866 matches
-
manifestă la nivelul întregului corp (cele Cinci Semne, cele Zece Indicații). Același lucru este valabil și în cazul secrețiilor sexuale. Esența unui bărbat provine, în principal, din organul său sexual, dar femeia emite esență din toate cele „Trei Vârfuri”: limba, sfârcurile și vaginul. Bărbații care practică tao beneficiază de toate cele trei „libații”. În Secretele dormitorului de jad, Peng Tze evidențiază beneficiile medicale ale „libației superioare”, dar afirmă clar că numai saliva secretată „în timpul actului sexual” conține elixirul magic: „În timpul contactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
că numai saliva secretată „în timpul actului sexual” conține elixirul magic: „În timpul contactului sexual, dacă bărbatul înghite o cantitate mare din saliva femeii, aceasta îi va purifica stomacul, asemenea unei supe medicinale”. În ceea ce privește valoarea terapeutică puternică a „libației mediene” secretată de sfârcurile femeii, medicina occidentală a descoperit de curând dovezi care tind să confirme viziunea taoistă tradițională. S-a stabilit clar că laptele matern conține factori imunitari puternici secretați din anumite glande mamare, care protejează sugarii împotriva unei varietăți mari de boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Câștigând vise Amândoi câștigăm vise dănțuim în spirale și lumi sinusoidale. Trecem în contratimp ca rătăcirea sfârcului în spatele draperiilor de pluș. Dereglăm programul hergheliilor și răsuflările în focuri de paie peste noianul amintirilor. Singurătățile îmbrățișează draperiile amurgurilor ratate în uzura fanteziilor deja împlinite.
C??tig?nd vise by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83898_a_85223]
-
toata splendoarea ei, era Îmbrăcată ca de obicei: jeans ultramarin, eternul Levi's coupe classique, cum ar veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unei priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am simțit miros de abur și am știut că totul era pentru mine. Kay era goală sub duș. Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici un organ înăuntru. Partea de sus era într-o stare și mai deplorabilă: sânii îi erau spuziți cu arsuri de țigară, iar cel drept îi atârna, prins de torace doar într-o fâșie de piele. Sânul stâng era crestat în jurul sfârcului. Tăieturile pătrundeau până la os, dar cel mai rău arăta chipul fetei. Era tot numai o vânătaie. Nasul îi era înfundat în cavitatea facială, iar gura îi era tăiată de la o ureche la alta, într-un rânjet care parcă își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai vezi pe Johnnie Roșcovanul până ieși de la pârnaie. Lui Dulange îi căzu fața. Arăta ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-a spus că atunci când de-abia trecuseră câteva luni de la primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de a-i duce bunicului prânzul, el se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată perioada de sarcină. Femeia fără rod a simțit rotunjirea treptată a pântecului surorii ei și îngreunarea sânilor. A văzut cum pielea se adună în benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă culoarea sfârcurilor. Cu cât copilul creșetea în Bilha și îi sugea culoarea și energia, Rahela înflorea. Se rotunjise o dată cu Bilha și umbra de tristețe care îi brăzda obrajii dispăruse. Râdea și se juca cu nepoții și cu alți copii pe câmp. Cocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimeni nu te pregătește cu adevărat pentru momentul nașterii, tot la fel nimeni nu-ți poate spune cum e când îți vezi primul copil. I-am studiat fața, degetele, pliurile de la picioarele lui micuțe și parcă fără oase, spiralele urechiușelor, sfârcurile micuțe de pe piept. Mi-am ținut respirația când a oftat, am râs când a căscat, m-am minunat când m-a strâns de deget. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el. Ar trebui să existe un cântec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți, și apoi el, cu aceeași atingere fină, delicată îmi luă mâinile, alunecând pe pielea lor sensibilă, și mi le lăsă deasupra capului, după care coborî spre sâni, sfârcuri. Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ani. 69 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Fiara le ronțăia lor sfinții, pantele, lăstărișul de pe Muntele Măslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe care le agita Ceaușescu... pentru că pictorul ăla, parcă-se Sabin Bălașa, îl pictase în sfârcul turlei și pe Ceaușescu, deșelând cu petele lui de ficat, un norișor. Iar localnicii se implora de girafă să le azvârle și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-a azvîrlit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
