872 matches
-
apele ei, lăsându-se admirată. Dar când suferi de o tulburare cronicizată, insula te-nșfacă și te disecă fără anestezie estetică. Trebuie să știi să te aperi de ea. Căci insula se proiectează atât de brutal înlăuntrul corpului tău, încât sfâșierea ta crește. Te insularizează. În încăierarea cu insula ești totdeauna în dezavantaj. În Occident circulă la fiecare câțiva ani o dată un foarte popular sondaj de opinie. El li se adresează scriitorilor și vrea să afle de la ei ce cărți ale
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
putea să fiu eu mama mamei mele. Era cardiacă și privațiunile războiului, bombardamentele, spaima provocată de ceea ce urma să se întâmple cu noi, mutarea din casă au dat-o gata. Fiecare lucru din casă pe care-l vindea era o sfâșiere. Și-mi spunea de fiecare dată: „Dacă înving nemții, ne omoară pe toți și-atunci nu ne mai trebuie nimic. Dacă înving aliații, începem o viață nouă și cumpărăm totul la loc.“ O a treia posibilitate nu întrevedea. După război
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
renunțare. Nici una din cele două aspirații, spre trecut sau spre viitor, nu rămîne la el liberă, aripa fiecăreia e Încătușată de cealaltă, astfel că zborul devine cu neputință În ambele sensuri. Ianus, disprețuit pentru duplicitate, trăiește În realitate această veșnică sfîșiere. El nu-și va cîștiga niciodată libertatea pentru că principiul captivității se găsește În efortul său Împărțit În două direcții contrare. Ceea ce părea un privilegiu se dovedește a fi doar o formă de sclavie. Are sens să-mi amintesc acum atîtea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-se câteva aspecte esențiale despre profilul spiritual al pictorului în tinerețe: atragerea/vocația ineluctabila, aproape devoranta către artă plastică, o emoționantă dragoste filiala, semnele unei boli chinuitoare și dorul de locurile natale. Scrisorile în sine cuprind pagini dramatice despre o sfâșiere lăuntrica a artistului grijuliu, prins între două viituri: pe o cale să nu și amărască părinții, adică să studieze medicină și pe cealaltă cale să-și urmeze vocația de artist. Personal, confesiunile epistolare ale artistului Viorel Huși îmi par de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
povestirea de lucruri mărunte, așa cum e viața. Pe hârtie mereu aș fi vrut să văd profilul tău de Nefertites (!); uneori nici nu vreau să mă gândesc cât de mult mă simt singură de când ai plecat. De obicei, în afecțiile și sfâșierile vieței, durerile se estompează cu vremea; [însă] acum fiecare zi amplifică singurătatea și vaerul ei, dezolarea crește și mă cuprinde toată, mai puternic, mai mult. Acum i se adaogă grija de frigul de acolo. Ce vei fi făcând, adevărat, adevărat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în mișcare, când o fac, doar legat de tine. Te iubesc infinit, tragic. Mă întreb cum mai pot trăi fără Tine alături. Câteodată nu-mi dau seama cum am putut să-mi închipui că despărțirea noastră se va petrece fără sfâșiere, fără smulgerea asta dureroasă, cum ai smulge un braț fără anestezie. Poate nu-mi dau seama și trăiesc [totuși] sub un anestezic: scrisorile astea. Arcul întins al așteptării, al primirii, al trimiterii lor. Câtă vreme vom mai avea parte de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar inima mi-e acolo, lângă tine. Se încăpățânează să bată fiindcă încă speră să te vadă, deși rațiunea, deși evenimentele subliniază că este irațional să mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o situație de neînchipuit la începutul căsătoriei, Costache cade într-o boală irecuperabilă la vremea respectivă, fără doctori și medicamente adecvate, el nevrând să vândă « nici o palmă de pământ », după cum spunea, paralizat fiind; Costache și toți ai săi află vestea sfâșierii țării cu multe lacrimi în ochi. Generalul Ion Antonescu a încercat să îndrepte unele greșeli politice, să recupereze teritoriile pierdute și marile valori materiale și spirituale ale românilor pierdute de către fosta conducere a țării. Familia Georghiu are de înfruntat și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și la Bârlad, la Dorohoi ca și la Soroca, la Vaslui ca și la Hotin, "acasă" este risipit sub pecetea aceluiași suflet. Nu se poate mai clară mărturisire a unui univers artistic sintetizând un portret, un autoportret, decât aceste mari sfâșieri din trupul locurilor de acasă, întinse, pe pereții expoziției. Nici nu mai știi dacă în aceste mari fragmente din trupul Moldovei sensul este cuprins în peisaj sau, invers, sufletul omului a creat peisajul, reflectându-se el însuși. Salonul de fotografii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca de un paloș, de curgerea tulbure a Prutului. Istoria celor două părți ale aceluiași pământ s-a umplut, de o parte, cu siberii și "pahoduri", de cealaltă parte, cu temnițe și canale de sânge. Purtându-și stigmatul cicatricii acestei sfâșieri, portretele pământului sunt de fapt unul singur, un portret al aceluiași pământ, reflectat în opera lui Potârniche. Acasă este un singur loc de unde provine portretul acestor ținuturi și unde se termină el, mărturisind același adevăr pe un mal și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în suflet ceea ce aș vrea să vă spun. E