2,090 matches
-
semafoarele, uit deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de neputința mea de a mai fi de ajutor. Un suflu nou mă conduce semafor după semafor, împinge înainte mașina veche, mă simt ca în primele zile ale unei noi iubiri, atunci când dragostea învăluie încă întregul trup asemenea unui scut, respingând toate săgețile. În dimineața aceasta nu sunt singură, ea este aici lângă mine, încercuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de neputința mea de a mai fi de ajutor. Un suflu nou mă conduce semafor după semafor, împinge înainte mașina veche, mă simt ca în primele zile ale unei noi iubiri, atunci când dragostea învăluie încă întregul trup asemenea unui scut, respingând toate săgețile. În dimineața aceasta nu sunt singură, ea este aici lângă mine, încercuindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui, confuză urmăresc din nou mașina lui, atât de repede se risipise armonia chiar și în sânul noii mele familii, am impresia că l-am pierdut, așa că oscilez între părere de rău și ușurare, dar mă așteaptă cu loialitate la semafor, îmi face cu mâna și dispare pe o stradă cu totul nouă, pare a fi proaspăt pavată, covoare de asfalt se aștern în fața noastră, un bărbat în vârstă cu o cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de tunet. Fulgerul - da, asta e ceva. Da’ tunetul nu ne mai impresionează așa de tare. Încerc să te ajut, javra dracu’, spuse Conștiința. Fata dormea Încă În timp ce urcau dealul Înspre Tallahasee. „O să se trezească probabil cînd oprim la primul semafor“, Își spuse. Însă nu se trezi, așa că merse mai departe prin vechiul orășel, făcu stînga pe U.S. 319 și se Îndreptă spre sud printre frumoasele păduri care se Întindeau către Gulf Coast. „Ai tu o chestie a ta, fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă întreabă pe unde s-o luăm, dar vorbește în șoaptă, de parcă nu vrea să rupă tăcerea din jurul nostru și să intervină în senzația de plutire pe care mi se pare că o experimentăm amândoi. În geamuri se reflectă luminile semafoarelor și ale felinarelor și sunt fascinată de felul în care bezna devine pentru o clipă multicoloră. Uitasem ce bine e să fii un simplu pasager care nu are nici o responsabilitate. Îmi amintește de copilărie, când mă cuibăream pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi aceeași voce gâfâită de bărbat speriat. Nu știu dacă mai trăiește. Mă uitam într-acolo, că era chiar sub semafor, și l-am văzut cum s-a aprins de sus până jos, cum i s-au aprins, în aceeași clipă, umbrela, și pălăria, și hainele. Dacă n-ar fi fost ploaia, ar fi ars ca o torță... Nu știu dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acolo, e plin cu... pantofi... și fii atent ce pantofi mișto. Uite- uite, uite băcănia aia... alea sînt banane? - un ciorchine de fructe atîrnă indiferent deasupra tejghelei scoase În stradă. Uită-te și tu cum sînt Îmbrăcați oamenii ăia de la semafor! Ca să nu mai spun că semaforul face, În ziua cernită, pentru că stă să plouă, mai multă lumină decît Întreg luminatul stradal din cartierul tău. Dar despre ce vorbim? Fii atent ce fază... autobuzul tocmai depășește o cisternă care spală strada
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fii atent ce pantofi mișto. Uite- uite, uite băcănia aia... alea sînt banane? - un ciorchine de fructe atîrnă indiferent deasupra tejghelei scoase În stradă. Uită-te și tu cum sînt Îmbrăcați oamenii ăia de la semafor! Ca să nu mai spun că semaforul face, În ziua cernită, pentru că stă să plouă, mai multă lumină decît Întreg luminatul stradal din cartierul tău. Dar despre ce vorbim? Fii atent ce fază... autobuzul tocmai depășește o cisternă care spală strada. Te uit la ceilalți din grup
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căldură vine de la geometria de lumini difuze care se desenează frînt, asimetric, În timp ce sunetul tramvaielor mă transpune Într-un set de amintiri. E vară și alerg cu dosarul pentru facultate, ies de la metrou undeva lîngă DÎmbovița, traversînd intersecții enorme; la semafor, un număr nesfîrșit de Dacii și de autobuze deșelate suflă un fel de ceață puturoasă și toxică, miroase a asfalt Încins și a gunoi stătut oriunde te-ai duce. Chiar și În față la Casa Poporului? Da, chiar și acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Iar eu, deși îmi clocotea sângele în vine, m-am mulțumit să ridic din umeri și să fac un gest de neputință... Apoi am ajuns la întretăierea de la Universitate, dintre Bulevardul Magheru și Bulevardul 6 Martie unde trebuia să traversăm. Semaforul s-a făcut verde cu puțin înainte ca noi să fi ajuns la bordură și lumea care aștepta acolo a pornit să traverseze. Mama m-a întrebat uimită de unde s-a ivit acea mulțime de oameni i s-a părut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pietoni. Era oare un grup de turiști? Mi-a fost ciudă că n-a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dată a fost văzut împărțind Cuvinte calde unor bătrâni. Lumea spune că de mic era rău, Se juca mai mult singur, mereu gânditor. Acum e tot singur și calcă cu greu: Ocolind o gâză și-a scrântit un picior. Între semafoare Iar am ajuns în contratimp la semaforul acela: trebuie să-mi ordonez odată minutele în logica lor cea mai simplă; Dar oare pe ce scară de timp și de spațiu se poate afla, fără eroare, momentul oportun? Să mă grăbesc