briceagul harcea-parcea pe gât... Ho diábolos tăcea. Stafidita nu descleșta botul. Genel cârmi și el, pe tăcere, clonțul. Cucoana se juca absentă cu buricele degetelor, prin draperiile de păr, ce semănau cu niște sârme roșii și îi acopereau în întregime sfârcurile urechilor și, cum se tolănise pe canapea, o dată își orientă vârful tălpii piciorului către catarama în formă de pește a Batjocoritorului. Batjocoritorul își drese glasul și, ațintindu-și privirile în arcurile descărcărilor electrice ce tălăzuiau ritmic prin covorul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de înscris, se înscrisese nu la una, ci la două și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la cinci facultăți. O făcuse? Făcuse. Așteptase să vadă dacă doar închipuire prostească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mic, aveau să te bată până se schimbă banii. Ho diábolos îi azvârli o privire și înțelese, imediat, cum de nimerise și Papașa aici. Ieri, pe la trei (pe când el și Genel erau ocupați cu tăntălăul de Victor, cu cana de sfârcul urechii lui, prin zona Căii Moșilor), stăpâna o expediase pe Gabi în centru, la Casa de Comenzi "Continental" (unde cucoana era într-o șustă c-un responsabil), pentru a-și aproviziona întreaga gospodărie (bineînțeles, la preț de restaurant de lux
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
odăița în lung și în lat și memorîndu-i acestui Victor inept punctele slabe de poet și prozator încă nerealizat, de șoldul încă înțolit în costum interbelic, de flanel, al Prigonitorului, se izbeau, la fiecare pas, înșirate pe lănțișor de argint, sfârcurile urechilor stângi ale lui Celestin și Ulpiu Sargețius Galopenția. Scalpuri ciudate, la care Stăpânitorul trecător al acestei lumi ținuse morțiș, neuitând cumva să le reteze de la cei doi regișori pe care deja îi identificase. Întreaga noapte de marți spre miercuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
surprindere, neînfigîndu-se la bani sau la scule, bețivanul se rezumă însă doar să-l trăznească năucitor cu căpățâna în gură. Și-n deruta totală produsă de plesnitură, mai simți, totuși, cum imbecilul îi decupează, dintr-o singură mișcare, cu tăișul, sfârcul urechii, stângi. Cum îi fură, ca pe cine știe ce comoară, cercelușul de carne al urechii în palmă. Și cum o tulește, cu o parte importantă a urechii sale de Pink Floyd, din scara întunericită a vilei, lăsând 272 DANIEL BĂNULESCU pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lase într-o ureche. Ieși, cu geanta la el și, până acasă, opri sângele, strîngîndu-și pavilionul crestat cu cârpa gulerului. În dormitor, Andra dormea. El nu se pricepea. Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vată, tifon și acoperi sfârcul lipsă cu leucoplast. În bucătărie, scotoci în geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de lei. 200 pentru ei. 200 pentru Rolly. Chiar de-a doua zi, începură să-i sară în cutia poștală, ca sinucigașii de pe pod, plicuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Găuri, cu o sulă, cele patru noi sfârcuri. Și, de data aceasta, le ghidă cu degetul să alunece pe șiretul de piele, una după alta, fără să mai interpună vreun nod între ele. Tratîndu-le ca și cum toate împreună ar fi constituit un al cincelea lob. Și abia atunci când ultimul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului o curelușă de piele pe care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din piele, pe care și-l tot descurca și și-l extrăgea de la brăcinar. Șiretul enorm avea culoarea nisipului ud. Când și-l ridică în lumină, jumătate de metru, se văzu că, pe lungimea lui, ca mărgelele, erau petrecute numai sfârcuri de ureche omenească. Duhori pestilențiale. Culoarea pământie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crâmpeiele de ureche părea mai pronunțată. Două fuseseră retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Filmul avusese scopul de a le demonstra lui și colegilor de clasă enormitatea sarcinii de a avea grijă de un copil nou-născut. În schimb, el și prietenii lui nu făcuseră decât să chicotească tot timpul după ce surprinseseră imaginea fugară a sfârcului femeii care alăpta. Jessica stătea pe podea, înconjurată de jucăriile din plastic viu colorate. Copila nu avea decât un an și începuse de puțină vreme să se târască peste tot cu mare viteză, așa că una din mâinile lui Jake era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care Alison a recunoscut-o ca provenind de la Agent Provocateur, magazinul recunoscut de unde bărbatul cumpăra pentru iubita sau soția lui desuuri excentrice. Îndepărtând straturile de foiță roz, Alison a ridicat în dreptul ochilor un sutien din dantelă albă, cu deschidere la sfârcuri și o pereche asortată de chiloței tanga, cu șnur diamantat în spate. Orice era alb și cu volănașe însemna că e pe gustul lui Luca, ceea ce, era perfect acceptabil. Unul dintre primii iubiți ai lui Alison se excita numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]