dragostea lui Cristos cea care ne unește», îi spunea amicului anglican C. S. Lewis. Simțea o tensiune, aproape o neliniște, gândindu-se la diviziunile dintre creștini. Le trăia până la suferință, ca și cum sfâșierile din Biserică l-ar fi incizat fizic în trup. Și e surprinzător să descoperim în acest preot umil, dedicat activităților practice de caritate, ocupat de atâtea responsabilități pentru conducerea celor două Congregații religioase și prins de atâtea forme de apostolat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a credinței noastre ca două suflete diferite ca loc, patrie, limbă, confesiune religioasă și vârstă să se fi unit într-o așa dulce familiaritate; oricum, ordinea spirituală o depășește pe cea materială». Și, în mod nesilit, amândoi simțeau ca o sfâșiere și un scandal diviziunea dintre creștini: «Să știți, preaiubite Părinte, că și mie, sfâșierea produsă în Trupul Domnului e o cauză de durere și un stimul la rugăciune. E un scandal foarte grav pentru cei care vor să intre, iar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vârstă să se fi unit într-o așa dulce familiaritate; oricum, ordinea spirituală o depășește pe cea materială». Și, în mod nesilit, amândoi simțeau ca o sfâșiere și un scandal diviziunea dintre creștini: «Să știți, preaiubite Părinte, că și mie, sfâșierea produsă în Trupul Domnului e o cauză de durere și un stimul la rugăciune. E un scandal foarte grav pentru cei care vor să intre, iar credincioșii devin cu mult mai slabi în împotrivirea față de dușmanul comun. Cu toate acestea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții mele cotidiene. Axiomatica ce părea inviolabilă este topită
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
frunzele crengilor - trunchiurile pomilor - pământul - frunzele și fructele căzute - și firele de iarbă-încovoiate miroseau de-a valma toate- toate. Pluteau suflete printre pomi și suflete se desprindeau din iarbă și din vânt, și căderea frunzelor dezmierda mâhniri fără de frunte și sfâșieri fără de mâini. Monica se tupilase după trunchiul unui măr domnesc. Deasupra ei, merele pline încovoiau crenguțele, împovărându-le ca cerceii cu prea multe nestemate. ̋ (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Scrie câte
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
cuvântul suflet să aibă alt înțeles decât în text. Precizează-l. 3. Explică, în trei-patru rânduri, înțelesul enunțului ̋Pluteau suflete printre pomi și suflete se desprindeau din iarbă și din vânt căderea frunzelor, și dezmierda mâhniri fără de frunte și sfâșieri fără de mâini. ̋ B.Limbă și comunicare 4. Construiește patru enunțuri, în care substantivul arome să fie, pe rând, părți de propoziție diferite. 5. Extrage, din text, un substantiv, un pronume, un verb și un adjectiv. 6. Alcătuiește schema propoziției
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rugăciune. Al șaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului, pentru ca piesa finală să marcheze o crudă sfâșiere a iluziilor: „Ar fi trebuit să adorm / Mai devreme când încă / Nu mă chinuiau câinii necurăției / Când creierul îmi era alb / Și gloatele mă împingeau / Spre un dureros sacrificiu // Atunci ar fi trebuit să adorm / În copilărie, când / M-am
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Basarabia”, 1993, 6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 202; Popa, Ist. lit., II, 1190; In memoriam. Victor Teleucă, „Limba română” (Chișinău), 2002, 7-9 (semnează Mihai Cimpoi, Eliza Botezatu, Mihail Dolgan, Victor Prohin, Spiridon Vangheli, Victor Dumbrăveanu); Theodor Codreanu, Basarabia sau Drama sfâșierii, ed. 2, pref. Mihai Cimpoi, Galați, 2003, 290-302. M. Dg.
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
mi-a trecut nici acum. * Descopăr cu încîntare, în Memoriile lui Iorga, această însemnare din 29 mai 1918 despre demnitatea sucevenilor: „Țeranii de la Suceava l-au ales pe Averescu de scîrbă pentru pacea ce s-a încheiat, de mînie pentru sfîșierea județului lor. Li s a oferit pîne, și ei au întrebat dacă e de vînzare. - Nu, v-o dăm. - De pomană nu luăm”. Așa erau încă, în vremea copilăriei mele, și cei mai mulți dintre udeșteni: tari în scîrbă, tari în refuzuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi reda Începutul primei elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea și de fidelitatea poetică și intelectuală a traducătoarei. Wer, wenn ich schrie, hörte mich
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dar te uiți În ochii patronului sau ai oricui te poate da afară. Frica rămâne, este de altă natură. Sentimentul că ești străin nu dispare. Iar acolo, acolo, ne-am simțit, de asemeni, străini. O ruptură, cum vezi, continuă, o sfâșiere definitivă.” „Your works seems very interesting. Could you possibly send us a copy in Romanian of your novels?”1 citesc În scrisoarea editurii din Londra. „Pentru un om complicat, viața e complicată, independent de circumstanțele exterioare. Și cu toate acestea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată a unui prieten și admirator, mai tânăr, Radu Avram, care sintetizează, de fapt, imaginea lui Nicolae Petrașcu încrustată în sufletul unei întregi generații de luptători
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]