50,569 matches
-
mai previzibile sau mai reprezentative generic în prețiozitatea lor decât cele mai simple pagini ale unei englezoaice oarecare, ce se descoperă cu sau fără bună știință descendenta lui Jane Austen. Distincția importantă este cea dintre prospețimea în substanță, metodă și sentiment pe de o parte și, pe de altă parte, ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice. Cred că, de fapt, cel mai perfid este convenționalismul radical, politic sau artistic. Ceea ce vrem să facem este să modificăm ceva în starea romanului
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
pară neesențial va fi mâine de maximă importanță. Trăim o epocă în care culturile se amestecă și reacționează agresiv una la alta - ar fi imposibil să atragi atenția posterității scriind despre Greenwich Village. LV. Cum pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să continui ce spuneam, plec de la oameni. Îndatorirea unui adevărat romancier este să creeze viață. Plec uneori și de la o teoremă - o teză despre natura umană pe care vreau s-o
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
aceasta și cu autori indieni sau din America Latină, ale căror cărți nu prea se sinchisesc de intrigă. Cât despre încheiere, cred că putem încheia fie foarte clar, fie foarte vag. Ambele sunt acceptabile și nici una din modalități nu e nouă. Sentimentul că firele se înnoadă într-un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie, deși ascunsă, e umorul. Faptul că scrii cu umor te împiedică să te refugiezi
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
o carte a timpului nostru prin cadrul de desfășurare a acțiunii și prin problematică, dar și prin tehnicile (post)moderne ale scriiturii. O carte care se citește cu sufletul la gură, dar pe care, după ultima pagină, nu ai deloc sentimentul că ai înțeles-o. Acesta este chiar secretul romanelor-șaradă ale lui Dumitru Țepeneag. Întotdeauna după ultima pagină ai sentimentul clar că mai rămîne ceva de spus. Sau că ți-a scăpat ceva important și că este nevoie să mai citești
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
moderne ale scriiturii. O carte care se citește cu sufletul la gură, dar pe care, după ultima pagină, nu ai deloc sentimentul că ai înțeles-o. Acesta este chiar secretul romanelor-șaradă ale lui Dumitru Țepeneag. Întotdeauna după ultima pagină ai sentimentul clar că mai rămîne ceva de spus. Sau că ți-a scăpat ceva important și că este nevoie să mai citești o dată cartea.
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
versul 5 a fost schimbat, și în loc de: "poate mai bate încă momentul de atunci", se citește: "Poate mai bate încă secunda de atunci". Și-i mai aud și-acum vocea spunându-mi: "Să schimbăm momentul. Momentele sînt prea mari pentru sentimente. Și de obicei momentele sînt istorice. S, zicem secunda". Și așa a rămas... 6. O altă mare modificare a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
nevestei mele!". Egalitatea între sexe n-ar fi decît o inutilă utopie. "Feminitatea, remarcă d-na Petraș, înseamnă pastă amorfă, docilă, în mîinile creatorului. Ștefan Gheorghidiu este un demiurg orgolios construind dintr-un material indiscutabil superior, excepțional (propria imaginație a sentimentelor), pe un loc dorit abulic și sclipitor (femeia). Respectarea întocmai a schemei proprii satisface vanitatea acestui meșter Manole. Că edificiul se prăbușește nu are nici o importanță". Excesul lucidității încredințate că poate rezolva toate dificultățile, că poate transgresa toate marginile, nu
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
război (...) nu mi s-a pus o problemă atît de alarmant imediată și atît de insolubilă parcăť". Iubirea reprezintă pentru Fred o "bucurie a minții", o experiență "la rece", proiectată cu superbie pe ecranul absolutului. Realul nu-l interesează, căci "sentimentul" pentru doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
mitizarea celui trădat. Mitul l-a întreținut mulțimea, iar "când gloata îmbrățișează un mit - spune Cioran, învățat de istorie - așteptați-vă la... ivirea unei noi religii". Totul vine din nevoia de mituri. Eseul lui Papini este subtil animat de un sentiment al urgenței ca omul secolului, evident modificat, remodelat sub doctrină, să mediteze la pericolul mutilării propriei conștiințe. E un semnal de alarmă. Iuda al lui Papini vinde, dar nu se sinucide, deci se abate de la legenda biblică din Evanghelia după
