864 matches
-
a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la care urma să participe unul dintre oamenii cei mai bogați din Fès. Ascultându-l, am avut impresia că depășise faza de descurajare și de lehamite care urmase părăsirii Granadei, sfâșiere ce fusese agravată de pierderea uneia, apoi a celeilalte soții. De acum făcea proiecte, trecea la provocări, avea pumnii pregătiți de luptă, ochii priveau iarăși pofticioși. Pentru acest drum călăream pe cal la fel ca el, însă femeile erau urcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vom putea împiedica. Sfârșitul omului va veni prin cuvânt, arma căreia îi acordăm credință supremă, capital apocaliptic prin care lumea va intra în posesia delirantă a fiecăruia. Sub pretextul „adevărului“, ne vom denunța unii pe alții și unii altora până la sfâșierea propriu-zisă, definitivă. Opera de compromitere a darului spiritual prin care am fost blagosloviți „trebuie“ desăvârșită, nu ne vom lăsa până nu vom încheia socotelile cu noi înșine, cu această poveste a omului. Ne vom spune, în fond, unii altora ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
minute, durată considerată mai mult decât suficientă pentru ca trei bărbați, unul câte unul, fără grabă și fără să se precipite, să traverseze bariera de sârmă ghimpată, care, în acest scop, a fost azi tăiată în mod corespunzător pentru a evita sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou, făcându-le vizibile, amenințătoarele țepe pentru atât de scurt timp inofensive, la fel și sulurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
este așezat sub semnul grabei. În unele epoci, tehnica nu face decât să înmiresmeze cadavre. Cine a greșit, oare, în mariajul dintre om și tehnică? După palidele „mal du siecle” ale înaintașilor, nouă ne-a fost dat să trăim o sfâșiere de mileniu. Între buletinele de știri externe și creșterea colesterolului, continuă să existe o emoționantă tandrețe. Stresul reprezintă un perfid impozit pe dezvoltare. Pe oameni îi interesează pâinea de astăzi, nu soarta culturii de mâine. Nu murmurați, pământeni! Avertismentul transmis
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să nu izbucnească în hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
definit ca sumă directă de spații Hilbert. În principiu, acest spațiu putea fi construit pornind de la evenimentele electronice elementare survenite la nivelul micrositurilor sinaptice. Comportamentul normal era prin urmare asimilabil cu o deformare elastică a câmpului, actul liber cu o sfâșiere: dar În care topologie? Nu era deloc evident că topologia naturală a spațiilor hilbertiene ar permite explicarea apariției actului liber; nu era sigur nici măcar dacă astăzi problema se mai poate pune, altfel decât În termeni metaforici. Totuși, Michel era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de oameni, unde se hârjoneau sumedenie de animale, care s-au mulțumit să mă pândească de la distanță, ca pe un Noe neputincios și incapabil să se salveze pe sine. Era de parcă, după milioane de ani de urmăriri În scopul prinderii, sfâșierii și hrănirii, lighioanele și omul puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la un singur individ, umbra celui care cândva le transformase semenii În antricoate ori În distracții de circ, prea slab acum pentru a le mai putea prinde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai târziu, ca profesor de sport! Trebuie să se gândească și la viitor, care nu are nimic de a face cu domeniul curenților de înaltă tensiune. Rainer explică frumusețea violenței, atunci când simți sau chiar provoci ruperea oaselor și a articulațiilor, sfâșierea ligamentelor, precum și plesnirea pielii întinse până la refuz. Explică, de asemenea, că peste puțin timp ai lui vor să‑și reamenajeze casa cu mobilă stil adusă din Franța. Tu cu veșnica ta frică de contact fizic, nu poți să dai mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Calea Laptelui, puzderia de stele care nu purtau atunci pentru el nici un nume. Plăcerea lui de a sta ascuns În timp ce era căutat și cineva plângea pentru că nu-l poate găsi diminuase brusc. Să fi fost de vină noua nuanță de sfâșiere și tristețe pe care o căpăta acum plânsul acela ce părea să izbucnească din mai multe piepturi odată? S-au auzit pași grei traversând curtea aceea ca un maidan. S-a mai schimbat Încă ceva și În tonul bocetului fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rugăciune. Al șaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine un moment... Vesel, vesel Vine un moment când lăcomia... Vesel, vesel Un moment când lăcomia și nebunia... Apoi ultimul scrâșnet metalic, sfâșierea cumplită, când bucăți de fuzelaj încep să se desprindă, până ce tot avionul se rupe în bucăți și țâșnește într-un milion de direcții și el e în cădere liberă, plonjează, descătușat, doar cerul albastru între Michael și pământul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eminescian, susținut în acest an de academician Mihai Cimpoi, profesorii Nicolae Georgescu, Al. Dobrescu, Dumitru Irimia, Petru Ursachi și, bineînțeles, Theodor Codreanu a reprezentat încă o măiestr ită demonstrație a actualității lui. Cartea de care amintiți „Basarabia sau d rama sfâșierii” nu s-a lansat la Iași (dar s-a lansat la Chișinău) întrucât autorul a propus un alt volum, la fel de interesant și care, după cum știți ca participant, s a bucurat de o bună primire la public, dar regretăm că am
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
