2,610 matches
-
de ce o asemenea contradicție în termeni? E vorba de o lepădare de propria doctrină și de o cădere în ideologie, prin definiție partizană? Așa ar fi, dacă, în realitate, teoria nemoianiană n-ar musti, din capul locului, de ideologie. Teoria secundarului are o țintă precisă: de a discredita majoritățile în favoarea minorităților, fiind un tipic simptom de political correctness. Aparent, Virgil Nemoianu propune depășirea dialecticii de tip hegelian, funcțională în imaginarul modernist al istoriei ca progres, în favoarea unei antitetici cu o destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ion Heliade Rădulescu până la Eminescu, Blaga și Ștefan Lupașcu. El pare a ține cont de maxima-cheie a gândirii eminesciene: Antitezele sunt viața. Virgil Nemoianu particularizează antitezele spre a le generaliza doctrinar: pentru el, antitezele fundamentale în istorie sunt principalul și secundarul. Principalul ar tinde către omogenizare, entropie, confundându-se, în societățile moderne, cu majoritatea națională, pe când secundarul produce efectul antientropic, identificându-se cu minoritatea de orice fel, inclusiv cu individualul care, de regulă, se plasează în opoziție. Miză cel puțin dublă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a gândirii eminesciene: Antitezele sunt viața. Virgil Nemoianu particularizează antitezele spre a le generaliza doctrinar: pentru el, antitezele fundamentale în istorie sunt principalul și secundarul. Principalul ar tinde către omogenizare, entropie, confundându-se, în societățile moderne, cu majoritatea națională, pe când secundarul produce efectul antientropic, identificându-se cu minoritatea de orice fel, inclusiv cu individualul care, de regulă, se plasează în opoziție. Miză cel puțin dublă la Virgil Nemoianu, căci ținta era să se stimuleze disidențele în țările Estului, iar în Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teoriei sale, Nemoianu consonează cu antitetica lui Ștefan Lupașcu, dar fără a pătrunde, din păcate, în complexitatea arhitectonică a celor trei materii. În orice caz, el admite coexistența antitezelor într-o reacțiune reciprocă benefică: "Principalul și secundarul coexistă. Principalul domină secundarul. Secundarul ia poziția antagonistă față de principal. O anume dinamică a transformării, dependenței și confirmării reciproce este și ea sesizabilă. Toate aceste relații par derutante, în ciuda abundenței lor, și ne putem pune întrebarea dacă angrenajul lor nu este atât de inextricabil
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sale, Nemoianu consonează cu antitetica lui Ștefan Lupașcu, dar fără a pătrunde, din păcate, în complexitatea arhitectonică a celor trei materii. În orice caz, el admite coexistența antitezelor într-o reacțiune reciprocă benefică: "Principalul și secundarul coexistă. Principalul domină secundarul. Secundarul ia poziția antagonistă față de principal. O anume dinamică a transformării, dependenței și confirmării reciproce este și ea sesizabilă. Toate aceste relații par derutante, în ciuda abundenței lor, și ne putem pune întrebarea dacă angrenajul lor nu este atât de inextricabil, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aventureze între antitezele sale, cum îi stă bine unui veritabil filosof, chiar cu riscul de a cădea în ideologie, în sensul de a ține partea uneia dintre ele. Decizia sa, sugerată încă din titlul lucrării, e de a paria pe secundar. Din această clipă, el alunecă din filosofie în ideologie, deși continuă să rămână într-o bună speculație erudită, vecină cu filosofia. La gânditorii de geniu, precum Eminescu sau Lupașcu, o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
continuă să rămână într-o bună speculație erudită, vecină cu filosofia. La gânditorii de geniu, precum Eminescu sau Lupașcu, o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși s-ar prăbuși. Demersul lui Nemoianu rămâne interesant prin miza finală, pariul secundarului. Îl vom urmări pornind de la actul hermeneutic în jurul romanului Doctor Faustus de Thomas Mann. Adrian Leverkühn ar întrupa secundarul, iar Serenus Zeitblom principalul. Cu această identificare, Virgil Nemoianu răstoarnă atât interpretarea curentă a romanului, cât și intențiile auctoriale. De regulă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o asemenea cădere nu e posibilă, fiindcă antitetica însăși s-ar prăbuși. Demersul lui Nemoianu rămâne interesant prin miza finală, pariul secundarului. Îl vom urmări pornind de la actul hermeneutic în jurul romanului Doctor Faustus de Thomas Mann. Adrian Leverkühn ar întrupa secundarul, iar Serenus Zeitblom principalul. Cu această identificare, Virgil Nemoianu răstoarnă atât interpretarea curentă a romanului, cât și intențiile auctoriale. De regulă, Adrian Leverkühn este catalogat ca spiritul demonic al romanului. Nu, zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