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
ca instrument provocator într-o excepțională analiză psihologică. Forța obscură, misterios întruchipată, nu-l ura atât pe Iisus, cât voia să-l compromită pe Iuda cunoscându-i iubirea pentru arginți și ambiția, mai mare decât agerimea minții. îi induce un sentiment de culpă cu insinuația în sine amenințătoare: "Eu caut, ascult, scormonesc, întreb, aduc aminte - spune diavolul. Să știu, să știu totul despre toți... știu o mulțime de lucruri pe care tu nici nu le bănuiești." Recunoaștem personajul, torționar specializat. Papini
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
cam pe toate planurile, pe la vârsta adolescenței, a început să "compună" și el, ca orice român "născut poet", scrieri, de regulă versuri, adică un gen literar unde, sub oblăduirea câtorva metafore - unele prăpăstioase și jignitoare pentru lingvistică - își putea dezlănțui sentimentele sub forma unor... suspine elucubrante... Bineînțeles, și pentru asigurarea unei platoșe cât de cât salvatoare, majoritatea produselor erau aruncate în recipientul inexpugnabil al suprarealismului, postmodernismului, ermetismului sau al filozofiei, fapt care putea să-l proiecteze în mijlocul marilor și neînțeleselor spirite
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
ani. Fără cunoștințe temeinice în ceea ce privește pictura ca disciplină artistică, cu probleme de tehnică și de limbaj bine individualizate, poetul s-a lăsat purtat exclusiv de instinct și, evident, de un gust artistic în același timp natural și cultivat. Stăpînindu-și deplin sentimentele și deprins din practica poetică să-și coaguleze sensibilitatea în expresie, Sabin Opreanu a refuzat încă de la început orice tentație a temelor picturii, a acelei exteriorități care fascinează firile slabe și compromite grav cele mai bune intenții. Nici portretul, nici
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
o clădire, mă bucur de ea ca de o victorie personală. De pildă, de cînd a fost restaurată Catedrala Ortodoxă, pe lîngă care eu trec în fiecare dimineață, o salut cu formula: "mîndră și albă ca o porumbiță". Am un sentiment... franciscan față de ființa necuvîntătoare a orașului - păsări, copaci, palate, biserici, monumente... Primăvara, Clujul se umple de mierle cu ciocul și picioarele portocalii, iar toamna, cerul orașului are cei mai frumoși nori vineți și învolburați, prevestind vînt. Iar mie îmi place
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
A, dacă m-ai fi apărat tu - sau altcineva, așa cum s-a întîmplat în 1995, cînd Manolescu m-a salvat de fanii lui Nae Ionescu -, atunci n-aș fi mișcat un deget. Aș fi citit, senină și cu un confortabil sentiment de normalitate, încrucișarea de replici. Dar, în povestea cu Marie-France Ionesco - palpitantă pentru bucureșteni, am înțeles - singurul meu apărător la vedere a fost și a rămas C. Stănescu. Și, în umbră, din nou Manolescu, care a acceptat să-mi publice
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
Rodica Bin Prea tîrziu? A fost nevoie ca Apusul să-și simtă amenințată securitatea pentru a redescoperi lumea arabă și islamul? A fost nevoie ca arabii să aibă sentimentul că zilnic mass-media occidentală difuzează o imagine deformată a identității și lumii lor pentru ca ei să facă efortul de a se prezenta împreună la Frankfurt pe Main? - se întreba, desigur retoric, Naghib Mahfuz, scriitorul egiptean laureat al Nobelului pentru Literatură
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
dansului, este relația dintre Dorian Gray și Sibyl Vane, între Răzvan Mazilu și copila Oana Cojocaru, elevă la școala de balet, cea mai complexă și împlinită relație din acest spectacol. Fără fisură. Absolut tulburătoare. Amestecul de fragilități, de inocențe, exultul sentimentelor, neviciate de intervenția celor de dinafara cuplului, scena îndrăgostirii, a seducției sînt momente la care mă gîndesc. Și care mă emoționează. Este o oarecare distanță, însă, între performanța lor, a lui Răzvan Mazilu și cea actoricească. Recuperează cu adevărat Marius
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
