1,145 matches
-
se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici și întrebă: — Ce e aia? — Zăpadă, răspunse femeia, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc și privirea îi căzu pe un grup compact de palmieri eleganți, ce se înălțau, dominând totul în jur, la mai puțin de două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-ți împărtășească vocația sfințeniei trăind în sărăcie lucie și castitate. Asta da concubinaj, dragostea mea, și parcă mi-aș fi închipuit ceva de neînchipuit: bruneta aia criminală pe care tocmai o descopereai, sfințită, sfântă, cu un suflet pur, senin și semeț aidoma înfățișării ei. Criminală, vorba vine, depinde cu ce intenții te uiți, și ar fi ca și un dar de la Dumnezeu, de care ar trebui să te dovedești vrednic în permanență, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. E pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
uitându-se la ea și văzând-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Taher. În vreme ce Jaber-cel-Lung, uitat de toți, se târăște spre taverna cea mai apropiată și se furișează acolo, făgăduindu-și să nu se mai aventureze niciodată pe-afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și obrazul plin de sânge. În fața lui, străji Înarmate cu torțe deschid calea. În urmă-i vin agresorii, apoi alaiul de gură-cască. Omar nu-i vede, nu-i aude. Pentru el, străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ametist, de turcoaz. Și cu Înscrisuri laborioase. Totul e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele monumente, coloși semeți, superbi, ignorați, un decar grandios pentru o piesă derizorie. M-am retras de-a-ndăratelea; m-am izbit de un picior, m-am Întors să-mi cer scuze, m-am găsit față-n față cu un bărbat Îmbrăcat, asemenea mie, după moda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân așa, fără. Eu dintr-odată o revăd pe Mary Lena, cu albul chiloțeilor zărindu-i-se sub fustița albastră când se ridica ușor, și Înțeleg că-i blondă și semeață și inaccesibilă fiindcă e altfel decât mine. Nu e posibilă nici o legătură, ea aparține altei rase. O a treia femeie pierdută imediat În abisul În care se scufundă. Tocmai a murit În somn, Ofelie palidă Între florile sicriului ei virginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întrebă deodată: ― Don' primar, eu poate c-am băut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-ați cătat azi-noapte la boierul cel bătrân, ai? ― Dar ce, tu crezi că noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripostă Pravilă semeț. Ce, mi-e rușine că m-a chemat boierul Miron? Nu-s eu primarul comunei? Apoi?... Și ce, am pus la cale lucruri de rușine? Cine umblă să ție liniște și pace în sat face rău, ai? Așa zici tu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă în spatele trupei se ridică din nou satele? zise generalul Dadarlat, care ținea negreșit să dovedească tuturor că are idei și e circumspect, ca orice bun comandant. ― Satele acelea vor fi complet rase cu tunul, domnule general! făcu prefectul ridicând semeț capul și scoțând înainte burta. ― Așa da, perfect! recunoscu Dadarlat. Până seara apoi Baloleanu primi pe moșierii sinistrați care se văitau mai vehement și reclamau despăgubiri imediate sau cel puțin ajutoare bănești substanțiale ca să nu moară de foame pe trotuarele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a navei.) Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză că astronava îi transmitea un sentiment bizar, cel al propriei micimi. Nu micime fizică ― cu toate că arcul gigantic, curba semeață a cocăi îi făcea pe cei trei oameni infinitezimali ― ci neînsemnătate la scară cosmică. Omenirea nu știa decât prea puțin din univers, nu explorase decât fracțiunea unei extremități. Trebuia să fie exaltant și plăcut din punct de vedere intelectual să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi bicolori. Ceea ce simt nu se mai cheamă de mult frică. Un an și patru luni! Băga-mi-aș... Unii dintre băieți sînt OK, și chiar și unii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite. Dau peste Bogdan la locul de fumat din fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
