3,720 matches
-
în orice operă clasică nu ar genera o mai atentă luare aminte decât în cântecele lui Petrică Mâțu Stoian. Dacă nu cuvântul le ridică în slavă întotdeauna, în cântecele lui Petrică Mâțu Stoian, ele se oglindesc prin atmosfera sonoră care sfâșie nepăsarea și ar trezi la năzuință de viață și dragoste chiar stânca, dac-ar auzi!... Popularitatea de care se bucură Petrică Mâțu Stoian e rară. E o bucurie că e prezent în emisiunile tv, dar este apt să dea toate
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate... Ciudată amestecătură! - fericită pentru artist, nefericită pentru om!” ... XVI. DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. „Invidia este un vultur ce sfâșie fără încetare pe cel care îl adăpostește la sânul lui.“ - Adolphe de Chesnel Invidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
acolo este neorânduială și orice lucru rău” (Iacov 3, 16). Sfinții Bisericii au spus simplu și clar despre invidie, că este „tristețea pentru succesul aproapelui”, nici o altă patimă nu este „atât de ... Citește mai mult „Invidia este un vultur ce sfâșie fără încetare pe cel care îl adăpostește la sânul lui.“ - Adolphe de ChesnelInvidia sau pizma este păcatul - de când e lumea și pământul - care a luat naștere în inima omului și care pricinuiește părere de rău pentru binele aproapelui și bucurie
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
a executat condamnarea de la Kremlin, o parte din ea luând calea sinistrelor deportări în Siberia, iar alta pornind pe lugubrul drum lung al refugiului din Basarabia la București. Monstruosul Stalin a devastat destine umane, a risipit frați, a schingiuit și sfâșiat vieți, a mutat hotare, a schimbat orânduiri, a stârnit războaie, a călcat în picioare Estul Europei, s-a autoinvestit „dumnezeul” acestei părți de lume și a ratificat cruzimea ca religie, iar iubirea ca vină! Prinsă în căngile sataniste, familia Vanica
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
2017 Toate Articolele Autorului Cum mă ninge cu dor și mă’ntoarce-amintirea Cum ne suntem complici în priviri și în iarnă Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea Orelor, ce nu vor fără noi să se-aștearnă Cum îmi sfâșie carnea palme arse de dor Cum ne suntem complici în iubiri și păcate Cum ne-adună din plânsul de ploi un fior Al orelor ce nu sunt fără noi împăcate Cum mă-nnoadă sub stele arcul inimii trist Cum ne
CUM NE SUNTEM COMPLICI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382881_a_384210]
-
lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de sărbătoare și tu ni l-ai rupt! Cum o să mai mergem în starea asta la balul fluturilor de argint? Stai cuminte și spune-ne din nou basmul lui Mărțișor și al Primăverii! - Am
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Noi prin El am învățat a plânge. El ne spală vina și păcatul, El e singurul ce ne mai iartă S-a făcut pe Sine vinovatul Și nu El, ci crucea Lui ne ceartă. El e Leu și totuși nu sfâșie, El e Stâncă, Fluviu care vine, El e Preot ce de-o veșnicie Se jertfește pentru noi pe Sine. El e Apa vie și Izvorul, El e Rege, dar și Țară Sfântă, El e Ușa oilor, Zăvorul, Pacea Lui e
IISUS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382928_a_384257]
-
veacul rămânând aninat de snopul prelung al zilelor sterpe cosite - ce greu îți apasă pe umeri - de ușa casei te sprijini cu fruntea precum melcul pe frunza de brustur oftezi adânc și intri smulgându-ți cu grabă veșmântul de nessus sfâșii sandale încrustate-n pielea tălpilor ce-ți ard ca lovite de cnut și-apoi te ghemuiești cu ochii-nchiși sub duș să nu cumva să vezi cum lacom gura scurgerii se cască gata să te absoarbă odată cu apa uiți de
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
dimineții ori dimineața mea s-a rătăcit în vis și de-atunci, ca un abis mi-e viața fără Tine, cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății, risipind-o prin cuvinte și iluzii pierdute într-o lume în care gerul nepăsării este singurul anotimp. Referință Bibliografică: DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
Maria mai scutură o dată din cap și se uită speriată la ceas: aoleeu, cât timp am pierdut cu amintirile astea care mă potopesc la fiece răscruce de ani! Își aruncă din nou privirile printre crengile teiului de vis-a-vis. Scrută cerul sfâșiat de crengile sale, murmurând: ce-o face Sorinel acolo sus? Neuronii săi, biciuiți de necruțătoarele amintiri îi aprinseră o luminiță trăsnită: de ce nu mai vrea Sorinel să se-ntoarcă pe pământ? Am văzut la scara vecină doi tineri frumoși care
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
Noi prin El am învățat a plânge. El ne spală vina și păcatul, El e singurul ce ne mai iartă S-a făcut pe Sine vinovatul Și nu El, ci crucea Lui ne ceartă. El e Leu și totuși nu sfâșie, El e Stâncă, Fluviu care vine, El e Preot ce de-o veșnicie Se jertfește pentru noi pe Sine. El e Apa vie și Izvorul, El e Rege, dar și Țară Sfântă, El e Ușa oilor, Zăvorul, Pacea Lui e
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
