809 matches
-
Dascălu nu-i vine să creadă că el este umbra tânărului zvelt, puternic și grațios de altădată, care sărea în ajutorul persoanelor vârstnice sau suferinde, că a ajuns o ruină. Cu greu îl ajută memoria să reconstituie drumul parcurs până la senectute. Parcă mai ieri sărea sprinten în și din mijloacele de transport, dădea politicos întâietate persoanelor împovărate de ani și le ajuta, după caz. Doamnelor și domnișoarelor le adresa invitația să urce înaintea lui, gest pentru care era răsplătit cu un
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și viața m-a adus în Bârladul căruia îi datoresc atât de mult, făurindu-mi un adevărat colț de rai. Nu am cuvinte să mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit și am realizat, trăindu-mi liniștit anii senectuții mele bucurându-mă de o sănătate oarecum robustă, fără suferințe deosebite. Datorită unei eredități ce vine de la înaintași, cu un stil de viață ordonat și fără excese, mă bucur că nu sunt un consumator de medicamente, pentru că Dumnezeu m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură sunt evocate și ilustrate o dată, zguduitor, în poezia Vaca (din vițelul mic și pintenog la care, la vârsta senectuții sale, vaca se gândește cu întristare nu mai rămăsese decât pielea gospodărește spânzurată de o cracă sub un tei - plop tremurător în original). Și încă o dată, și mai puternic, în Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor. Prietenele și traducătoarele mele, Marianne (Eyre) și Inger (Johansson), au hotărât să facă o sărbătoare pentru împlinirea celor 50 de ani, în august! Vizita la dentist era și ea un fel de „memento” al apropiatei treceri definitive peste pragul senectuții! Totuși lucrez la o nouă carte de poeme, și Jacques Werup mi-a publicat în Sydsvenska Dagbladet un grupaj din ele, cu o prezentare și o fotografie-icoană de Lütfi Özkök. Vizită la Spitalul de boli nervoase, unde prietena noastră, criticul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în pensia obținută nu este pe măsura rezultatelor remarcabile dovedite public, la fel cum este și cazul celorlalți colegi ai generației sale de membri fondatori. Cea mai mare răsplată, poate, i-a fost doar sănătatea robustă până astăzi la vârsta senectuții. Așadar, la cei 83 de ani pe care îi va împlini mâine 26 august 2003, Doamna Ella Urmă se poate bucura, în schimb, și de prețuirea morală a întregii generații, care a cunoscut-o și-i poartă același neștirbit respect
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
privațiuni ce se țineau lanț, ne-am călit și între noi s-a consolidat o stare de spirit ce ne-a unit pentru totdeauna. Asupra roadelor acestei solidarități ne-a fost dat să ne aplecăm, descoperindu-le abia la vârsta senectuții. Fac parte din promoția de absolvenți ai anului 1950. Am întâlnit în viața socială, după absolvire, un alt tip de greutăți care, chiar dacă nu erau mai mari ca cele întâlnite în adolescență, nu ne-au permis să ne întâlnim cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și Basarabia. Ei au avut o frecventă participare la reuniunile consacrate idealului național, a drepturilor românilor din zonele românești tradiționale. Pr. Vasile Țepordei și Pr. Sergiu Roșca Îi leagă profesiunea, preocupările și atitudinile comune Începând din 1930 și până În anii senectuții. Au colaborat la aceleași reviste - Raza, Tribuna Tinerimii, Basarabia, au cunoscut Împreună ani mulți de temniță. Ei sunt nedespărțiți la oficierea slujbelor religioase și iau parte la toate reuniunile consacrate Basarabiei. Lor trebuie să le fie alăturată figura poetului Sergiu
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
târzii rezervații ale unui timp demult dispărut), un duh care există și totodată nu există, se simte, ușoară ca o boare, răsuflarea lui Dumnezeu. Peste casele care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de demult, când un bang-bang răsunător anunță o venire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
