1,137 matches
-
pentru această suprafață de aprox. 1,8 ha. clăcașul trebuia să plătească 60 de lei, de aici îi erau scăzute sumele rezultate din prestațiile de la prașilă, adică: 25 de prăjini X 0,60 lei/prăjina egal 15 lei și de la secere, adică: 40 de prăjini X 0,25 lei/prăjina egal 10 lei. Prin urmare, toamna, după culegerea recoltei de pe cele 100 de prăjini, familia subarendatoare trebuia să mai achite arendașului suma de 35 de lei. În toate aceste documente nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se dovedea a fi mai generos decât cei de dinaintea lui de vreme ce cerea numai 45 de lei/falcea pe „pământul de hrană” în loc de 60, iar muncile le plătea astfel: „...70 de bani prăjina de prașilă și 30 de bani cea de secere”. Prețurile pentru folosirea suhatului erau asemănătoare celorlalți. Aproape de Buhăiești era și moșia Bârzești ce pe atunci era arendată de către proprietarul Iamandi evreului Samoil Costiner. Acesta cerea pentru păscutul vitelor pe imașul său suma de 40 de lei pe falce și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
oaie. O facilitate importantă pe care acest arendaș o acorda sătenilor era aceea că chiar dacă o familie lua în dijmă mai mult de o falce-standard, prestația în muncă era aceeași adică „...20 de prăjini prașilă la popușoi și 30 prăjini seceră”. Prețurile fixate pentru diversele munci agricole erau următoarele: „...18 lei falcea de arătură; 5 lei falcea de grăpat; 56 de lei falcea de prașilă; 24 de lei falcea de coasă (...)”. Cam aceleași facilități și prețuri mai ofereau și: Constantin(os
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lungul drumurilor nămețite sau prin colibele sărace, se îngrămădeau victimele, mucenicii necunoscuți ai marii cauze, care-și dădeau sufletul fără glorie, înghețați, înfometați, uitați. Lunile ianuarie și februarie 1917 sunt groaznicele luni ale tifosului exantematic și febrei recurente, care au secerat zeci de mii de suflete. Trei erau greutățile cele mai considerabile care se opuneau la restabilirea unei vieți normale: chestia alimentării, dificultatea organizării transporturilor și lipsa combustibilului. Ceea ce a dat proporții catastrofale grelei situații, a fost influența rușilor. Aproape un
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
au început să sosească la Vulturești primii militari ai Regimentului 3 Artilerie Brăila. Nu prea târziu, a sosit toată unitatea care și-a amenajat tabăra din barăci pe Dealul Bujoreanu, lângă „Fântâna babei Ioana”. Molimele au început, în curând, să secere viețile acestor ostași. Aici și-au pierdut viața 93 de oameni care au fost înhumați în partea de nord-est a cimitirului sătesc. La fel ca și la Buda, în anul 1937 au fost executate exhumări, împachetări de rămășițe pământești în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
În armata maghiară și luase parte la luptele din Ucraina, unde căzuse prizonier la ruși prin anul 1944 În Bratislava. După câteva luni este internat Într-un spital din Kecskemet din Ungaria, de fapt un lagăr, unde zilnic tifosul exantematic secera zeci de vieți, iar morții erau Îngropați În gropi comune. Se știe că În Europa de Răsărit erau pe atunci zeci de astfel de lagăre unde prizonierii erau supuși la munci silnice. Tătucul făcea atunci legea pe aici. Bietul Simion
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ziua de mare aplecat sub arșița soarelui de august și Început de septembrie, nu era prea confortabil pentru bietele noastre mame și surori. Și mâna trebuia să le umble repede căci postata era mare și ziua lungă. După orz se secera grâul, apoi secara și ovăzul. Ovăzul era pentru cei care aveau cai, iar celelalte cereale erau pentru pâinea cea de toate zilele și pentru păsările din curte. Fetele, cum treceau de doisprezece ani, Învățau a secera. Se mai tăiau la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lungă. După orz se secera grâul, apoi secara și ovăzul. Ovăzul era pentru cei care aveau cai, iar celelalte cereale erau pentru pâinea cea de toate zilele și pentru păsările din curte. Fetele, cum treceau de doisprezece ani, Învățau a secera. Se mai tăiau la Început cu secera la mâna stângă, dar tratamentul era același ca și la băieții care-și scăpau mâna În coasă. Mai greu era pentru nevestele gravide. Faptul că Ana din romanul Ion de Liviu Rebreanu va
