2,366 matches
-
convingerea că a deveni sfinți înseamnă a deveni oameni: „În a deveni sfânt stă adevărul fiecăruia născut sub soare”. Sfântul este o creatură care demonstrează o mare armonie în persoana sa, al cărui semn de recunoaștere este dat de marea seninătate pe care o inspiră, din moment ce este chemat să trăiască o puternică experiență de unificare existențială, rod al angajării ascetice, înțeleasă ca răspuns la acțiunea harului lui Cristos, care este aluatul cel nou, pâinea azimă a unei vieți noi (cfr. 1Cor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe care vârsta lor o are, în arcul existenței umane și, prin urmare, o trăiesc ca pe un timp care oferă noi oportunități de creștere și de angajare. Semnele acestui mod pozitiv de în-fruntare a vârstei lor se manifestă în seninătatea și demnitatea cu care o trăiesc. Sunt alți bătrâni care trăiesc această etapă a vieții lor ca pe o traumă. Ei, în fața îmbătrânirii lor, asumă atitudini care oscilează între resemnare pasivă, răzvrătire și refuz disperat. În sinteză, chipurile celei de-
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
chiar din afara ei. Aceste valori ale preotului în vârstă merg de la sensul de responsabilitate la prietenie, de la a nu căuta puterea la virtutea prudenței în judecată și răbdare, de la înțelepciune la interioritate și la respectul creației, la edificarea păcii, de la seninătatea generală în a trăi la practicare specifică a unei virtuți tipice marii înserări, care este eutrapedia (din greacă, răsucire bună), adică să știi să dai spațiul just destinderii, seninătății, odihnei, bucuriei, jocului intens în sensul cel mai larg și mai
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
înțelepciune la interioritate și la respectul creației, la edificarea păcii, de la seninătatea generală în a trăi la practicare specifică a unei virtuți tipice marii înserări, care este eutrapedia (din greacă, răsucire bună), adică să știi să dai spațiul just destinderii, seninătății, odihnei, bucuriei, jocului intens în sensul cel mai larg și mai înalt al termenului, ca să înțelegi obiectul unei virtuți pe care Aristotel o numește eutrapedia pentru că știe să „schimbe în glumă fapte și cuvinte”, după cum amintește și învață tot Aristotel
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
filosofie și științe umane, Editura All Educațional, București, 2007, p. 1000). Julia Didier susține că "noțiunea de sfințenie este specific creștină, în măsura în care detașarea spirituală este legată de ideea de suferință fizică; există în sfințenie ceva dramatic care este absolut străin seninătății ascezei hinduse; la hinduși, ascet nu este acela care își surmontează viața fizică, ci acela care nu o simte; de aceea sfântul nu are nimic comun cu fachirul, de exemplu". (Julia Didier, op. cit., p. 297). 78 Julien Ries, op. cit., p.
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și efortul de asigurare a unei dezvoltări echilibrate a vieții afective în cadrul relațiilor intrafamiliale și al celor școlare. Trebuie creat și menținut un climat afectiv echilibrat, constant și antrenant, în familie, dar și în școală. Destinderea afectivă, calmul, armonia și seninătatea atmosferei generale a familiei sau a colectivului de elevi, sporesc eficiența muncii de învățare și măresc disponibilitatea elevilor pentru a realiza colaborări de ordin intelectual. Este cunoscută, de altfel, funcția dinamogenă a afectivității, un tonus emoțional însoțind orice activitate psihică
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
și adaptarea rapidă la schimbări Nu sunt tolerate retragerea, inhibiția, emotivitatea, depresia sau prea marele atașament față de tradiție. Nu e încurajată toleranța la suferință, suportarea acesteia. De asemenea, nu e promovat în mod suficient autocontrolul calm, răbdarea, paciența, suportarea cu seninătate a dificultăților. Adresabilitatea la specialiști pentru orice problemă sufletească e corelată și cu metamorfozele în convingerile religioase, în structura familiei și educației. Reclama firmelor de medicamente pentru soluții rapide și eficiente față de discomfortul și problemele psihice ale oamenilor au pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Dacă „ciclurile” sunt predominant filosofice, partea ultimă poartă către un spațiu privilegiat la N., „partea noastră de cer”, a românilor din comunitatea, comunicarea și cuminecarea cotidiană și seculară. Aici se glosează împrejurul unor cuvinte ori expresii uitate, de regulă, cu seninătate și condamnabilă nepăsare: Mă paște gândul!, A da drumul, Se cade, nu se cade, Minte și smintire, Nebun și netot, Ba nu, Discurs despre Nefârtate, Împelițatul, Hotărăște-mă, pune-mi hotare, Individul care nu e ins ș.a. În Creație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