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
unor bătrâni. Lumea spune că de mic era rău, Se juca mai mult singur, mereu gânditor. Acum e tot singur și calcă cu greu: Ocolind o gâză și-a scrântit un picior. Între semafoare Iar am ajuns în contratimp la semaforul acela: trebuie să-mi ordonez odată minutele în logica lor cea mai simplă; Dar oare pe ce scară de timp și de spațiu se poate afla, fără eroare, momentul oportun? Să mă grăbesc mai mult? să țin gândul în palmă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
pneurile în contact cu "pionezele" mari, de aramă, înfipte în asfalt între benzi (probabil, pentru a-i ajuta pe șoferi să nu ațipească la volan). Dincolo de copacii care mărginesc autostrada, bănuiesc câmpuri și dealuri nepopulate. Cum nu se zăresc nici semafoare, ai zice că am ieșit din oraș. De fapt, suntem în măruntaiele lui. Nu înțeleg cum poți să ai, într-un asemenea conglomerat enorm de zone locuite și spații pustii, prieteni la care să mergi în vizită, cu care să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine. După ce trecem "granița" statului Maryland, unde se află Silver Spring, Nick
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sud. Cele cu litere, de la est la vest. Când se termină literele alfabetului, apar numele. Mai întîi, nume cu două silabe. Apoi, nume cu trei silabe. Străzile oblice au nume de state. E imposibil să te pierzi". Deodată, la un semafor, Chevrolet-ul (ce-i drept, cam vechi) se oprește. Nick răsucește cheia în contact, de câteva ori, și-l simt că devine nervos. "Ce naiba are?" Poate s-a terminat benzina", zice doamna Lungociu. "Nici vorbă. Rezervorul e pe jumătate plin". Se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură? "Să încerc să dau un telefon la biserică, să rog pe cineva să vină să ne ia", zice Nick, acum neverosimil de calm. Eu aș fi ca o bombă, în locul lui. Norocul nostru e că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele, din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani, ci, semaforul, nu le-a mai permis, ei și Bunicului, să traverseze strada. S-au așezat, nepoată și bunic, pe una din băncile care se aflau pe marginea arterei ce ducea către marginea municipiului. Și fata a început a-i povesti. Ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un taur din film, și te-a luat la pumni. Și? Tea pumnit, până ce te-a omorât. Apoi, te-a lăsat acolo, colac, și a plecat, cu mașina lui, mai departe, pe drum. Apoi... Apoi, hai să mergem, că, uite, semaforul arată cale liberă, celor care suntem pe jos. S-au luat de mână și au intrat pe zebră. Din lateral, a apărut o mașină, foarte mare, și modernă; la un pas de ei, a oprit. Șoferul, un vlăjgan cât un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trecerea din preistoria vieții în istoria ei, se produce încet, pe nesimțite. La mine s-a întîmplat altfel. Dimineața, mai eram încă în preistoria existenței mele. Seara, mă găseam în București, unde am aflat, treptat, că există electricitate, autobuze, pantofi, semafoare, mic dejun, agenți de circulație, concerte, vitrine, cerșetori, bănci, pastă de dinți, publicitate, limba latină, folclor (căci Lisa făcea folclor fără să știe) și multe alte noutăți absolute, în comparație cu care "competențele" mele nu mai valorau nimic. 47. Uitasem. Și în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce mă privește pe mine, la urma urmei, dar uite că l-au bătut pe domnișorul Julius, bine, poate că a găsit ce-a căutat, În orice caz nu e treaba mea, fir-ar a dracului de intersecție, schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l-au bătut pe domnișorul Julius, bine, poate că a găsit ce-a căutat, În orice caz nu e treaba mea, fir-ar a dracului de intersecție, schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț cîteva Înjurături ca să le spui ăluia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc la el, așa de lent că nu-și dă seama. Zace în patul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dimensiunile izvorând din lucrul ăsta în care plutește universul. Dar niciodată cald sau rece, solid sau moale, stânga sau dreapta, sus sau jos, ci doar imaginea, depozitul. Doar aparența asemănării, șlefuită de cascade chimice, distrugând mereu starea responsabilă cu depozitarea. Semafoare noaptea, cârpind însăși terasa de pe care semnalizau. După cum scrisese el la un moment dat: Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... N-avea nici o șansă să le arate așa ceva. În cel mai bun caz, putea doar să le dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]