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
secera la mâna stângă, dar tratamentul era același ca și la băieții care-și scăpau mâna În coasă. Mai greu era pentru nevestele gravide. Faptul că Ana din romanul Ion de Liviu Rebreanu va naște la câmp când era la secerat nu e doar așa o poveste. Astfel de scene s-au Întâmplat și la noi În sat. Îmi amintesc cum mătușa Maria a lui Neculai a Nastasiei a născut pe unul din cei zece copii la câmp În timpul secerișului. I-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mijlocul fetelor și simțindu-le sânii dați În pârgă. În pauză, pe după clăile de fân le mai furau câte un sărut, iar lor nu se poate spune că nu le plăcea. Vara erau clăcile de cosit și apoi cele de secerat. Dacă la primele bărbații se Întreceau trăgând brazde mari până ce puneau jos iarba de pe câteva delnițe, la cele de secerat, lanul de grâu era pus jos de femei. Bărbații le legau snopii și Îi clădeau În clăițe. Și În aceste
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de păsări de prin corobenele sălciilor, și la cadril sau oină, cu minge din cârpă, păr de bou sau crep (gumă), în alte jocuri și cântece, dar și când încingeau câte o bătălie ă! Învățați gospodari de mici, toți copiii secerau, coseau, treierau, cărau fânul sau executau lucrări agricole grele ori păzeau vitele prin păduri (unde mai existau lupi), alergau desculți, dezbrăcați, flămânzi (laptele cu mămăligă era hrana de bază) aproape neexistând cetățean fără vite și oi. Cotele de lapte erau
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
deducem din repetatele declarații ale poetului potrivit cărora cauza delictului său nu a fost una sângeroasă)107. Mai rămâne doar a treia categorie de crime împotriva maiestății imperiale, cea mai vastă și mai elastică, și care, tocmai de aceea, a secerat mai multe victime sub diverși împărați: injurii, fie și numai cuvinte, împotriva împăratului. S-ar putea crede cu ușurință că poetul cu verva sa a distrat vreun cerc anti-Augustus pe la spatele acestuia. Dar Ovidiu exclude și o vină de acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dovedit Cîntecul cununii, fie că a dezvoltat latura spectaculară, fie că s-a asociat cu Cîntecul de cununie, de la Masa mare: Cununa trăbă udată, Fata trăbă măritată. Cununa să o udăm Și fata s-o mărităm. Așa strigau feciorii la secerat în Cîmpia Turzii, ne spune Ion I. Ionică în Dealul Mohului. Dar cîntecul ocupă o poziție singulară în cadrul obiceiurilor de seceriș, așa cum apare în diverse culegeri de folclor, inclusiv în studiul citat al lui Ion I. Ionică. El este mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
arată pregătit pentru a pune întrebarea necesară și justă. Durerea lui Ștefan (-Eliade) rămîne de nevindecat pentru că n-a găsit-o la vreme. De aceea s-au abătut asupra oamenilor calamități cosmice, războiul, pribegia, prizonieratul; în cele din urmă, seceta, secerînd multe vieți în Moldova și în toată țara. Într-un cuvînt, labirintul este o cale pierdută. Se poate spune că romanul Noaptea de Sînziene se afla în proiect încă din 1938, sub forma micului articol: Un amănunt din Parsifal. La
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mulți oameni. Întâi a apărut tata, ușor gâfâind, a luat bastonul în mâna dreaptă și s-a pitit dincolo de poartă, la întuneric. Imediat după el a apărut în fugă o șleahtă de indivizi care, cum ajungeau în dreptul porții, cădeau ca secerați, iar tata, în clipa următoare îi binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