s a extins an de an doar prin războaie și cuceriri, prin cruzime și banditism, prin minciună și spoliere, prin supunerea, jefuirea și arderea avuției învinșilor, prin deportarea și înfometarea acestora și aducere a în locul lor a noi coloniști, prin sfâșierea și uciderea de cătr e st ăpâni a propriilor concurenți la domnie. Acestea au fost metodele întrebuințate pentru realizarea statului multinațional rus, vecinul de la răsărit, de care ne desparte Moldova noastră. Fie că a fost Rusia lui Ivan al III
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu, s-a înțeles), e adnotat cu alt vers din Nichita Stănescu, din Tribunalul de la Les Beaux: "A, care cu 1 nu face 2". Apropierea bărbatului de femeie numai apropiere nu e. Sfîșiere, da. Mă opresc iarăși la nudul-sex, pictat în forță, cu nerușinare. O pictură nespălată. Nespălată e cuvîntul. Uh. E ca și cum m-ar fi avut pe deplin. Un orgasm cu o fantasmă. Dă buzna ca un Intercity peste corpul meu dezgolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
m-a lăsat să iau din casă orice cărți am vrut eu. Când a sunat taximetristul la intrare, a fugit sus răvășită; am plecat fără să ne luăm rămas-bun. Mă simțeam voios precum chiriașul călătorind Între două etaje, deși cu sfâșiere mută simțeam cum se rupea În mine o etapă a existenței și Începea alta mai dură; sfânta gratuitate de care m-am bucurat până acum ca un rege Începea să-mi fie Îngrădită de mici neajunsuri; să văd unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zăcea într-o rână, cu gura înfundată într-un smoc de iarbă încolțit printre pietre. „Ajutați-mă, oameni buni“, șoptea orbul întruna, încercând, după auz, să priceapă încotro să-și îndrepte rugămintea. În jurul lor era însă pustiu, doar urmele amestecând sfâșieri, sfărâmări și desperecheri aminteau de tăvălugul de adineaori. La vreo douăzeci de metri mai la vale, câțiva oameni în halate albe, ce coborâseră din camionul Jandarmeriei, râcâiau cu polonicele fundul cazanelor, pentru a astâmpăra ultimele asalturi ale mulțimii care, acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
comportament, am adăuga noi, explicabil, firesc; nu numai util, ci și indispensabil pentru marile construcții. În tot ceea ce a întreprins prin faptă ori prin scris, Al. Zub ne apare stăpânit de ideia „condiției istoricului”, de „faimoasa dilemă a cronicarului”, de sfâșierea între pasiunea civică și scrupulul intelectual. El s-a referit adeseori la poziția paradoxală și tragică a istoricului: „amestecat în lume, se vrea deasupra ei: actor implicat prin toate fibrele existenței sale, ar dori să păstreze, cu toate acestea, avantajele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
naturală arătată de istorie". Argumentul dreptului natural și istoric va fi reluat de către delegația română la negocierile Tratatului de pace de la Versailles. Imaginile care constituie memoria unirii vor șterge în folosul unei prezentări naționale lineare amintirile războiului și ale revoluției, sfîșierile și rănile lăsate de evenimente. Au existat, împotriva armatei române, reacții venite din partea extremei stîngi, de asemenea, a existat o tentativă de reunire a unui congres țărănesc la Chișinău pe 18-22 ianuarie 1918. Au mai fost și manevre din partea rușilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului, pentru ca piesa finală să marcheze o crudă sfâșiere a iluziilor: „Ar fi trebuit să adorm / Mai devreme când încă / Nu mă chinuiau câinii necurăției / Când creierul îmi era alb / Și gloatele mă împingeau / Spre un dureros sacrificiu // Atunci ar fi trebuit să adorm / În copilărie, când / M-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
cu rău?. Ar fi lipsit de profunzime și chiar neistoric să nu observăm că incendierea palatului lui Dioclețian (februarie 303), are loc în timpul unui climat încins, de la începutul secolului IV, care a marcat multe excese ale creștinilor fanatici: rebeliuni militare, sfâșieri în public ale edictelor imperiale, distrugeri de statui păgâne, revolte împotriva autorităților constituite și masacrări de soldați. Montaniștii, din timpul său, nu s-au mai mulțumit numai cu opoziția verbală față de religia statului roman; vrând să reactualizeze doctrina lor au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi suplicii împotriva noastră. Într-adevăr, nu au mai fost suficiente nici focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene, declarate solemn de către Galerius (311), și finalul tragic al opozanților creștinismului, era de negândit ca Licinius, care își dăduse acordul în promulgarea rescriptului de la Milano (313), deși era de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
al descompunerii, al degradării, "trupul alcătuit din bucăți al iubitului spectral, trupul iubitei vii disputat aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării."179 Descompunerea trupului sau degradarea materială este aceeași degradare pe care o realizează stropii de ploaie din poezia Anei Blandiana. Alegoria mioritică moarte nuntă direcționează întreaga simbolistică a poeziei Ilenei Mălăncioiu către un tragism absolut, în care totul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
elementele cheie ale dramei trupul alcătuit din bucăți al iubitului spectral, trupul iubitei vii, disputat aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă, ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării, dar și spațiu al posibilei vindecări miraculoase. Unele poeme, mai simple, mai melodioase, anunță impulsul autoarei de a ieși din cercul unei maniere"180: "Prin cătunele cu sfinți,/ Trece moartea, ochi cuminți,/ [...] Trece și cântă,/ Cântec curat,/ Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]