față de democratizarea politică. Criteriile de alocare a resurselor și a bugetului universității sunt mult mai criptice decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim din plin, pe de-o parte, bolile copilăriei, pe de altă parte, pe cele ale senectuții. Sindromul „buricul universitar al pământului” este atât de răspândit în lumea noastră încât, de atât maniheism și atâta „luptă dintre generații”, cei nou descinși probabil vor pleca sau vor învăța tehnici subterane de acces între deținătorii „pâinii și cuțitului”, spărgând
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
autenticitate. Întrucât existența în societate impune, după Freud, disimularea mișcărilor sufletești de adâncime, cenzurarea pulsiunilor inerente ființei, cele de natură sexuală în special, acestea nu se pot manifesta liber decât în afara conștientului: în vis, în condiții de imaturitate sau de senectute, de sistare în vreun fel a funcționării conștiinței. Toate demersurile suprarealiste vor avea, în consecință, drept scop obținerea de supape prin care să poată țâșni conținuturile inconștientului. Pentru aceasta, suprarealiștii colecționează producții scriptice sau orale, precum și desene ale unor copii
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
iar ca reflex o concentrare aproape gnomică a expresiei, ca în ciclul Aventura limbajului. Neliniștea în fața neantului - manifestă în poza romantică din placheta Lebede negre - devine o stare naturală în Lebede albe (1983), definită emblematic de poetul aflat în pragul senectuții: „Semnul de întrebare alb/Pe valurile-albastre plutește către moarte”. Elegiacul rămâne tonalitatea fundamentală a liricii lui Ț., poemele alcătuind un spectacol de idei și de imagini elaborate, atinse când și când de artificiozitate. O țesătură lirică, vădind tot propensiunea spre
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
patru, vine ștefănucă - un ins mărunt, ager, zîmbăreț și, de la o vreme, cam surd - împreună cu nevastă-sa. După ei, anul acesta a apărut „baba Zodieru”. Are optzeci și șase de ani și ori de cîte ori o văd îmi evocă senectutea ca pedeapsă. Trupul i-a devenit o virgulă schimonosită. Cînd ridică (gest pe care îl face cu mare greutate) capul, i se vede fața îmbătrînită nemilos, grotescă. Are un ochi cuprins de albeață, iar celălalt îl ține pe jumătate închis
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în care bătrânii singuri și neputincioși sau cei ai căror familii nu-i pot îngriji să fie internați în condiții decente, evitându-se situații penibile ca cele actuale: supraaglomerarea camerelor cu 3-20 de pacienți, fiecare suferind de altă manifestare a senectuții, amestecarea sexelor pe același palier cu toalete comune, acordarea unor rații alimentare corespunzătoare, deoarece pacienții azilelor de astăzi suferă de foame cronică. De asemenea, pentru persoanele în vârstă, invalide, care nu au loc în azile sau care se mai pot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
putere să „fac” nimic, al vostru, În veci, Mugur Dureroasa zăpadătc "Dureroasa zăpadă" Îi prevedeam o longevitate invidiabilă. I-am spus-o adesea. În ultimii ani găsise, credeam, o soluție personală numeroaselor noastre neliniști și Îngrijorări. Îmi părea pregătit unei senectuți glorioase. Totuși, se grăbea mereu... Nimeni dintre cei care i-au fost aproape n-ar fi bănuit că destinul venea spre el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dispreț, nici la complicitate un soi de orbire narcisistă și megalomană. Se știau de partea opusă dogmaticilor, dar fără aceștia excitația „participării” nu se mai legitima, nici autoamăgirile, nici sensul, demult devalorizat, al „reflexelor condiționate” geografic și istoric. La vârsta senectuții, Lili Brick fusese invitată de cumnatul ei Louis Aragon, după moartea surorii ei, Elsa Triolet, să-și petreacă ultimii ani de viață alături de poet, la Paris. Viața În Uniunea Sovietică În anii ’70 nu era feerică nici măcar pentru fosta amantă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani avea să ne arate că valența adolescentină a oricărei prietenii se confruntă, inevitabil, cu momente de criză, plină de Învățăminte realiste. Premisa reînnoită a consimțirilor care definiseră dialogul În juvenile conecții fericite se reconfirmă, până la urmă, și În sincopele senectuții. „Nu mai pot să mă supăr pe prieteni, pentru că nu mai am timp să mă Împac”, spunea Paul Georgescu, când era la vârsta dintre vârstele noastre... Într-adevăr, timpul are tot mai puțină răbdare cu noi și nici noi nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
