811 matches
-
Timpul este mai aspru cu arta decât a fost Ulise cu pețitorii Penelopei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. Prezentul este vertebra dintre bunici și nepoți. Noi, marii risipitori ai vieții, cerșim, în final, firimituri de supraviețuire. Senectutea nu trebuie să fie un recviem al iubirii. Hârtia transferă și scrisului ceva din perisabilitatea ei. Sfidând timpul, băbătia mea de inimă continuă să sară într-un picior și să joace leapșa pe furate. Bătrânețea este perioada în care apa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după vehicolul rablagit care o cară. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
însă e treaba noastră. Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe Internet. Se spune că omul trăiește cât trei cai. Ultimul, evident, e o gloabă. Viața este rotundă. Cu mintea copiilor, de exemplu, și cu pamperșii ne reîntâlnim și la senectute. Bătrânilor li se recomandă să meargă mult pe jos. Pentru că, mulți dintre ei se rătăcesc. La bătrânețe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale. Orice amintire are iz de clopot. Tinerețea este o boală de care ne vindecăm, vai, pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. SECOLUL NOSTRU Computerele ne lustruiesc memoria. Nu sensibilitatea. Timpul liber, amplificat de dezvoltarea tehnicii, ni l
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu; bătrân cu barba stufoasă, bătută de bruma vremilor, cam la anii senectuții, fost deputat conservator al Ținutului Fălciu mulți ani... Moșiile neamului său se întindeau pe câteva mii de fălcii... cam jumătate din Ținutul Fălciului, până spre miazăzi, dincolo de Mănăstirea Țuțcani, și încă peste câteva sate din Ținutul Tutovei. Moșierul a scăpat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar fi, un bărbat nu poate niciodată să afirme că nu se gândește la o femeie și prin prisma patului sau că l-ar fi interesat în tinerețe, la aceasta, mai mult capul decât dosul, dar nici că, până la anii senectuții, ar fi meditat la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul frisonant al bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul tranșează fără echivoc: ...e o porcărie să se spună / că bătrânețea aduce
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
forța de a metamorfoza ființa: Cum le mai schimbă bătrânețea pe toate / (...) / viața nu mai e acum decât un mușuroi... Tematic, în volum, se poate decela, de asemenea, perceperea omului-palimpsest, mai ales la confluența dintre viața de până atunci și senectute, când caută, fără să mărturisească, un argument care să-l determine să accepte, totuși, această etapă, chiar dacă nu cu înțelepciunea pe care și-o arogă, cel puțin teoretic, vârsta, măcar cu puterea de a o traversa demn, însă fără să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la maturitate”, îi hrănește sensibilitatea, făcându-l capabil să ajungă la „revelația maternității” ca valoare umană universală, definitorie pentru specie. Dar cât de „matur” sau la ce vârstă descoperă bărbatul toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu-mi sunt străine d.p.d.v. al cuprinsurilor (tentante și ele). Lectura a fost o plăcere, adevărată desfătare. Vorbele mele nu-s de flatare. O spun cu toată sinceritatea că v-am însoțit, pas cu pas, viața de la copilărie până la vârsta senectuții. Impresionant! V-am călcat pe urme ca fiu de țăran, aspirant la calitatea de luminător al satului românesc, nealterat atunci... Ca vârstă, ne despart 14 ani, mult și puțin! Câți din generațiile de după noi (sunt și eu bătrân) vor citi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în faza când toate eforturile făcute pe măsura trecerii anotimpurilor vieții l-au obosit și reclamă și el ca și natura o perioadă de odihnă, ca ins ajuns la finalul ciclului existențial - ajungând la acel anotimp al iernii și al senectuții ce-și așteaptă sfârșitul... care guvernează orice om viețuitor pe această planetă... încet și sigur, începutul are și un sfârșit pentru omul vremelnic trăitor pe acest pământ... Aici e cazul să amintim un fapt deosebit de important: în timp ce în Natură cele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai târziu. Câmpul literaturii noastre e vast și mult cuprinzător! Este loc pentru toată lumea - tineri și bătrâni să lucreze cot la cot - fertilizând și mai mult ogorul literar. Sau, Doamne ferește, mai tânărul nostru condeier nu speră să ajungă la vârsta senectuții? Ar fi păcat! Pentru că ajungând la vârsta senectuții, abia atunci ar înțelege că a comis o neiertată eroare și mai ales că a manifestat acea totală lipsă de bun simț, dând sentința lapidară pe care a dat-o la adresa unor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mult cuprinzător! Este loc pentru toată lumea - tineri și bătrâni să lucreze cot la cot - fertilizând și mai mult ogorul literar. Sau, Doamne ferește, mai tânărul nostru condeier nu speră să ajungă la vârsta senectuții? Ar fi păcat! Pentru că ajungând la vârsta senectuții, abia atunci ar înțelege că a comis o neiertată eroare și mai ales că a manifestat acea totală lipsă de bun simț, dând sentința lapidară pe care a dat-o la adresa unor oameni în vârstă care nu doresc decât să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
LIVIA NEMȚEANU Din descoperire în descoperire, din carte în carte, din copilărie la senectute, viața mea s-a scurs printre miile, zecile de mii de pagini citite cu elan sau cu caznă, după felul și calitatea cărților. Și dacă în primăvară am descoperit o interesantă carte din secolul 19, în care un călător de la
