9,019 matches
-
aspect sintactic. Discutam acum câțiva ani (în România literară, nr. 38, 2001) despre prepoziț ia caracteristică plasării în spațiul virtual: pe sau în internet? Mi se părea atunci că prepoziția în ar fi fost mai potrivită din punct de vedere semantic: o informație este plasată sau căutată în rețeaua de date, într-un hipertext etc. Nu contează: uzul pare să fi impus definitiv prepoziția pe, spre care converg cel puțin două tendințe: extinderea din româna colocvială (pe tren, pe ștrand...) și
Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5977_a_7302]
-
Cercetări etimologice, 1999). Trecerea de la variantele șatrangi, șatrang, șatran (înregistrate în DLR) la forma șotron e ușor de acceptat din punct de vedere fonetic, iar extinderea unei denumiri de la un joc la altul, în baza unei analogii, e o evoluție semantică normală. Asemănarea dintre tabla de șah și desenul șotronului e destul de evidentă; în româna veche și populară exista și expresia în șatrange „în carouri”. Sunt și alte argumente în favoarea acestei explicații: tabla de șah este folosită și pentru jocul de
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
lui. Din acest unghi de vedere, a gîndi neființa înseamnă a-i pune conceptul în relație cu alte concepte, clădind scheme filologice și făcînd clasificări pe bază de sinonime, antonime și paronime, pentru a ajunge în final la un tablou semantic de termeni înrudiți. În fond, bizareria acestui termen mic, vag și aparent insignifiant - cum pare a fi neființa la prima vedere - este că, deși nu-ți sugerează nimic concret, dă naștere unei mulțimi de asocieri tematice. Căci neființa nu e
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
1900; o mențiune istorică despre „unul Dragobete din Mehedinți, probabil de origine slav și el”, în C.V. Obedeanu, Tudor Vladimirescu în istoria contimporană, 1929), găsim și o atestare foarte interesantă, în „poema epică națională” Traianida, a lui Bolintineanu (1870). Asocierile semantice ale cuvântului (prin partea sa inițială, drag-) au stimulat fantezia literară încă din secolul al XIX-lea, producând invenții mitologice, pseudo-folclorice, reînviate parțial în vremea noastră. Doar că la Bolintineanu Dragobete nu e un tânăr, ci o jună zeiță nurlie
Dacoromanica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5741_a_7066]
-
pe care le-am văzut la noi sau în alte părți. E o întrebare care revine, din cînd în cînd. Discursul lui rebel e structurat, precis și taie ca un bisturiu. Fiecare cuvînt al acestui autor-personaj poartă mii de lumi semantice, de vibrații în care clocotesc mii de stări, de sentimente, de neliniști, de verdicte care acoperă, de fapt, tot atîtea îndoieli. Acutele intoleranței din textele lui Bernhard îmi amintesc de propria mea intoleranță. Am fost, poate, prea radicală pe alocuri
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
anume incriminează legea, ce consideră poliția sau cetățeanul obișnuit că este suspect), definiția din DEX și sensul curent sunt deopotrivă negative și destul de cuprinzătoare. În evoluția termenului s-au petrecut o serie de variații, o extindere și apoi o restrângere semantică, dar esențială a rămas ideea de ilegalitate. Adjectivul interlop este, cum arată toate dicționarele noastre, un împrumut din franceză; în acest caz, nu este vorba de un termen internațional, ci de unul specific limbii franceze, care poate totuși intra în
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
păstrat, explică în bună măsură ușurința cu care a fost acceptat în ultima vreme anglicismul mix, a cărui formă este transparentă: permite să se facă imediat legătura cu termenii pomeniți mai sus. În favoarea anglicismului a mai acționat și neutralitatea sa semantică, de termen tehnic. Echivalentele sale mai vechi au pierdut-o: cuvântul amestec are în uz o ușoară conotație peiorativă (rezultată probabil din sistemul profund de valori, care privilegiază puritatea și condamnă hibridul); componenta negativă este și mai evidentă la derivatul
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
sistemul profund de valori, care privilegiază puritatea și condamnă hibridul); componenta negativă este și mai evidentă la derivatul amestecătură. Și franțuzismul melanj (din mélange) e conotat negativ; anglicismul mix pare însă a-și păstra caracterul pur descriptiv. Transparența și neutralitatea semantică sunt avantaje care pot conduce la impunerea în uz a anglicismului: chiar dacă, deocamdată, acesta ne apare ca inutil, pretențios și chiar derutant (ca o abreviere ad-hoc de la mixt, mixtură sau mixaj).