statornicia și sensul. Mai ales pentru noi, ieșiți, nu cu totul teferi, din trecutul de mai ieri, cei rămași În Estul sălbatic, ca și cei plecați, cu tot cu geografia și istoria veche, În Vestul sălbatic. „Exit” sună, tot mai des, avertismentul senectuții. Nu altfel sună, Însă, uneori, și vrajba din preajmă. Despre iubire povestea, printre multe alte game minore și majore ale fastuoasei sale compoziții, Scribul lumii, În cele două zile antitetice și complementare. Iubire de mirosuri și Întrebări, prieteni și peisaje
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici titlul de „von”... Complicitatea noastră melancolică, trăită Încă la vârsta juneții, apoi În anii maturității și cu atât mai mult În senectutea pe care o dusesem din România În America făcea, totuși, din reîntâlnirea În chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a văzut-o. Furându-i patria. El, patriotul legitimist”. Tocmai el, care se opusese legitimării puterii comuniste asupra țării sale. Eroul cărții, concepută ca o lungă scrisoare, este de fapt don Guido, un preot pensionat, un credincios luminat, scrutând labirintul senectuții, dar și memoria, deci și ipotezele contradictorii ale morții generalului Krasnov, pe care Îl cunoscuse personal. La capătul intensei investigații și introspecții, părintele crede a descoperi că faimosul visător ar fi trebuit să moară ca un „om obișnuit”, nu ucis
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul decide să Înceteze a se Întreba, Pereira semnalează deja că s-ar putea Întrezări o trecere de la compromisurile alienării, prin compromisurile Încă timide ale implicării, la o reală schimbare În statica senectuții. Monteiro Rossi, devenit un fel de fiu surogat pentru văduvul care convorbea zilnic cu soția defunctă, raportându-i minorele evenimente ale vieții sale solitare, ca și doctorul Cardoso, care Îi vorbește despre egoul dominant În „confederația sufletelor” pe care le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om de acțiune nu putea să nu reamintească standardul „omului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
copilăriei stăruie. Autorul creează interesante imagini citadine, cu toate că ele nu sunt decât punctări expresive ale ideii poetice. Se pot reține câteva motive sentimentale, semnificative pentru înțelegerea unui destin uman. Mica antologie Neodihna cuvintelor (1986) este opera creatorului ajuns la vârsta senectuții, când simte cu spaimă și liniște, în același timp, apropierea sfârșitului. Părinții și prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea și sufletul poetului. Drama existențială a creatorului însuși conferă poemelor un aer de gravă meditație. Sacerdot fidel al pământului și
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
mesaj, ultim cuvânt, se impune premonitoriu: „Sunt singur și dibui orbește. Doamne, / și România - pe unde mai este?” Evoluția poeziei lui G. conturează un itinerar metafizic care, ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu, devine esențial la vremea senectuții. SCRIERI: Țara Demiurgului, București, 1942; Poeme pentru cruciați, București, 1943; Poeme pentru frații mei, München, 1953; Pete de lumină, Salamanca, 1980; Coasta soarelui, Salamanca, 1982; În creștetul luminii, Salamanca, 1984; El Encanto Andaluz, Madrid, 1985. Repere critice: Nichifor Crainic, Al.
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Emmanuellei Bayamack-Tam. Scriitoarea Își asumă personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după 1989, jurnalistul susținător al realismului socialist contemplă norii, apa curgătoare, zbuciumul vântului și se dorește îngropat la țară, unde „să-i cânte cucul pe troian” și „să-l spele apa-n dungă”. Invarianta producției sale poetice, de la debut până la senectute, adunată în 1996 în volumul Poezii, e propensiunea spre meditație: nu coborând de la idee la imagine, ci ridicând la gândire emoția contactului cu palpitul vital. Sensibilitatea individuală devine, într-o manieră emfatică, grandilocvent-retorică, o cutie de rezonanță a istoriei mondiale
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]