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
mai ales valoare documentară, vorbind despre climatul unei perioade și despre perspectiva configurată de „baricada” din Occident. Monografia George Coșbuc, publicată de P. în tinerețe (1951), ilustra o percepție sociologizantă în exces, înscrisă de fapt într-o comandă ideologică. La senectute, și-a rescris studiul de pe altă poziție, deplasând accentele în Celălalt Coșbuc (1995), care este practic o carte nouă. SCRIERI: Iliuță în Țara Soarelui, București, 1951; Taina albă, București, 1956; ed. (L’enigma bianco), Florența, 1973; George Coșbuc, București, 1951
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
de vedere al intereselor personale, dacă avem în vedere o perioadă mai mare de timp, situația de celibat are, pe lângă avantaje, și dezavantaje. Să ne gândim numai la consecințele pentru bătrânețe: e adevărat că există formule nonfamiliale de îngrijire la senectute, dar în multe privințe soțul (sau cel puțin partenerul de coabitare), copiii sau nepoții sunt de neînlocuit. O serie de cercetări sistematice arată că cele mai multe dintre persoanele singure văd în această condiție mai mult dezavantaje decât avantaje, comparativ cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copilăriei stăruie. Autorul creează interesante imagini citadine, cu toate că ele nu sunt decât punctări expresive ale ideii poetice. Se pot reține câteva motive sentimentale, semnificative pentru înțelegerea unui destin uman. Mica antologie Neodihna cuvintelor (1986) este opera creatorului ajuns la vârsta senectuții, când simte cu spaimă și liniște, în același timp, apropierea sfârșitului. Părinții și prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea și sufletul poetului. Drama existențială a creatorului însuși conferă poemelor un aer de gravă meditație. Sacerdot fidel al pământului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
Emmanuellei Bayamack-Tam. Scriitoarea Își asumă personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
experiența cotidiană arată, și anume că vârstele înaintate sunt în genere mai înțelepte, adică au progresat în gândire. Consecința logică: omul recent este întotdeauna mai evoluat decât cel dinaintea lui. Progresul este în acest caz justificat de dorința maturității și senectuții de a găsi un sens în însăși faptul trecerii prin timp, ceea ce dezvăluie implicit o mutare a accentului pe durata vieții, adică pe existență. * Resimt în mod dureros lipsa timpului pentru a gândi, trăindu-mi în mod superficial viața cotidiană
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
abise,/ Da, cum să nu mori și nebun”6). Refuzul „basmului”, mai exact, al iluziei constituie de altfel una din caracteristicile poeziei sale, care se nutrește din realitatea cea mai dramatică. își va mai aminti totuși de „basm” o dată, la senectute, în „După-amiază caldă”, ca de o enigmă din trecut sau ca de o speranță pentru împlinirea unei dorințe: „Căci D-zeu/ Mi-a dat să scriu/ Aceste rînduri./ Credeam,/ Numai să privesc./ Le public,/ Și poate,/ Din umbra unei terase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
personajele Centurii de castitate mai au amintirea unor crâmpeie de sacralitate, dar cea mai mare încărcătură de synderesis o poartă, cum e și firesc, Feofan (un straniu alter ego al poetului însuși), bătrânul pictor de biserici care, ajuns la vârsta senectuții, încearcă inutil să-și desfacă "propria centură de castitate,/ pe care o vedea în vis/ cum îi înconjoară coapsele.../ scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor...". Închizându-se, astfel, simbolic într-o lume care își conservă halucinant și își re-substanțializează mereu propriii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este istoria: națiunea nu poate fi cunoscută în afara istoriei. Onisifor Ghibu s-a considerat și a fost, în primul rînd, un om de acțiune; de aici atitudinea sa de subapreciere a efortului de organizare sistematică a ideilor pedagogice. La vîrsta senectuții, cînd scria Pe baricadele vieții, rămînînd consecvent crezului său de o viață, recunoaște că n-a dat un contur mai precis concepției sale. "N-am reușit" scrie el "să încheg într-un sistem concepția mea despre pedagogia românească; paguba nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
râul, copacul, schimbarea, fugit irreparabile tempus etc. 5. dimensiunea spațială: am trecut un râu; am trecut o vale 6. Titlul este o metaforăsimbol care aduce în primplan tensiunea ideatică a textului. Este sugerată trecerea timpului, parcursul existențial de la tinerețe la senectute, dar și metamorfozele basmului, adică drumul spre noi tărâmuri ale narațiunii, spre noi reliefuri ale poeziei. Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului confruntat cu trecerea. Simbolistica drumului duce cu gândul la ideea de schimbare, de metamorfoză, de evoluție către o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
solid, cu un zâmbet cald te ghicea în câteva minute dacă știi carte. Nu te certa niciodată dar îți zâmbea spunându-ți poruncitor că urgența e grea. Cam așa era și doctorul Petru Borș, om trecut prin vremuri, cu o senectute fără umbre, căci avea cultură medicală așezată pe nevăzute rafturi în interioarele lui. „Măi copile, nu te grăbi să îmi spui că aici e o apendicită acută, acum nu știu câți ani am deschis un scriitor și avea diverticulită Meckel și nu
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]