noi întotdeauna,Noi prin El am învățat a plânge.El ne spală vina și păcatul,El e singurul ce ne mai iartăS-a făcut pe Sine vinovatulși nu El, ci crucea Lui ne ceartă.El e Leu și totuși nu sfâșie,El e Stâncă, Fluviu care vine,El e Preot ce de-o veșnicieSe jertfește pentru noi pe Sine.El e Apa vie și Izvorul,El e Rege, dar și Țară Sfântă,El e Ușa oilor, Zăvorul,Pacea Lui e cea
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cât era de furios și țipa ca un pui rătăcit de cloșcă. După atâtea zile și nopți de suferință, petrecute în acest coșmar al capcanei plăcerilor interzise, mă resemnasem. Am devenit imună la rânjetele calvarului care mă aștepta să mă sfâșie. Nu mă mai gândeam decât cum să-mi iau zilele. Nu eram hotărâtă cum să procedez: să mă înec în Dunăre...să mă arunc de pe bloc... sau să-mi pun lațul de gât? Mi-era milă de jalnicul fricos din fața
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
auzeau focuri de armă în stradă. Revine în sala de ședințe. „Am văzut cadavre pe jos. L-am zărit pe Philippe, cu partea inferiora a feti distrusă, erau două cadavre deasupra lui. A încercat să îmi vorbească, cu obrazul drept sfâșiat. Nu am reusit sa il ajut. Era prea mult”. Philippe Lancon, a cărui viața nu este în pericol, a primit un glonț în obrazul drept. Sigolene își găsește telefonul mobil și sună la pompieri: „Suntem Charlie, veniți repede, sunt toți
„Mi-a spus: Pentru că nu te ucid, vei citi Coranul”. Întâlnirea cu ucigaşii. Mărturisirile uluitoare ale unei ZIARISTE de la Charlie Hebdo [Corola-blog/BlogPost/93052_a_94344]
-
personală de asemenea nemernici pentru care expresia este valabilă la propriu. Dintre ei și-au crescut dulăii, mai feroci decât cele două javre de lux care-l însoțeau tot timpul. Dulăi cu două picioare și fără cap, care continuă să sfâșie acum oameni nevinovați, copii, femei, bătrâni, fără a alege. Teroriștii, cămășile negre ale odiosului Ceaușescu, pentru care eș nu făcea nici o economie, nici de bani, nici de mâncare, nici de aparatură sofisticată de nivel mondial, singura țară de acest nivel
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
cu cearcăne sade pe vine, Mesteca o floare de mac între dinți. Mă iscodește dacă știu despre tine - O mint ca-nainte, că suntem cuminți. Nu te iubește! îmi râde pocita. Mai pleacă-n sictir, mă răstesc îmbufnat. Dar sunt sfâșiat de o jale mocnita Și ard că s-o-njur, si ard ca s-o bat! Ești prost, ca o inimă uscată la soare! Îmi strigă Moartea din sumbru mormânt. Doar noaptea mă apară cu vechea-ntrebare - Iubire și moarte
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
auzit eu o poveste când copacii au sărit pe unul cu toporul în mână și l-au făcut zob! Ei, ce te faci? Pe urmă au chemat toate jivinele din pădure, care au sărit pe bietul om și l-au sfâșiat în mii de bucățele. Te pui cu pădurea? Dar am eu o idee deșteaptă”. Și a strigat în gura mare: -Băi, copaci nenorociți! Toporul meu e fermecat. De încercați să mă loviți, vă face numai surcele, să aprind focul cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu atât mai mult se agita. Dică, pe post de moș fricos: - Văleu, aoleu, mă mănâncă ursul!....Mă sfârtecă!...Mă sfâșie!...Aaau! Mă face bucățele! Tot o ținea într-una cu văicărelele, doar-doar o impresionează pe coana preoteasă. Vă închipuiți ce hărmălaie și râsete erau în clasă, că până la urmă au molipsit-o și pe buna noastră învățătoare, care a eliberat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
decât acesta, dar ce valoare are educația noastră dacă nu l vom descoperi niciodată? Chiar dacă vom fi extrem de instruiți, noi nu vom realiza prin această o integrare profundă a gândirii și simțirii, viețile noastre vor continua să fie incomplete, contradictorii, sfâșiate de temeri de tot felul. Câtă vreme educația nu va cultiva o viziune integrală asupra vieții, ea nu va avea decât o mică valoare. Pentru a institui o educatie adevărată, trebuie să înțelegem semnificația vieții în întregul ei, iar pentru
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult Capitolul ICum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișorîntr-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
poveste a lui Mărțișorîntr-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... II. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 11, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. 11.O nevastă nedansată... Nu dură mult veselia lor, că nesuferita de sonerie iar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai era lumina, ci fecunditatea sau generozitatea. În „Cartea străină: O filozofie a tandreții”, Andeea Deciu, profesor universitar român, acum profesor de teoria literaturii în Statele Unite, analizând scrierile filozofului Lévinas, scrie: „Celălalt există pentru mine, susține filozoful, ca figură, chip, sfâșiind orizontul subiectivității mele prin simpla sa apariție. Chipul Celuilalt e vizibil și totuși evanescent, accesibil, dar intangibil. Prezența sa are menirea de a pune însăși existența mea sub semnul întrebării, de a mă obliga să înțeleg mai întâi alteritatea care
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]