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
înfățișări a lumii nu sunt însă ușor de îmbinat. De aceea, diverși autori caută soluții de compromis. Frederick Crews le consideră inconsecvente, de neluat în seamă. El demontează, pe rând, demonstrațiile celor care conchid că „nu există decât o deosebire semantică între percepția științifică și ceea ce, în termeni religioși se numește revelație" (Frederick Pollack), că evoluția ar avea un scop, că ea ar fi menită să ducă spre mântuire (John H. Haught), că păcatul originar „face parte din pachetul biologic" (Michael
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
temă din Wikipedia și paginile ziarelor arată că în franceză se preferă femininul (la burqa), dar circulă și o variantă masculină, în vreme ce italiana și spaniola au optat clar pentru masculin (il burqa, el burka). Cuvântul are și o anumită instabilitate semantică, pentru că se referă fie doar la vălul care acoperă fața, fie la întregul veșmânt, care acoperă și corpul - și poate fi folosit (în concurență cu alte împrumuturi din arabă) fie ca termen generic, fie ca denumire specifică. În română, termenul
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
treabă e bine cunoscută si, desigur, nimeni nu o mai analizează. Sensul „bun, cumsecade" al locuțiunii de treabă nu e imediat vizibil, deductibil din structura sa internă, dar nici nu e greu de explicat: s-a putut porni, în evoluția semantică, de la descrierea priceperii si aptitudinii („bun de muncă" sau „de încredere"), valoarea pozitivă lărgindu-se cu timpul. De altfel, Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, partea a 3-a, Litera T, 1983) indică un înțeles mai vechi al expresiei de
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
obiceiul pământului întru a se folosi de prilejuri, el izbutise a-și preface slujba în chiverniseală și, slavă Domnului! după câțiva ani, își făcuse o stare ca oamenii". Deși ar trebui să existe o parțială echivalență sintactică și o apropiere semantică între construcția cu de și cea cu genitivul, omul trebii (șmecher, descurcăreț) pare să fi fost foarte diferit de omul de treabă. Cele două structuri și-au polarizat la un moment dat sensurile; formula omul trebii se specializase pentru folosirile
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
cu de și cea cu genitivul, omul trebii (șmecher, descurcăreț) pare să fi fost foarte diferit de omul de treabă. Cele două structuri și-au polarizat la un moment dat sensurile; formula omul trebii se specializase pentru folosirile ironice. Modelul semantic al trecerii de la ideea pozitivă a priceperii la cea a înșelării e foarte puternic și recurent în limba română: în prezent fenomenul se poate observa, de exemplu, în sensurile familiar-argotice ale substantivelor meseriaș și meserie. În limba veche, evoluția era
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
timp în urmă o construcție nouă - stranie în română - a verbului a oferta. Acesta (reprezentând, oricum, o inovație recentă, față de mai vechiul a oferi) apare cu sensul „a i se face o ofertă" și cu un subiect gramatical având rolul semantic de destinatar, într-o structură pseudo-tranzitivă imitată după engleză: „Diaconescu, întrebat dacă a fost ofertat de Băsescu sau de Boc pentru Externe" (mediafax.ro, 24.02.2010); „Președintele Unirii Urziceni, Mihai Stoica, a declarat luni seară că a fost ofertatde
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
o liniuța", fy.netlog.com; „Cu ce scutere v-ați dat la liniuța?", scuteristi.ro) și a face („Facem o liniuța?", bzi.ro). Noul sens pare a fi o creație în interiorul limbii române: cel mai probabil, e rezultatul unui transfer semantic, prin analogie, de la numele unui joc de copii. În Wikipedia putem găsi o atestare și o descriere a jocului contemporan liniuța: „Participanții aruncau câte o monedă, câștigătorul fiind cel ce reușește plasarea acesteia cel mai aproape de o linie trasata cu
Liniuțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6064_a_7389]
-
bâtul pe pământ. Uneori, liniuța era înlocuită de un zid propriu-zis". Mentalitatea infantilă și asemănarea de situație au permis trecerea de la un joc inofensiv la unul foarte periculos. Celălalt sens al termenului liniuța - „doză de cocaină" - e rezultatul unui calc semantic, adaptat parțial prin diminutivare. În argoul drogurilor, în mare parte preluat din engleză, termenul linie e transpunerea engl. line, care are și sensul „doză de cocaină dispusă în linie pentru a fi inhalata pe nas" (Merriam-Webster, versiunea on-line). În Dicționarul
Liniuțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6064_a_7389]
-
festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui sfînt: scenografie mistică camuflată în spatele unui decor mai mult sau mai puțin laic. Și dacă acestea sînt trăsăturile ritului, atunci cum îl putem defini? Definiția lui Lardellier, ticsită de serbezimea drugilor semantici, e exasperant de inexpresivă: „ritul va fi înțeles aici ca un context social particular, instaurat în sînul unui dispozitiv de natură spectaculară, caracterizat prin formalismul său, și un ansamblu de practici normative, care posedă o puternică valoare simbolică pentru actorii
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
probabil pentru că are aspect onomatopeic, nu ridică dificultăți de pronunțare și intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dublă pasiune pentru neologisme și pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologica imediată și la o productivitate lexicala și semantica extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a cumpărat o vuvuzelă de 21.000 de dolari!", cancan.ro, 2.07.2010) - și i s-a completat flexiunea cu forme
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
atestă și un adjectiv vuvuzelic în texte în engleză („vuvuzelic euphoria", docstoc.com, „vuvuzelic enthusiasm", h uffingtonpost. com 14.06.2010) sau vuvuzelico în italiană și spaniolă („disturbo vu vuzelico ", web. comm unity. gaz-zetta.it, „El sindrome vuvuzelico", crisolplural. com). Semantic, aceeași frenezie i-a cuprins pe comentatorii care extind termenul ca metaforă a agitației, a gălăgiei și a demagogiei („în viața cotidiană, întâlnim vuvuzele autohtone la tot pasul. Le găsim în viața politică, mondenă, socială, jurnalistică. Cele mai asurzitoare vuvuzele
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
faptul că ritualuri și simboluri detașate din fabuloasa panoplie masonică revin la nivel scriptural și se manifestă la nivel ființial în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la glosele lui explicative o bizarerie și o scenetă absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a ilustra încă o dată
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
cabriolet) în epoca în care acesta desemna doar un tip de trăsură ușoară. Ulterior, către mijlocul secolului al XX-lea, cabriolet a devenit un termen internațional (prezent în franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană etc.), trecând, printr-o destul de firească evoluție semantică, de la un mijloc de locomoție mai vechi (cu cai) la înlocuitorul său modern, automobilistic. Firesc ar fi fost ca această schimbare semantică să fie copiată și în română, vechiul cabrioletă („trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
devenit un termen internațional (prezent în franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană etc.), trecând, printr-o destul de firească evoluție semantică, de la un mijloc de locomoție mai vechi (cu cai) la înlocuitorul său modern, automobilistic. Firesc ar fi fost ca această schimbare semantică să fie copiată și în română, vechiul cabrioletă („trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal", DEX) devenind și denumirea unui tip de mașină. Probabil că așa s-a și întâmplat, în uzul curent, dar procesul
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
românesc"; „un produs tradițional, specific unui singur popor, având savoare în mod strict pentru papilele gustative ale acestuia", ibidem). Cuvântul magiun e de origine turcă (de unde a pătruns și în greacă, sârbă, bulgară). Sensul etimonului („pastă") e foarte general; restrângerea semantică a împrumutului la domeniul culinar e o modificare produsă în timp. În româna mai veche, magiun (atestat în secolul al XVIII-lea) se folosea în primul rând pentru preparate farmaceutice, medicamente (nu neapărat de consistență păstoasă) cu diferite ingrediente și
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice (între care se detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un gen de proză cu totul personal, neîntîlnită pînă atunci decît în unele încercări ale lui Macedonski și Petică
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Prozatorul conservă de asemenea toate atributele convenționale ale versului, utilizînd fără reținere aliterațiile și asonanțele, repetițiile sub diferite forme (anaforice și epiforice), paralelismele, refrenele, cuvintele-cheie prin care se marchează dominanta semantică, pentru a nu mai vorbi de toată galeria figurilor semantice (între care se detașează comparația, nu metafora - ca în poezie). Rezultă un gen de proză cu totul personal, neîntîlnită pînă atunci decît în unele încercări ale lui Macedonski și Petică. Cît despre zona de inspirație, ea nu este foarte variată
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]