freacă jovial palmele grăsuțe și se fîțÎie pe piciorușele scurte, ca niște jamboane, apoi Își dă drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii dîrji, de marinar, ai locțiitorului de comandant Baltag se vede un mare gol. Omul dinăuntru a dezertat; poate că tocmai Își zugrăvește sufrageria, sau poate că are o vie la socri pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin fereastră, afară, antena e fixată În geam dracu’ știe cum. În mijlocul acestui decor absurd se vedea sfecla lui Stancu, de un roșu-incandescentă, meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Aaa, da
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaba că n-ați avut norocul să vedeți inamicul la doi pași, cu automatul în mâini, gata să te facă ciur la cea mai mică mișcare... Ce mișcare? La o răsuflare mai adâncă doar - i-a admonestat Toaibă, ridicând capul semeț. Ce știu ei ce-i războiul, Toadere? i s-a alăturat Făcutu, punând mâna pe care o mai avea peste pumnul strâns al lui Toaibă. Ce știu? Ce știu?... Da’ nu știu că în fruntea obștii trebuie să stea cel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu ai uitat pălăria cea mare Cu pecete și boruri cam largi, De parcă mergea la o întâlnire Cu lighioanele în pădurea de fagi. Ai luat ce aveai mai de preț, Dar am rămas la fel de bogați, Pentru noi ai rămas la fel de semeț Și, sigur, cel mai cel dintre frați. Ne-au rămas mai întâi bucuriile Ce le împrăștiai dăruindu-le, Ne-au rămas și înjurăturile Care se înălțau precum rugile; Încât voi pleca și eu fără griji - Să-mi spui din timp
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
un despot, dar nu și un avar. Echipa sa părea un stol de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule subiective Pe o răbdătoare coală de hârtie dansau șchiopătând niște cifre; se așezau într-un anume fel încât era de presupus că însemnau niște calcule. Asta se întâmpla într-
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
călugării greci aduseră în stăpânirea lor uriașe avuții. Regulamentul Organic obliga mănăstirile închinate de a contribui la cheltuielile statului cu un sfert din veniturile lor, prevederi rămase în bună parte literă moartă, căci egumenii greci nu voiseră să se supună. Semeții călugări nu înțelegeau să atârne în nici un fel de guvernul român, constituind un fel de stat aparte. În timpul domniei lui Bibescu, ei ajunseră să ceară ca arendarea moșiilor mănăstirești să se facă fără nici un amestec al autorităților civile. Dezgustat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele Iordanului, de cînd Dumnezeu a poruncit poetului necunoscut să treacă semeț cu jumătatea nescrisă a poemului pe umeri, să iasă din robie, salvat de la nebunie. Dar deocamdată mi-e bine...! Femeie, ridică-te, și hai să dăm jos acest carnaval de pe cruce! Așază-ți cheia lîngă păcatul meu, dezbracă-ți rochia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de vulturi și șoimi, pădurea Singes, un interesant acvariu, muzeul și împrejurimile în ansamblul lor. La circa 100 de metri înălțime de la baza stâncii a fost zidit castelul. Amploarea și spectaculozitatea lui sunt date deopotrivă de dimensiuni și de poziția semeață, impozantă. Sprijinită pe buza dură a stâncii, construcția sporește altitudinea și dă suplețe ansamblului. Privit de jos, de la nivelul străzii, castelul pare un pitic. Aproape că nu se vede. De sus, însă, imaginea lui capătă grandoare, se impune admirației. Iar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
nu înțeleg de ce n-a vrut Brâncoveanu să scape cu viață cumpărând pe marele vizir? Bătrânul dascăl găsi cu cale să-mi explice: ― Turcii țineau cu orice preț ca voievodul să treacă în legea lor. ― Inexact, domnule profesor, am replicat semeț, pe ton sigur. Voiau averile lui Brîncoveanu! El mă privi perplex, pe sub ochelari. Clasa încremenise, cu suflarea tăiată, și privirile tuturor se agățară de mine cu spaimă, ca într-un ajun de catastrofă. Atunci am continuat, senin, fără tremur în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]