numaidecât în piață - pentru a împăca pe perceptor. Sarcinele ce-i se impun populațiunii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu treceau peste ogorul otrăvit, nici gândacii și lăcustele nu se-ncumetau printre tulpinele pale. Curând, măciuliile s-au făcut mari cât niște țeste de sugari, și semințele din ele au început să sune la scuturat. Muierile au intrat cu secerele în lanul până la țâțe și au retezat o zi-ntreagă la măciulii, prăpădindu-se de râs, căci le asemuiau cu mura mădularului bărbaților lor. Le-au cărat în coșuri pe prispa caselor și acolo, râzând încă, le-au stors în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
haina de piele neagră și șapca de stofă bună pe care le purta cu destulă naturalețe. Era nea Zambilă din cătunul Iliasca, al cărui tată, jumate țigan, jumate sârb, dăduse odată foc satului și apoi își retezase beregata cu o seceră. Băură un păhăruț împreună, o secărică din cea care se făcea tot mai rară, înlocuită mai peste tot de țuica "Doi ochi albaștri", și nea Zambilă - care acum era tovarășul Ciocan de la raion, îi oferi o slujbă mai bună. Prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oțel. Are pe cap caschetă neagră, cu urechi ieșite-n relief și poartă în mâini un drapel roșu ce se desfășoară maiestuos în urmă. Oricât de mult ar flutura drapelul în vânt, tot se zăresc, în colțul din stingă, sus, secera și ciocanul încrucișate savant. Un alchimist ca Fulcanelli (dar vai, ocultul autor al "Misterului catedralelor" era mort de douăzeci și trei de ani în acel an de grație 1955 când Maria l-a reântâlnit pe Costel după scurta lor idilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochii lor oblici și râsul lor larg, obligatoriu pe toate fețele. Rușii în schimb erau mereu încruntați și hotărâți. Filmele sovietice începeau mereu cu o statuie: un bărbat și o femeie de bronz, el cu un ciocan, ea cu o seceră în mână. Unde se năpusteau așa? Și de ce ea trebuia să fie așa de micuță pe lângă el? Că doar rusoaicele sânt voinice și muncesc cot la cot cu bărbații. Rusoaica de bronz era delicată ca o balerină. Pâlpâirea violentă a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purici, ar fi fătat doi căței, apoi o bilă de sticlă albastră, apoi alți doi căței. O micuță mulatră s-ar fi trezit într-o dimineață cu unghiile de la mâini și de la picioare crescute de un cot și curbate ca secerile, așa încît ieșise din culcuș goală-goluță, mergând în patru labe ca o fiară, până ce maică-sa o sugrumase cu șorțul de bucătărie. Timp de zece ani aproape, pe câmpurile de bumbac din nord și în basements umplute cu aburi de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de sticlă albastră la intrare: "Laborator de ftiziologie, Raionul 23 August". Mai toate clădirile aveau astfel de plăcuțe roșii sau albastre. Steagurile roșii nu lipseau din suporturile de deasupra intrărilor, iar pe steaguri pâlpâiau, cusute pe deasupra cu pânză galbenă, o seceră și-un ciocan încrucișate, într-o cunună de spice. Maria se încruntă și pe fața ei, sub piele, nenumărate fibre musculare contribuiră, contractîndu-se la comanda unui fin sistem de pârghii și ațișoare de sub țeastă (așa credea Costel), la conturarea unei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Fata urcă la etaj pe scărița îngustă, într-o beznă aproape totală, străbătu galeria de lemn ce scârțâia groaznic la fiecare pas și descuie ușa odăiței sale. Intră luna pe fereastră, Intră-n odăița noastră, murmură ea, căci, într-adevăr, secera lunii albăstrea podelele și o parte din pat. Se simți dintr-o dată cumplit de singură. Se ghemui în pat, cu cearceaful tras peste cap, și adormi după ce multă vreme plânse ca un copil. Costel rămase un timp în fața porții, respirând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și mesenii lăsară străchinile și paharele. Câte doi, ținîndu-se după umeri, gravi și cu ochii largi in ochii celuilalt, țopăiau mărunt pe podeaua de scânduri. Fata lipea ugerele de pieptul flăcăului și simțea pe burtă, tare ca o coadă de seceră, șarpele deșteptat al acestuia. Vasili luase la joc o bulgăroaică cu cozi împletite-n vârful capului ca un disc moale de vițe negre pe care putea pune ulciorul, și o juca atât de-nfocat, că nu pricepu când oamenii începuseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
circ arătîndu-și crupa musculoasă ca a iepelor, stând în picioare pe șa în goana calului și sucind triumfătoare din șolduri. Părul i-ar fi fluturat în urmă ca un drapel, poate chiar s-ar fi putut prinde-n el o seceră și-un ciocan de poleială aurie... Dar alunga repede imaginea asta, care-i provoca mereu o inoportună și stânjenitoare erecție. Pe lângă faptul că mergea la circ bucuros ca un copil, locotenentul avea în artiștii arenei și un interes profesional. Secția
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în casă. Îl dureau coastele de la orele de stat pe geam. Mânca în fugă și ieșea afară la adunat stegulețe. Nu strânsese cine știe cîte: vreo opt tricolore, fără valoare fiindcă le găseai peste tot, și doar trei roșii, cu secera și ciocanul. Ciudat cum lucrurile deveneau prețioase numai fiindcă erau rare. Toți făceau colecție de capace de bere turtite cu ciocanul. Puteai să ai Rahova sau Azuga câte vroiai, că nimeni nu dădea doi bani pe ele. Dar un Okocim
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de secerat. Și se-arătară curând, harnici, secerătorii: candizi și blonzi, cârlionțați, cu aureole în jurul chipurilor ca de copii, cu largi robe-ncrețite și aripi ca de lăstun. Intrară-n lanul ce le venea pân-la piept și începură masacrul. Cu secerele lor dințate de diamant spărgeau țestele ovoidale, lăsând să se-nalțe în vântul cel negru creierele urmate de măduva șirei spinării, ce porneau șerpuind mai departe, spermii de lumină și aer, spre pântecul moale al globului. Trupurile numai piele și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fier, grapa de fier, iar astăzi pământul se lucrează cu tractorul, cu pluguri cu mai multe brăzdare, semănători mecanice care au înlocuit semănatul cu mâna, prășitori trase de cai și de tractoare. Recoltatul, care altădată se făcea cu coasa și secera, astăzi se face cu combine de recoltat (grâu, porumb, cartofi, sfeclă). Ocupațiile sătești, dintotdeauna și de astăzi, sunt: Oieritul - cea mai veche ocupație agricolă, practicându-se și pe Valea Siretului din cele mai vechi timpuri. Stânele în general sunt organizate
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
din șa s-a aplecat Trei spice în palmă a frecat La vrăbii le-a arătat, Vrăbiile s-au minunat Că grâu-i bun de secerat. La nevastă a spus răspicat Că grâu-i bun de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu mâner de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
coborau o pantă domoală acoperită cu iarbă, în sfârșit, lăsară pădurea în urmă. înaintea lor se întindea, întreruptă de șiruri de plopi, o câmpie unduioasă pe care, în mai multe locuri, în jurul unor mici case coloniale, holdele se coceau așteptând secerile culegătorilor. în centrul acelui peisaj, într-un nor de praf ce stăruia la joasă înălțime, armata rupse rândurile, pentru a se încolona aproximativ de-a lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția lui Balamber se concentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]