romanului, cât și intențiile auctoriale. De regulă, Adrian Leverkühn este catalogat ca spiritul demonic al romanului. Nu, zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom, căci el reprezintă principalul, omogenul, mișcarea entropică, comunitatea germanică interbelică. Din contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el ar fi rămas consecvent până la capăt. Teoria secundarului devine, însă, o armă de luptă împotriva naționalului. Acum se-nțelege de ce autorul se dezice de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el ar fi rămas consecvent până la capăt. Teoria secundarului devine, însă, o armă de luptă împotriva naționalului. Acum se-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului. El produce o răsturnare similară ca în cazul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Acum se-nțelege de ce autorul se dezice de propria teorie și-i refuză lui Eminescu statutul de "reacționar" în sensul pozitiv al cuvântului. El produce o răsturnare similară ca în cazul romanului Doctor Faustus, demonizându-l, de astă dată tocmai pe "secundar", pe gazetarul Eminescu, din pricină că întrupează naționalul. Într-adevăr, Eminescu simboliza arheul românilor, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de poet "pătură superpusă". Cu alte cuvinte, Eminescu sesizase o situație cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
națiunii române. Desigur, e la fel de rea și o lume în care majoritatea strivește minoritățile. Concluzia e că o istorie normală înseamnă întotdeauna echilibrul antitezelor, iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieții. Supremația principalului înseamnă imperialism, iar supremația secundarului dictatură. Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă oricând minoritatea poate fi infernul și invers. Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dar aceasta e o gândire maniheistă. Nu numai că între democrație și naționalism, argumenta Ralea, nu este nici o antinomie posibilă, dar naționalismul este o invenție a democrației"150. Cu precizarea, totuși, că e vorba de o "antinomie împăcată". Naționalul este "secundarul" care particularizează în raport cu umanitatea și dă coerență dialogică în comunitățile locale. Așadar, mișcările naționale postcomuniste, în măsura în care nu degenerează în ideologii șovine, revendicând drept de existență unor popoare oprimate în imperiu, "nu sunt manifestări anacronice, ci mai curând semne propriu-zis moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
liderilor". Evident, autorul confundă intenționat sălbăticia șovinistă cu specificul național. 135 Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, 1978, trad. rom. de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, Editura Nemira, București, 1995, cap. Dușmanii capitalismului, pp. 169-174. 136 Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului, 1989, trad. rom. de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, p. 210. 137 M. Eminescu, Timpul, 17 august 1879. 138 Virgil Nemoianu, Despărțirea de eminescianism, în "Astra", nr. 7/1990. 139 Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului, op. cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teorie a secundarului, 1989, trad. rom. de Livia Szász Câmpeanu, Editura Univers, București, 1997, p. 210. 137 M. Eminescu, Timpul, 17 august 1879. 138 Virgil Nemoianu, Despărțirea de eminescianism, în "Astra", nr. 7/1990. 139 Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului, op. cit., pp. 207-208. 140 Ibidem, p. 69. 141 Ibidem. 142 M. Eminescu, Opere, VII, Proza literară, studiu introductiv de Perpessicius, Editura Academiei, București, 1977, p. 180. 143 Guy Scarpetta, Elogiu cosmopolitismului, 1981, trad. rom. de Petruța Spânu, Editura Polirom, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Media sortare descendentă. 17 g2) Sortați tabelul din pagina 6 selectând criteriu principal câmpul Media, sortare descendentă și criteriu secundar câmpul Nume și prenume, sortare ascendentă. g3) Sortați tabelul din pagina 7 selectând criteriu principal câmpul Școală, sortare ascendentă, criteriu secundar 1 câmpul Rezultat, sortare ascendentă, criteriu secundar 2 câmpul Media, sortare descendentă. h) Inserați în pagina 4 o diagramă care să reprezinte grafic datele din coloanele Nume și prenume și Media. h1) Formatați diagramă cu tipul Cone 3-D (Con 3-D
APLICAŢII DE LABORATOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT. In: PAULA MAXIM APLICAŢII DE LABORATOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT EVALUARE A C OMPETENŢELOR DIGITALE by Iuliana Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/359_a_589]
-
din pagina 6 selectând criteriu principal câmpul Media, sortare descendentă și criteriu secundar câmpul Nume și prenume, sortare ascendentă. g3) Sortați tabelul din pagina 7 selectând criteriu principal câmpul Școală, sortare ascendentă, criteriu secundar 1 câmpul Rezultat, sortare ascendentă, criteriu secundar 2 câmpul Media, sortare descendentă. h) Inserați în pagina 4 o diagramă care să reprezinte grafic datele din coloanele Nume și prenume și Media. h1) Formatați diagramă cu tipul Cone 3-D (Con 3-D) . h2) Formatați pereții diagramei cu bordura de