inestimabil ce ne-a însoțit în istorie și ne a legat de alte popoare, învățându-ne să prețuim prietenia și comuniunea. Valeriu D. Cotea” * „... Vinul produce o căldură fizică învăluitoare deosebit de plăcută. El poate realiza armonia tainică a liniștii și seninătății, de el se pot lega visuri și meditații in time... pe lângă impresiile fizice plăcute, vinurile bune predispun la veselie, exaltă imaginația, atenuează amărăciunea, stimulează conversația oamenilor de spirit, creează o stare de bună înțelegere, dau impresia de putere, de echili
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de ani ca să demonetizăm pe exponenții mimetismului intelectual și să afirmăm necesitatea legăturii organice a noii culturi românești cu tradiția ortodoxă. Există astăzi, slavă Domnului, un puternic curent în filosofia și literatura românească, înfipt în realitățile autohtone și respirând ozonul seninătăților creștine. Dar cu aceasta, lupta nu s-a sfârșit. Ea e viață, e fecunditate. Și poate e mai mare bucuria să te simți luptând decât să pipăi laurii biruinței pe fruntea obosită. Adversari se vor ivi mereu. Posibilitatea lor e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
soarelui în apus. Izbitura e atât de minunată încât discuția voastră a încetat imediat o dată cu pasul și câteva clipe nu simțiți altceva decât lumina uriașă ce vă inundă sufletul. Acela a fost momentul estetic. După aceea, cu nu știu ce spații de seninătăți răsturnate nemărginit în suflet, puteți să vă reluați mersul, să-l admirați mai departe și să-i comentați măreția. Am greși dacă am crede că faptul estetic e ceva periferic ce rămâne pe retina ochiului sau în timpan. Văzul și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
substitue peu â peu â Ia sienne, â se faire ancien par contemplation de l’ Antiquite”. Altă cauză e „disprețul față de creștinism” al acestor scriitori. Toată redeșteptarea inspirației antice, zice Clerc, e pricinuită de un declin al credinței creștine. Imaginara „seninătate greacă” e opusă ca un miraj ideii de sacrificiu creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În capitolul înrudirea extazului religios cu extazul artistic, Henri Delacroix scrie: „în extaz se înfruntă sentimentul că ești în inima lucrurilor, că ești totul, cu evidența că nu ești nimic. De unde, urmând dozajul acestor elemente, groaza de sublim sau calmul seninătății. Astfel, nimicirea conștiinței personale și conștiința că intri într-o realitate superioară și după grad și după individ, o răpire mai repede și mai violentă, momente de paroxism, o destindere mai bruscă sau mai dulce înainte de a reveni la tine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fel cu aceea a inconștientului dinamic, individual sau colectiv, pentru a înțelege că nostalgia paradisului e un sentiment fundamental și complex, care intră în alcătuirea vieții noastre sufletești ca un element neînduplecat, ce nu ne îngăduie să acceptăm pacea și seninătatea unei existențe zoologice oarecare. Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume și totuși nu-i aparținem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca niște rămași pe dinafară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
legitimă ca oricare alta. Poți fi virtuos din capriciu. Toate moralele sunt întemeiate pe ideea că un act are consecințe care-l legitimează sau îl anulează. Un spirit pătruns de ideea absurdului socotește numai că aceste urmări trebuie privite cu seninătate. El este gata să plătească. Altfel spus, dacă pentru el poate să existe responsabilitate, în schimb nu există vinovăție. Cel mult, va consimți să se folosească de experiența sa trecută spre a-și întemeia pe ea actele sale viitoare. Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
la auzul orațiunilor pe care misticii silezieni le înălțau în timpul cumplitului Război de treizeci de ani. Sub ochii lor uimiți, valorile eterne se ridică deasupra zbuciumului lumesc. Dar de atunci a trecut timp. Pictorii de azi nu mai au aceeași seninătate. Chiar dacă au o inimă de creator, adică o inimă împietrită, ea nu le folosește la nimic, căci acum toată lumea, până și sfinții, e mobilizată. Iată, poate, lucrul pe care l-am simțit cel mai adânc. Cu fiecare formă ucisă în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vocație în care se revelează esența unui fel de a fi. Licențioase rareori, amuzante întotdeauna, istorioarele d-lui Teodoreanu ne introduc în micile vicii, cum mici erau și ale eroilor lui Caragiale, din cari se hrănesc, cu voie bună și seninătate, muritorii de obște, pentru cari gluma sau paharul de vin nu exclud sentimentele nobile, compasiunea, amiciția, devotamentul. PERPESSICIUS SCRIERI: Hronicul măscăriciului Vălătuc, București, 1928; ed. 2, București, 1930; ed. îngr. și pref. Titus Moraru, Cluj, 1972; ed. îngr. și postfață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
