1,235 matches
-
se știe. Excelență, nu se poate! Atunci, ca să ne salvăm pielea, dar și onoarea, îl depunem la Mugur, având clauză de publicare peste 50 de ani. La Mugur Ciuvică, cel de la Antena 3, comentaristul? Nu, domnule, la Mugur Isărescu, în seif, la Banca Națională! Păi peste 50 de ani o să ai 125 de ani, mai ții? S-ar putea! Ăla micu' mi-a tăiat pensia "nesimțită", am dat statul în judecată, așa că aș avea un motiv să rezist până la decizia CEDO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
neîncrezători și temători iar Alin îi susținu privirea până la un punct. Se aplecă peste ea și îi umezi buzele, uimit de culoarea intensă a ochilor ei, mai verzi ca niciodată. Era o noapte în care își puteau permite să deschidă seiful secret cu toate amintirile lor. Nicole scăpă, cu intenție, o întrebare:Spune-mi, te rog! Te-ai culcat și cu alte femei cât ai stat departe de mine? - Hai nu fi geloasă. Ai încredere în mine că orice aș fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nicole sălta departe de țărm, pe valuri înalte. Era croită din sufletele lor căutând să ajungă la marginea ceții care plana peste ei. Purtau în suflet o dragoste ascunsă ca o bijuterie scumpă ținută într-o casetă ca într-un seif secret. Un fior din interior și dorul de Andrei-Alinandru îi trezea la realitate în fiecare zi. Atunci, pentru Nicole lacrimile curgeau din belșug. Nimeni nu-i putea alina dorul de copil. Sperau ca într-o zi să ajungă din nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să-i ofere această sumă, el a Închis pur și simplu „marfa” Într-un seif din New York, mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea, Într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare, au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ta așa de bună în legătură cu tot ce-ai lăsat în urmă, de evocarea duminicilor noastre când lăsam larg deschise ușile de la balcon și tu-mi spuneai: „Vino să vezi luna, mamy“. Cât privește jurnalul și Mălurenii: trebuie să plătim pentru seif 2 000 de lei; imediat ce am să pot, am să le duc acolo; deși le-aș crede mai în primejdie decât aici; am să mă sfătuiesc cu Mimi, poate că o să le pot lăsa la ei, foarte bine legate și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu fosta mare librărie din centrul Bucureștiului și cu faimoasa editura. Din una în alta, ne-am "expus biografiile" și când a aflat că suntem din Iași și că eu am făcut liceul la "Internat", s-a ridicat, a deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniforma mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
închisă. Îl sun pe șeful biroului, care îmi declară că tânărul cu pricina îl informase că, fiind zi liberă, dorea să meargă la rude la țară, precizându-mi totodată că nu știe unde sunt dosarele , poate în fișet, poate în seif... ale căror chei le avea tot "amicul". Am luat adresa acestuia de la ofițerul de serviciu la telefon nu răspundea și am trimis o mașină după el, cu consemnul "să mi-l aducă viu sau mort, dar cu cheile la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luat legătura cu cei de la atelierul de lăcătușerie al ministerului, solicitându-le, pentru orice eventualitate, să se pregătească pentru spargerea unei broaște de ușă și deschiderea, cum s-o putea, cu chei, răngi sau aparat de sudură, a fișetului și seifului. N-a fost nevoie, întrucât a fost adus împricinatul, care cu o mutră tâmpă mi-a spus că uitase de întâlnirea de la ora 8,00 cu subsemnatul. Ce-i drept, dosarele erau încopciate, legate și sigilate, așa că pornirea mea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bănci comerciale, motiv pentru care Strada Profesor Doctor Doctor honoris Causa Ravindrinah Solomon Zoom mai este denumită și Bulevardul Băncilor. Din rețeaua de canalizare, Țelină și Savarină au săpat în doar trei zile un canal care trebuia să dea în seiful Băncii pentru Dezvoltarea Capitalului Reinvestit (BDCR). În ziua de 13 octombrie 1999, un al treilea complice ticălos, Valer Omnibuz (zis Piper) a intrat cu o cagulă pe față în BCA (Banca de Credit Auxiliar) și a strigat "This is a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a strigat "This is a holdup!" ( Luând notițe la serialele de la televizor, toți bandiții infami au învățat americănește.) Ingeniosul plan părea a se desfășura ireproșabil exact la ora 18 și 52 minute. Funcționarii care tocmai începeau să predea banii în seif, amenințați, s-au grăbit să pună tot numerarul în cei trei saci primiți de la Piper. Care se uita tot mai neliniștit la ceas, așteptând ca, din clipă în clipă, să-și facă apariția Țelină și Savarină. Dar, stupoare! Țelină și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cei trei saci primiți de la Piper. Care se uita tot mai neliniștit la ceas, așteptând ca, din clipă în clipă, să-și facă apariția Țelină și Savarină. Dar, stupoare! Țelină și Savarină au ajuns fix la momentul prevăzut! nu în seiful de la BCA, ci în cel de la BDCR! Nu se știe cine a fost de vină pentru această confuzie, cei trei dând vina unul pe celălalt și certându-se aprig încă și în boxa acuzaților. Un jurnalist ghiduș a scris că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