caracterul prea vag ale postmodernismului au fost repede depistate de gînditorii serioși precum René Girard sau Cornelius Castoriadis. Gilles Lipovetsky afirmă că am fi trecut deja în etapa ,hipermodernă", fenomen la scară mondială în care constatăm tendința revenirii la anumite sentimente și valori tradiționale: valorizarea iubirii, indignarea morală față de catastrofele produse de puterile politice sau economice transnaționale, tendința tot mai evidentă de sociabilizare etc. Materialismul și cinismul, ce păreau să fie armătura postmodernismului, nu au cîștigat definitiv. Un nou umanism și
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
teama de moarte, nu am călătorit prea departe cu postmodernismul. Dispariția frontierelor care făceau dificilă comunicarea în timp și spațiu nu ne-a ușurat afirmarea personalității, ci ne-a complicat-o. Iar noua libertate nu ne-a simplificat raporturile cu sentimentul tragic al vieții. Dar asta este o altă discuție. - Îmi place acest sarcasm elegant al tău, pe care îl practici, în ultimii ani, nu numai în eseistică, ci și în poezie (unde ia forma unui sarcasm metafizic). Cum ai ajuns
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
de sociabilitatea mea, de disperarea dar și de entuziasmul meu. Poeziei îi cer să aprovizioneze încrederea mea în mine, inclusiv cu iubire (sau fie și numai cu empatie) din partea cititorului. Îi cer să mă facă să înțeleg de ce am bunăoară sentimentul că ceva extrem de important din această viață îmi scapă, ca înțeles nu ca posesie. Și îi cer poeziei de fiecare dată să mă primească cum nu a mai făcut-o pentru nimeni, și nici pentru mine, pînă ieri sau alaltăieri
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
și despre cât de mult au dorit binele poporului. PSD-ul anunță o campanie electorală de-o murdărie fără precedent. În aparență, totul pare de partea sa: organismele internaționale extrem de înțelegătoare, care la vederea lui Năstase și Iliescu dezvoltă subite sentimente materne, guriștii din presă, cumpărați, șantajați sau, pur și simplu, oportuniști, o rețea de televiziuni și posturi de radio extrem de fericite să stea capra în fața mărimilor zilei, în fine, fatalismul românilor care nu cred nici acum, în ceasul al treisprezecelea
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la lettre: "Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătății, al izolării în cosmos. Nu știu dacă vreodată ați încercat, între un strigăt de disperare comprimat și un oftat de resemnare, acest sentiment. Liniile realității se estompează; contururile se pierd în vagul imprecis al unui haos pe care nu l-ai mai vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
de pesimismul lui Schopenhauer. Deci trebuia să gîndești "pozitiv", cum spun astăzi managerii randamentului economic. Iar pe atunci ți se oferea o rețetă simplă: să frecventezi bibliografia lăsată de troica optimismului internațional: Marx, Engels, lenin - un DTT ce distrugea vermina sentimentelor slabe. Simplu și totuși nu, fiindcă tocmai în patriile comunismului real, iar în România cu atît mai abitir, marii clasici ai optimismului nu erau niciodată citiți "texto". Cu scrierile lor și-au bătut și își bat în continuare capul numai
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
nu este vorba de ficțiune. Are de-a face cu oameni reali, cu drame și disperări autentice, Jurnalistul se străduiește să-i asculte pe toți, cu răbdare, pînă la capăt, chiar dacă, de multe ori, problemele lor îi sînt complet străine. Sentimentul care se degajă este unul de compasiune și de infinită înțelegere umană. Chiar dacă multe dintre solicitările celor care sună în emisiune frizează absurdul, ele nu au niciodată darul de a-l amuza pe interlocutor. Un oftat de tristețe îngîndurată semn
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
Piața Obor" (EZ 2805, 2001, 10); Broccoli și spanacul, de exemplu, conțin mai mult beta caroten (gfs.ro). Asemănarea fonetică și morfologică - faptul că forme nearticulate italienești au exact pronunția formelor articulate românești (pasta, ravioli) - creează în cazul italienismelor un sentiment de familiaritate și de ușurință la preluare, dar și mici probleme de adaptare, producînd asimetrii în sistemul gramatical.
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]