1,092 matches
-
nas... îmi scot ochelarii de pe nas și îi pun în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe o servietă în mână, bâțâind-o întruna, neajutorată. Georgiana îmi zâmbește încurajator și mă cercetează scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
never meaning to send... La prânz, când ies din curtea școlii, dau nas în nas cu Eduard. Se îndreaptă agale și zâmbitor spre mine. — Am venit să te răpesc, îmi spune, după ce mă sărută amical pe obraji și-mi ia servieta din mână. (Mereu îmi răpește elementele de identitate și-mi dă sentimentul că nu mai știu cine sunt!) Vreau să ți-l prezint pe Bobo, așa cum ți-am promis! Sunt prea surprinsă ca să pot articula ceva coerent. Tac și îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și de-abia aș fi intrat la el în încăpere. Am deschis repede ușa, să ies din camera cu desene și să intru înapoi în sufrageria luminoasă - o sufragerie de bloc obișnu ită, ca atâtea altele. Am pus plicul în servietă și abia când nu l am mai văzut și nu l-am mai simțit frigându-mi palma mi-am regăsit cu totul glasul. Abia atunci mi-am adus aminte că îi adusesem lui Eduard o casetă cu Rick Wakeman (The
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scris. Am zbughit o în jos pe scări, să rămân cât mai repede singură și să mă uit la desen. Până la urmă, însă, abia când am ajuns în camera mea am găsit în mine curajul de a scoate plicul din servietă și de a mă uita la desen. Din foaia de hârtie mă priveau niște ochi imenși. Și, când spun imenși, chiar asta vreau să spun: imenși! Severi și în același timp curioși. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă întâlnesc cu Eduard și simt că mă îmbujorez din nou. Nu știu cum au trecut orele; de-abia înainte de plecare arunc și eu o privire fugară spre diploma pe care am scos-o de sub pu pitru ca s o pun în servietă. Da, scrie Marin Carla. Poate că nu au observat t-ul din semnătura mea, îmi spun, ceva mai îmbunată. Am, într-adevăr, tendința să fac t-ul mai mic. Dar au scris Carla pentru că, în mod sigur, au făcut legătura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi afla minunatul gând. — Am multe să-ți spun! Am luat un premiu la olimpiadă și mi-a venit o idee pentru deblocarea romanului, îi turui gâfâind, fără să-i dau răgaz să spună ceva, și pornind la drum cu servieta strânsă în mână, să nu-i vină ideea să mi-o ia și să-mi pierd iar identitatea și mai ales șirul gândurilor. Trebuie să mergem amândoi la mare. De acolo pornește totul. De acolo trebuie să pornim! îi repet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
1 Mai... dar am o grămadă de timp. Sunt mai bine de două luni până atunci... Da, mergem sigur! Vreau să-i propun să batem palma, ca doi camarazi. Abia atunci îmi dau seama că mi-am bâțâit fără încetare servieta în mâna dreaptă. îmi strâng buzele și-mi mut servieta în mâna stân gă. în ochii până atunci cercetători ai lui Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet cald, aproape tandru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bine de două luni până atunci... Da, mergem sigur! Vreau să-i propun să batem palma, ca doi camarazi. Abia atunci îmi dau seama că mi-am bâțâit fără încetare servieta în mâna dreaptă. îmi strâng buzele și-mi mut servieta în mâna stân gă. în ochii până atunci cercetători ai lui Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet cald, aproape tandru. Ce i-o fi venit? Din senin mă cuprinde în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mă opresc în pragul ușii, îl privesc pe Eduard în ochii lui cenușii și întrebători, mă înalț să îl sărut, apăsat, pe gură, și îi spun: — A fost frumos. Nu mă conduce! Ne vedem vineri! O să treacă repede. îi smulg servieta din mână și o zbughesc în jos pe scări. Eduard mă strigă și îmi întorc capul speriată, oprindu-mă din fugă. — Vom fi la mare de 1 Mai! rostește el, în mod neașteptat. Vom fi la mare de 1 Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Te așteptam! Felicitări pentru diplomă, suntem foarte mândri de tine! Mă uit la ei nedumerită. Pentru o clipă nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care o car cuminte în servietă. Răsuflu ușurată. Bine că asta-i tot! Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit un telefon
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai multe ori și intru în cameră la mine să mă schimb. îmi arunc sarafanul și bluza pe jos, apoi mă reped deodată să le strâng, și le arunc, ghemotoc, în șifonier, să nu le mai văd. Scot diploma din servietă și mă uit prelung la ea, fără s-o văd, dar forțându-mă să mă gândesc la ea. Am uitat să i-o arăt, îmi spun, fără să i pronunț numele, simțind cum iar mi se golește mintea. îmi pun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
N-am mai fost în stare să urc scările. Cu tot efortul meu de a păși, nu am reușit decât să mă împiedic prostește de o treaptă și să cad în față, ca o caraghioasă. Am scă pat din mână servieta, iar ochelarii mi-au zburat cât colo. Georgiana s-a repezit să mă ridice și mi-a cules lucrurile îm prăștiate care-ncotro. M-a privit apoi cu îngrijorare. — Vai, Clara, ce m-ai speriat! Ești încă slăbită, nu? Iar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stânjenită. — Eu țin foarte bine minte ziua ccând mi-ai vorbit de dis lo care... Țin minte toate întâlnirile noastre, continuă el. Țin minte perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum îți bâ-țâiai servieta oprită în mijlocul străzii, ccu privirea în sus, spre năluci pe care numai tu le vvedeai... Acum mă uit la mine ca la o nălucă, murmură ea. Azi noap te am visat că înot prin aer. Nu am mai visat asta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