în întregime cazul Rom J. Rominger? That is the question!" Drept urmare, miliardarul român Waren Klaus Karalis a instituit un premiu substanțial pentru cel ce va izbuti să-i dea de capăt celebrului mister. Deocamdată, premiul acela se află depus în seifurile unei bănci elvețiene și, o dată cu trecerea timpului, crește, datorită dobânzilor. Să ne întoarcem, așadar, la arhive și să căutăm în continuare acte despre celebrul caz Rom J. Rominger, un caz pe cât de complicat, pe atât de plin de învățăminte. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
la aceeași oră: astfel afluența valurilor de amatori să asiste se împărțea în două, devenind ceva mai ușor de controlat. Din păcate, nu vom putea deconspira lucrările din Sala II, ele fiind clasificate, dar vom pune concluziile noastre într-un seif sigur, de unde, peste doar treizeci și opt ani, când cazul va putea deveni public, le vom arăta întregii lumi în toată grozăvia lor. Ceea ce putem publica acum fără teama că am încălca vreo interdicție este că seara, la club, eminentul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
obținerii celor 5 000 de care vă spuneam. Ca urmare, el nu se poate concentra asupra adevăratului său scop, acela de a obține venituri serioase. Iată de ce este absolut esențial să ai întotdeauna 5 000 de dolari numerar, ascunși în seif sau într-o cutie de valori de la bancă, pentru orice eventualitate. Să mergem mai departe cu cazul lui David. Să spunem că el nu ar putea niciodată plăti cei 180 000 de dolari. El nu și-a bătut niciodată capul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cele mai presante datorii și răgazul de a se gîndi la unele alternative de relansare în afaceri. Te-ai întrebat vreodată cum de marii magnați continuă să trăiască pe picior mare chiar după ce au fost declarați faliți? REȚINE! Păstrează în seif o rezervă de cel puțin 30 000 de dolari • Peste 80 % din problemele tale se vor soluționa în acest fel. Dacă nu vei face asta, nu vei fi apăsat numai de problema datoriei, ci și de cea a cheltuielilor de
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu taxele pentru liceu. și dacă dom' fost jandar impozita mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum a fost așezarea unei adevărate averi, douăzeci de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
anume Breutmann, dă o spargere la un magazin de bijuterii de pe Calea Victoriei. N-avem timp să vă spun cum a spart-o; rade absolut tot. Nu bijuterii din astea obișnuite, cum găsești la orice magazin de pe Calea Victoriei. Ăștia aveau un seif, patent englezesc, vestit în lume că n-a fost nicio-dată spart și atunci toate marile bijuterii din București erau date în custodie la ăsta și plăteau chirie. Și toți răufăcătorii știau de treaba asta. Nu toți, câțiva mari, care făceau
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
vigilență, mai ales că permutările au fost „înghețate“ mai bine de două luni, adică nu le-am mai practicat. Am făcut un duș rece și gimnastică timp de cincisprezece minute. Am băut apoi două cești de cafea tare. Am deschis seiful secret, am scos datele prelucrate și un casetofon miniatural. Le-am pus pe masa din bucătărie. Mi-am pregătit un carnețel și cinci creioane bine ascuțite. M-am așezat la masă. Mai întâi am introdus caseta, mi-am pus căștile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă se potrivesc cum scrie la carte. Am ars lista în chiuvetă, am pus carnețelul într-o cutie pe care am băgat-o, împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă. Mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și seiful în care se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă. Mi-am pus tenișii. Nu apucasem să spăl decât unul. Am luat rucsacul la subsuoară și am ieșit din cameră. Nu era nici suflet de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umblând la ușă, m-am ridicat din pat, mi-am îmbrăcat pantalonii și bluza de trening, am prins briceagul de curea, la spate, m-am dus la toaletă și am făcut un pipi. Prudent cum eram, am scos casetofonul din seif și am șters ceea ce fusese înregistrat pe el. Am deschis ușa de la frigider, am luat o cutie de bere și salata de cartofi și am început să mănânc. Mi-a trecut o clipă prin minte să o șterg folosindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat să le permutez? Dar unicornul? Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și azvârlite la întâmplare prin încăpere, îmbrăcămintea fetei și a bătrânului scoasă din dulap și azvârlită pe canapeaua sfâșiată. Hainele fetei erau toate roz. Toate nuanțele de roz. De la cel mai închis până la cel mai deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scos un căpăcel de pe un orificiu. A apăsat pe un comutator, s-a ridicat și și-a lipit ușor palmele de peretele din apropiere. S-a deschis imediat un panou de mărimea unei cărți de telefon, scoțând la iveală un seif. — Ce părere ai? mă întrebă ea mândră. Cred că nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să caute și aici. A făcut o combinație de cifre și seiful s-a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
panou de mărimea unei cărți de telefon, scoțând la iveală un seif. — Ce părere ai? mă întrebă ea mândră. Cred că nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să caute și aici. A făcut o combinație de cifre și seiful s-a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot toate lucrurile de aici și să le punem pe birou? Am ajutat-o să ridice biroul răsturnat, strângând din dinți de durere. Am pus apoi pe el tot ce-am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]