APLICAŢII DE LABORATOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT. In: PAULA MAXIM APLICAŢII DE LABORATOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT EVALUARE A C OMPETENŢELOR DIGITALE by Iuliana Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/359_a_589]
-
măsură, pentru Transilvania: Îngrădirea accesului catolicilor la funcții de stat, dreptul limitat de reprezentare În Parlamentul de la Londra, datorită unui cens mult mai ridicat În Irlanda, concentrarea proprietății funciare În marile latifundii. Lui Engelsdiscriminările confesionale i se par, din nou, secundare, se situează aproximativ pe aceeași poziție cu Bariț În problema agrară, iar În privința dreptului de reprezentare În Parlament el este adeptul soluției chartiste a votului universal. Din acest punct Însă, opiniile celor doi se despart În mod radical. În consens
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de fond a capului și pronotului între puncte netedă, lipsită de rugozități sau reticulații. Pronotul cu o pată mediană întunecată, semicirculară. Elitrele au strii negricioase. La exemplarele proaspete este vizibilă o pată apicală pe elitre bine conturată. Lipsesc caracterele sexule secundare. l=2,5-3,3 mm. 6 Laccobius syriacus Guillebeau Corpul oval-alungit, lucios. Suprafața capului fără microsculpturi. Mentumul granulat. Elitrele sunt întunecate, cu rânduri de puncte negre de regulă izolate, cel mult ele pot fi legate prin linii scurte. l=3-3
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
unor controale periodice de graviditate. Medicii care făceau avorturi riscau pușcăria. Rezultatul : mii de copiii abandonați, mii de femei moarte în urma unor avorturi clandestine. Elita politică se constituie în funcție de relațiile cu familia Ceaușescu, meritele individuale și dosarul de cadre devenind secundare. În vara anului 1983, iritat de profilul dubios al tânărului erou principal din filmul Faleze de nisip al lui Dan Pița, Ceaușescu reia în forță, „prin tezele de la Mangalia”, formulate în fața unei adunări de activiști PCR, principiile „revoluției culturale” decretate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
articol legislativ poate menționa că învățămîntul de zece ani este obligatoriu pentru toți copiii, dar acest fapt nu echivalează cu valorizarea de către societate a școlii și a educației, după cum nu înseamnă că toți copiii parcurg anii de școală obligatorii. -Sursele secundare de informații (de exemplu, analizele fenomenelor studiate care fac referire la documente de interes la care nu avem acces direct sau conțin mărturii indirecte) trebuie utilizate cu prudență. În cercetarea istorică, sînt preferabile sursele primare (mărturii directe ale persoanelor care
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
celule au pereții mai puțin îngroșați, dar intens lignificați. La rădăcinile mai groase s-a diferențiat deja felogenul, care a produs 1-2 straturi de suber spre exterior și mai multe straturi de feloderm spre interior; limita dintre feloderm și liberul secundar este greu de precizat; un indiciu ar fi colenchimatizarea elementelor de parenchim liberian. În axa rădăcinii nu se mai observă lemnul primar, iar vasele au diametrul mai mare și lumen de contur neregulat. IV.2. Tulpina plantulei este formată din
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
numeroasele fascicule mici caulinare se vor apropia, rezultând două arcuri compuse, străbătute de raze medulare înguste, adesea uniseriate, iar țesutul meristematic procambial devine inelar. Spre baza tulpinii acesta se va transforma în cambiu, rezultând două inele concentrice de țesuturi conducătoare secundare: unul extern de liber și altul intern de lemn. Față de cilindrul central, țesuturile corticale se diferențiază de timpuriu, iar procesul de colenchimatizare este mai precoce. În figurile 5 și 6 sunt redate scheme ale secțiunilor transversale prin organele vegetative ale
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
celulozic); ¾ lemn secundar (cu vase separate de libriform); ¾ lemn secundar (reprezentat numai de libriform ale cărui celule au dispoziție strict radiară); • liberul formează un inel subțire, elementele din vecinătatea cordoanelor de fibre sclerenchimatice având pereții mai îngroșați; • în componența liberului secundar intră tuburi ciuruite, celule anexe și celule de parenchim. La nivelul internodurilor inferioare, colenchimul din coaste devine în cea mai mare parte angular; în poziție hipodermică, pe seama straturilor de colenchim se diferențiază, pe alocuri, felogenul; acesta formează mai multe straturi
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]