situația nou apărută despre care are tot dreptul să știe." Închide ochii, doborâtă de oboseală. Nu are de unde să știe că pentru ei soarta deja se pronunțase. Exact în aceeași zi, 20 iulie 1944, un dispozitiv exploziv mascat într-o servietă obișnuită din piele, introdus în sala de consiliu a cartierului general al lui Hitler din Prusia Orientală, Rastenburg, de colonelul Claus von Stauffenberg, detona la ora locală 12.40. Ținta vizată, Führer-ul, a scăpat miraculos, dar, dinspre Wolfschanze 94, unda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din minte, consemnează memorialistul, silueta lui Blaga, așa cum se strecura ea atunci, printre trecătorii grăbiți, pe străzile Clujului. Îmbrăcat mai totdeauna în costume de culoare închisă, cu pălărie de fetru, cu umbrelă - pe vreme ploioasă - și ținînd în mînă o servietă, omul călca fără grabă, părînd, cu fiecare pas, că se coboară de pe niște trepte nevăzute. Cînd era salutat, își ridica, politicos, pălăria și înclina, ușor, capul. Cînd se întîlnea cu prieteni, se oprea și le întindea, afectuos, mîna". Întocmai astfel
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
eu alte formule, adică mă gândesc la mama, dacă ar fi trăit... Or, ea s-a dus cu gândul că fiul ei e încă tânăr și o să se descurce el în viață. Ciceo luă manuscrisul și îl vîrî în nelipsita servietă a oricărui avocat cu procese multe, care chiar dacă se duce să bea și el o bere, deschide servieta și tot nu se lasă până nu studiază un caz... Mă cuprinse un regret că rămmeam fără manuscrisul meu. I-l dădui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândul că fiul ei e încă tânăr și o să se descurce el în viață. Ciceo luă manuscrisul și îl vîrî în nelipsita servietă a oricărui avocat cu procese multe, care chiar dacă se duce să bea și el o bere, deschide servieta și tot nu se lasă până nu studiază un caz... Mă cuprinse un regret că rămmeam fără manuscrisul meu. I-l dădui și oprii ultimul capitol. Aveam sentimentul că fără el mi-ar fi fost foarte greu să-mi continui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu trecuse de când intrasem în uzină: figuri umane care nu mai aveau decât o expresie de panică rigidă și violență, să urce sus - și pentru asta dăm frâu unei nepăsări totale, strivim o ureche, aruncăm ochelarii unuia de pe nas, smulgem servieta altcuiva, îți sar propriii nasturi de la haină, izbești cu cotul în sânii unei femei... parcă mai ține cineva seama că mai există și femei, dă-le dracului, nu sânt egale cu noi? " Ei, cum a fost?" mă întrebă tata acasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru un om mare, că noi nu mai contăm și dacă mai aveam vreun rost acela nu era altul decât să-i slujim pe ci, să le cumpărăm aceste costume elegante și bine călcate, aceste rochițe și gulerașe bine apretate, serviete și ghiozdane moi de piele... Nici unul dintre părinți nu arăta ca mine atât de smerit și cu neliniștea în mine... clandestin... în neregulă cu propriul său copil... Costel, hai, mamă! (treacă-meargă, Costel, deja năsos ca maică-sa, nu promitea nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl pândea să intre, îi smulgea servieta și, după cum povestea Maria (mereu atentă la detalii), îi „băga bucăți“ cu ea în cap. Se auzeau plesniturile de deasupra, prin parchet și tavan. Domnul Cocă încasa în tăcere. Atunci era moale, călduț, tocmai bun de bușit; și doamna Cocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
statisticilor neutre, ci să și știu ce mă așteaptă, să mă înarmez cu cele mai mici detalii, cu imagini, sunete și mirosuri, pentru a fi pregătit. Am ocolit ambulanțele și l-am urcat pe Brutus la etaj; parcă duceam o servietă cu păr. I-am pregătit un bol de lapte și mi-am spălat fața cu valuri de apă rece. Se mai potolise și durerea, Rapotan strânsese profesionist, cu măsură. Urmele dispăreau repede, până să ajungi la doctor și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeleagă nici ce i se întâmplă, nici ce caută acolo. Purta costum și-un basc mic pe cap, pe care îl storcea în geanta diplomat, sub rigle, caiete și jumătatea de franzelă cu parizer. Dacă i-ar fi deschis cineva servieta, cu siguranță ar fi găsit și puțină vaselină pe-acolo. În pauze, Belcin ștergea probabil tabla prin cancelarie, pentru că venea mereu la ore cu mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
La fiecare două-trei ore, oamenii țâșneau din cubicule și năvăleau pe străzi. Se mișcau permanent, alergau pe lângă mine cu-o viteză incredibilă, obositoare, se plimbau pe lungimea trotuarelor cu lingurițele Bluetooth-ului în gură sau alergau printre mașini agățați de-o servietă, scoteau din buzunare dischete extraplate și USB-uri de dimensiunea unor supozitoare, circulau fără pauze, ca metroul, 14 ore din 24, 7 zile din 7, îmbrăcați frumos, la costum (femeile pe tocuri mici, comode, în taior și cu ochelarii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]