860 matches
-
-mi satisface curiozitatea, de unde ai de gând să iei dinamita? îl întrebă Cristian. Doar nu crezi că am de gând s-o fur?! Vreau s-o cumpăr! Calistrat se apropie de dulapul de unde scosese mai devreme paharele. Deasupra, mai multe sfeșnice cu un singur picior erau îngrămădite acolo. Bătrânul îl luă pe cel mai mic și se apucă să îl șteargă de stratul de praf care se depusese pe el. Cred că ăsta va fi de ajuns, spuse Calistrat în timp ce scrijelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu briceagul ceara întărită de pe el. Suportul pentru lumânări era subțire și nu avea mai mult de zece centimetri. Era acoperit cu vopsea neagră, aplicată grosolan cu pensonul. De unde ai aurul? întrebă Ileana, care observase urmele galbene ce rămâneau pe sfeșnic, acolo unde briceagul zgâria meta lul. Tata a fost miner. Taică-tu a fost paznic, la fel ca și tine. Numai în timpul liber, spuse Calistrat râzând. În rest, căuta și el aur ca toată lumea de aici. Ce să facă? Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
glumi cu mine! îi scăpărară din nou ochii Ilenei. Tu nu cumva te-ai înfruptat din aurul de acolo? La ce să îmi mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian îi urmări privirea. Dacă toate sfeșnicele erau din aur, bătrânul avea acolo o comoară. No, eu am plecat! rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu cumva te-ai înfruptat din aurul de acolo? La ce să îmi mai trebuiască? ridică din umeri Calistrat. Mi-a rămas destul de la tata, arătă el cu capul spre sfeșnicele îngrămădite pe dulap. Cristian îi urmări privirea. Dacă toate sfeșnicele erau din aur, bătrânul avea acolo o comoară. No, eu am plecat! rosti Calistrat. Se apropie de ușă de unde își luă toiagul și ieși din încăpere. Nu cred că îmi va trebui mai mult de două ceasuri ca să fac rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
n-ar fi putut-o determina să renunțe, așa încât plecaseră împreună spre bârlogul bestiei. Habar n-am avut că moșul este atât de bogat, spuse la un moment dat Cristian. De unde până unde ai scos asta? N-ai văzut câte sfeșnice erau îngrămădite pe dulapul acela? Cel pe care l-a luat cu el era cel mai mic dintre toate. A, despre asta era vorba, dădu a lehamite din mână Ileana, nu-i mare lucru. Și noi, am plecat fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până ce intră totuși cineva. Nu înțelegi că toți se feresc de moșneag? I-a mers vestea că e piază rea și casa lui e blestemată. Asta știți voi, localnicii, dar un străin? Tocmai de asta cred că și-a făcut sfeșnicele acelea și tot din acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine și-ar închipui că aurul stă nepăzit și încă în văzul oricui? Da, cred că ai dreptate, șmecher moșneagul! Nu înțeleg de ce nu vine! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici rude. A trebuit să-l îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-a prăpădit, o pusese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opri ea. Se apropiase cu pași mari de lavița de lângă masă și smulse cuvertura care o acoperea. O luă de acolo și o aruncă pe podea, întinzând-o în fața dulapului de lângă perete. Se ridică pe vârfuri, încercând să ajungă la sfeșnicele de deasupra. Nu reușesc, se întorsese ea spre Cristian, ajută-mă! Ce vrei să faci? Vreau să iau sfeșnicele. Nu se poate! Ăsta e furt. Da, și de la cine le furi? Calistrat nu mai este și nici rude în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acolo și o aruncă pe podea, întinzând-o în fața dulapului de lângă perete. Se ridică pe vârfuri, încercând să ajungă la sfeșnicele de deasupra. Nu reușesc, se întorsese ea spre Cristian, ajută-mă! Ce vrei să faci? Vreau să iau sfeșnicele. Nu se poate! Ăsta e furt. Da, și de la cine le furi? Calistrat nu mai este și nici rude în viață nu mai are. Nu contează, nu sunt ale noastre. Ba da! Sunt ale paznicului. Acum tu ești paznicul deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu vorbi așa! Sunt sigură că Moș Calistrat s-ar bucura dacă le iei tu. Lui, oricum nu-i mai trebuiesc și, dacă ar fi apucat, ți le-ar fi lăsat ție. Cu inima îndoită, Cristian o ajută să coboare sfeșnicele de pe dulap. Chiar dacă nu găsim toiagul, vom reuși noi s-o scoatem la capăt, îl încurajase Ileana în timp ce strângea capetele cuverturii într-o boccea. Zeii vor avea grijă de aceasta. Inspectorul nu era convins de ajutorul din partea zeilor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