într-o zi au venit zvonuri despre război. Venea peste noi. Odată cu el se termina copilăria cea minunată și fericită și începea calvarul de griji și nevoi, chiar și pentru noi, copiii. Războiul este ceva îngrozitor, un monstru imens, care seceră și pârjolește totul în calea lui. Îl simțeam în aer și în ființa noastră. Frunzele copacilor se îngălbeneau și cădeau la pământ mai timpuriu, aerul se încingea până la sufocare, izuri și alte mirosuri urâte pluteau prin aer, apoi sângele răniților
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cununiile. Celălalt, Barbu Brâncoveanul, a fost găsit în patul lui cu un cuțit înfipt în inimă. Ce-o fi aflat Barbu în seara aceea, de a plătit atât de scump? Ce au tăinuit Mavrocordat exaporitul cu capuchehaia Franței, de-au secerat ienicerii morții atât de repede? L-au îngropat pe Nicos la un loc cu neamul Marincioglu. Tata cu mama și cu Lavinia au plecat la Adrianopol și nu au mai pus piciorul îndărăt. Treburile le-au mers bine. Lavinia a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se seamănă când se umplu pomii de frunze. Grâul îl vinzi. Se caută. În Franța plouă toată vara, țăranii au fugit la oraș pentru că lanurile nu se mai coc. Verile nu mai sunt ca altădată. Doar pe la noi se pot secera grânele. Aici sunt toate documentele, cu satele și pământurile și pădurile și morile și tot. Hai, Constandine, să te uiți la ele, că eu plec la Istanbul și rămâi tu...” Și primul sul pe care-l desfăcuse era actul prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o sută de ani pentru împărăția celor două continente? Stau țarul la Azov și împăratul la Mohaci, gata, gata și cine știe ce nebun vrea să bage fala oastei lui Allah să moară într-o mlaștină! Dar pe cei care ară și seceră grâul pentru pâinea Stambulului îți dă mâna să-i îneci aici? Mie nu, i-am dat de înțeles asta marelui vizir, când am oprit pentru armata mea doar o gardă, atâta tot! Nu avem armate pentru lupte, nu pentru că nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de înțeles asta marelui vizir, când am oprit pentru armata mea doar o gardă, atâta tot! Nu avem armate pentru lupte, nu pentru că nu putem lupta, ci pentru că nu voim să luptăm! Noi așteptăm să se coacă holdele, să le secerăm pentru pâinea noastră și a altora și nu voim să fim tulburați. — Mă ameninți, Constantin bei? — Nu, îți deschid doar ochii, să nu te lași folosit de nebuni. Ai uitat să scrii asta în depeșele pe care le-ai trimis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndreptă spre fereastră să mai cerceteze orizontul. — Mâine o să fie căldură mare. Nu o să sufle nici o adiere. Nu putem porni spre București. Ard să ajungem la București, dar oamenii și caii sunt obosiți. În urma noastră, la Odrii a pornit să secere holera. Dacă până mâine seară dă Domnul să fim cu toții sănătoși, pornim la miez de noapte să mergem pe răcoare. Vodă vorbea cu spatele spre odaie, lăsându-i pe cei adunați să se lase bântuiți de gânduri. De fapt nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru aceasta nici lacrimile sunt cu cale, nici întristarea cu dreptate. Că precum este mai norocit corăbierul acela, pe care vântul cel tare îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să nu cadă în vreo cursă, să nu-și dezorganizeze rândurile de bătaie. S-a iscat totuși un vălmășag de nepovestit. Mulți ieniceri și spahii cădeau răpuși de sulițele, săgețile și buzduganele românilor, venite de pretutindeni. Dar și iataganele otomane secerau cu nemiluita vieți românești. Cumpăna victoriei înclina tot spre Soliman Pașa. Atunci Ștefan Vodă a dat semn buciumașilor să îndemne călăreții și pedestrașii din preajma Vasluiului să se năpustească asupra vrăjmașului cu toată puterea, cu toată mânia, cu toată vitejia. Și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
fost eu, dar de aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama pe coasta Malabarului, au cercetat Peninsula Indiană, par să confirme prezența statornică a holerei prin aceste ținuturi. Potrivit însemnărilor portughezului Gaspar Correa, o molimă a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]