Copiii înțeleg altfel lumea și cuvintele. Ei nu gustă abstracțiunile la fel ca adulții, cu atât mai puțin cele ideologice. Cu alt prilej, la un exercițiu de gramatică în care se cerea exemplificarea sensului figurat, un copil a emis cu seninătate afirmația: "Partidului Comunist Român i-a sunat ceasul". Profesoara nu s-a pierdut cu firea, a cerut explicații: "dar cine este Partidul? Este el o persoană? Și de ce să-i sune lui ceasul? Este un sens figurat sau concret?"; "Concret
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de bunăvoință, încearcă pe rînd diferite metode educative.În cursul experienței, în nici un moment dezordinea nu este mai mare decît în cazul schimbării climatului 1 , și totuși variațiile se desfășoară în cadrul grupurilor în condiții ideale : mutarea îndrumătorului 2 , atmosferă de seninătate, pentru că acesta nu era preocupat nici de reușita sarcinii, nici de îndreptarea comportării copiilor. Se poate imagina tulburarea profundă a copilului care-si vede părinții efectuînd una sau uneori mai multe bruște răsturnări în metodele lor educative, însoțite neapărat de
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
avem timp să ne creștem propriii copii. O mare bucurie ratată. Am ajuns ca multele bucurii mărunte să ia locul celor câteva uriașe... Iubire pământească - iubire cerească. Iubire învolburată - iubire senină. Iubire clocotitoare - iubire liniștitoare. Pământ și cer. Învolburare și seninătate. Clocot și liniște. Fericire și lumină. Împărtășire. Pare că - între altele - calculatorul a înlesnit birocratizarea societății. Cred că cel mai important moment în existența Universului este nașterea unui om. Posibile concluzii Între numeroasele și diversele probleme ale educației, autoeducația merită
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
sau tratate în tehnica miniaturizării. Atitudinea fundamentală este antifilistinismul (Mișu Gerescu visează că se scufundă într-o mlaștină având buzunarele pline de aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
lor la o carismă sau la un ideal de viață. Căutarea fericirii pentru ei nu poate fi doar expresia unor categorii morale sau a unor atitudini preconcepute, care pot fi categorisite în baza unui nivel optim de satisfacție și de seninătate. „Novicele mele”, spunea o soră superioară, „sunt acceptate de mine la profesiune dacă sunt capabile să zâmbească chiar și atunci când sunt triste!” Sperăm că acest lucru nu este adevărat deoarece ar fi trist să existe un program de formare care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
p. 205. 25. Ibidem, p. 227. 26. Karl Vorländer, Kant’s Leben (1911), Felix Meiner Verlag, Hamburg, 1974, p. 226. 27. Metafizica moravurilor, Hamburg, p. 306. Filosofii stoici subliniau că a trăi în acord cu rațiunea înseamnă a trăi în seninătate și voioșie. Iată o însemnare, în acest sens, a împăratului-filosof Marcus Aurelius: „Eu mă simt voios ori de câte ori îmi păstrez sănătoasă rațiunea conducătoare și cu o astfel de predispoziție încât să nu respingă nici un om și nici vreuna din întâmplările care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asemenea sofistică, reformatorii învățământului românesc postdecembrist au eliminat din programele de liceu criteriul diacronic în studierea literaturii, în favoarea celui atemporal, tematic (introdus, altminteri, și în studierea istoriei), încât elevul are acum dreptul să încurce epocile, să le ignore, localizând cu seninătate pe Marin Preda în secolul al XIX-lea și pe Caragiale în zilele noastre, fiindcă, nu-i așa?, nenea Iancu este pe deplin contemporan cu noi! Nu mai poate exista o istorie a literaturii, ci numai teme literare, anumite specii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
naționale din "obsedantul deceniu" 1950-1960. Cum ar zice Eminescu: "Ei brațul tău înarmă, ca să lovești în tine / Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân". E chiar tragicomedia antitezelor monstruoase, care constă totdeauna în demonizarea Celuilalt, ignorând cu seninătate că diavolul se pitește în fiecare dintre noi și că așteaptă să fie ignorat! Alții au încercat să fie mai subtili în tratarea naționalismului, distingând între trei tipuri: cel organic, herderian, moștenire a romantismului german; cel adoptat de națiunile occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]