te uită cine a fost aici! izbucnise Cristian în râs, imediat ce închisese ușa în spatele lor. Pentru că proaspăta lui soție se întorsese spre el privindu-l nedumerită, Toma arătă cu capul spre pat. Așezat pe perna de la fereastră, era unul din sfeșnicele lui Calistrat. Din cauza greutății obiectului, în pernă rămăsese o adâncitură pronunțată. Bătrânul îndepărtase cu grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina firavă ce se strecura prin perdea. Era cadoul lui de nuntă pentru cei doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întorsese spre el privindu-l nedumerită, Toma arătă cu capul spre pat. Așezat pe perna de la fereastră, era unul din sfeșnicele lui Calistrat. Din cauza greutății obiectului, în pernă rămăsese o adâncitură pronunțată. Bătrânul îndepărtase cu grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina firavă ce se strecura prin perdea. Era cadoul lui de nuntă pentru cei doi tineri însurăței. Mai întârziaseră doar două zile în Baia de Sus după nuntă. Își făcuseră bagajele și plecaseră pe litoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu. 10. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi." 11. Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12. El a zis slujitorului său Ghehazi: "Cheamă pe Sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
până la sfârșit. Când am cerut să mi-l trimită pe tata, comuniștii mi-au răspuns: „Dacă vreți, vi-l trimitem mort.“ Și-a dat sufletul în brațele lui Suzanne. În tăcerea care se lăsase, una dintre lumânările care ardeau în sfeșnic se stinse. Când ți-ai revăzut sora? am reluat după un timp firul povestirii. La început am vrut s-o cumpăr și s-o aduc la Paris, oftă Ioana încercănată. Prima oară mi s-a spus că nu se poate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un model de profunzime și amănunțime științifică”..., fapt ce confirma aserțiunea că religia este etajul superior al științei căreia-i deschide drum peste orice dubii, neprevăzut, incertitudini, abis... Papadima îi făcuse o cronică la romanul său: În credința celor șapte sfeșnice, text pe care îl integrează volumului de mai târziu Creatorii și lumea lor dar cu titlu schimbat: Un ctitor de suflete: Victor Papilian. Și ce frumos scrie despre acest savant, unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, piciorul Sfântului Teodor Tiron și alte sfinte moaște așezate în cutiuțe de argint, precum și o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, îmbrăcată în argint și poleită cu aur. Împreună cu acestea au fost luate și două sfeșnice mari de argint, dintre cele dăruite de Nestor Ureche. Egumenul Nifon, întristat că nu a reușit să le scoată de la urmașul Mavrocordaților, Grigore Ghica voevod, sa retras din stăreție în anul 1765, iar în locul lui vine egumen Eftimie Cananău. În
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o chema în realitate) cu câteva zile-n urmă, pe când umblam la-ntâmplare prin cartie rul evreiesc din inima Cra coviei, privind clădirile negustorești, vopsite bleu și cărămiziu, cu firme pline de litere-ntoarse și cu gărdulețe în formă de sfeșnic cu șapte brațe. Grupul nostru de turiști a intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care aprindeau lumânări în sfeșnicul mare adus de la biserică împreună cu steagul mortuar. Îi bătea inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată puterea i s-a scurs în pământ. Se prăbuși pe prima treaptă de la intrarea principală, fără vlagă, având halucinații: George venise
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
apă, Când visul pur pe frunte se coboară, În somn ce umbra clipelor o sapă. Din noaptea ce-a trecut atât de lesne, Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceruri că i-e dor de pomul vieții că i-e dor de munți, de râuri și de zborul dimineții. Mi-a scris mama dintre nouri că acolo-i soare veșnic și că zilele-s ecouri care cern cenușă-n sfeșnic. Mi-a scris mama, buna mea în curând că-mi va trimite inima-i să-mi fie stea printre nopțile-adormite. Mi-a scris mama din pământuri că i-e dor de primăvară și-mi trimite printre gânduri luna mea în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune În siguranță. Sub strânsoare, mânerul dăgii ascunse Îi apăsa coastele. Dante o Înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prin beznă, gata cu cotrobăitul, am găsit ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-un palton, pe care are impresia că-l vede pentru prima dată în viață, în buzunarul ăsta trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean și subțire, imaginea unui Robin cooptat în nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lăsase vasul între ei doi, ca pe o broșă bombată și mare, care trimitea irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip, făcându-l să pară și mai schimbat. Vinul se dezlega lângă sfeșnicul de pe masă, în care ardeau două lumânări, iar căldura lor învia taninuri de scoică, de piatră și vârtej de nisip. Chiar de ai mai băut de când ești aici, minte-mă că e primul vin. — N-am de ce să te mint
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]