1,322 matches
-
apărut în țară la noi de patrusprezece ani încoace, emanate ba de la guverne provizorii, ba de la partizi, ba de la personalități politice izolate, și atâtea decepțiuni amare au urmat tuturora încît orice om cu bun-simț trebuie să învingă un sentiment de sfială când încearcă a recuceri pentru cuvântul "program" înțelesul lui adevărat de serie de principii mărturisite, împărtășite sincer de mii de cetățeni, realizabile. Ceea ce se cere de la o profesie de credințe politice este desigur, înainte de toate, ca ea să corespunză cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zile măcar, până se va răci cenușa asupra căreia-și întind calculele, până se va usca cerneala necrologului "Romînului", scris acum câteva zile. Aceasta desigur nu pentru noi, căci orice nerăbdare din parte-le se îndreaptă încontra lor; dar de sfială cel puțin, ca părerile de rău de alaltăieri să nu pară a fi fost ascunse păreri de bine. Cât despre epitetul pe care foaia oficioasă nu încetează a ni-l da, de partid anonim, o spunem drept că nicicând n-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și fără rușine pe omul care se distinge prin merit propriu și a cărui existența, le stă ca un ghimpe în sufletul lor sec și netrebnic. În toată lumea civilizată conjurația aceasta, convinsă de nimicnicia sa, își urmărește țintele mai cu sfială, mai pe dedesubt și mai de la întunerec; urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un reazim solid al meritului și al reputației adevărate. La noi însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
iarăși miile de izvorașe ale bugetelor și ale averii publice de victoria, pretinsă politică, din centru. Față dar cu această lume în care corupția, ignoranța, vicleșugul sânt aproape condiții de existență, față c-o lume în care miniștrii nu au sfiala de-a cruța pe Domn de decrete de numire în cari figurau oameni vinovați de înaltă trădare și pasquilanți de cea mai rea specie, ce-i rămânea Domnitorului de făcut decât... să iscălească? Noi credem că, oricâtă iubire ar avea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
amuzat, poate prea amuzat, "Taci cu baba!", despre maestru și învățăceii săi, atît de părintește răzgîiați de acesta. Știam că-i ajunsese, prin aceiași răzgîiați discipoli, la atelier, și că îl deranjase. Ce era de făcut? M-am apropiat cu sfială și l-am salutat respectuos, recunoscînd pe loc bănuita indispoziție ce i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar cea engleză folositoare. Fapt este că Anglia s-a oferit să medieze, dar von Zegelin a făcut ca invitația de mediere să ajungă nu la Londra, ci la Viena și Berlin, devenite mediatoare ce și-au impus prezența fără sfială. Maria Tereza îi spusese fiului ei, la 8 iunie 1773, că este „preferabilă o pace de compromis decât un război fericit”, și ea nu gândea altfel în 1770. La început, lui Iosif al II-lea nu i-ar fi displăcut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
popoarelor mici și mijlocii descoperă, în cele din urmă, căderile în extremă ale meditației relative la rolul și locul unui eveniment sau al unei personalități proprii în desfășurările istorice universale. Ne întâmpină o asemuire cu ceea ce am numi deferență ori „sfială” față de „marii diriguitori ai lumii”, ca și atitudinea contrară. Se înțelege de la sine că nu lipsesc cei ce urmează „calea împărătească”, care pentru noi înseamnă cea a dreptei judecăți și nu cea a împăciuirii inadvertențelor. Popoare mari prin număr, forță
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
concept a fost reluată în prima ediție a cărții mele Noi, particula și lumea 4. În plină pregătire a acestei cărți, am înțeles deodată că această noțiune oferea o explicație simplă și clară și pentru includerea terțului. Cu o anume sfială (cum avea să reacționeze un mare creator ca el la intruziunea mea pe teritoriul filosofiei sale ?) m-am deschis către Lupasco. În loc de rezistență, a fost o explozie de bucurie, iar Lupasco m-a încurajat, cu generozitatea sa proverbială, să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin nespus. Trupescul este revigorat prin poziționarea ființei cu fața către perspectiva duhovnicească. Mitizăm realități aparent banale, ridicăm la rang de simbol gesturi minore (primele atingeri, silabisirea unor stări cu grijă tăinuite, pregătirea Împreună a micului-dejun etc.). Ne descoperim cu sfială (la propriu și la figurat) unul În fața celuilalt. „Sacralizăm” cele mai intime gesticulații sau Întâmplări neînsemnate. Dar câte și mai câte... Pornim la drum cu un nemăsurat bagaj de așteptări. Căci, nu-i așa, imaginea „ființei iubite” a Început să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de moarte de ceea ce este static, numitor comun, adjudecat o dată pentru totdeauna. Mi-e frică să nu devin un simplu pion al unui univers static, Întruchiparea omului-mediu, a omului-masă. Cam aceasta-i, pe scurt, marea mea nevrednicie. Vă Întreb cu sfială, părinte, ce credeți? Aș avea vreo șansă să fiu izbăvit? Ce trebuie să fac? 10.4. Ne putem Închina lui Socrate? Am Întâlnit În unele texte o comparație făcută Între Isus Hristos și Socrate ca Învățători. De bună seamă, respectând proporțiile
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din somnurile copilăriei tale, din reverii, di bolile și oboselile de tot felul. Chipul mamei deasupra capului tău. Și un fior dureros al neștiinței: că nu realizezi ce e cu tine. Paradoxul trezirii la realitate! Îl reeditezi cu pioșenie și sfială mergând În dormitorul ei: este timpul să te trezești și tu! E Început de vară, e zăpușeală, e plictiseală. Bunicii Își pregătesc cina lângă magazia de vară, pe un tăpșan proaspăt udat și curățat năbădăios cu mătura. Miros de pământ
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o lume în care răul poate fi oprit doar pe cale administrativă? Și cum să fii atât de imbecil încât să crezi cu convingere că răul poate fi oprit de către oameni comuni, obișnuiți, primitivi? Omul eliberat de religie nu mai datorează sfiala și reținerea în fața răului, sub orice formă a sa. Crima din afara lui Dumnezeu este tot atât de rea ca și cea în numele lui Dumnezeu. Poate de aceea, când mă gândesc la torționarii comuniști îmi amintesc de cei ai inchiziției. Prin îndepărtarea omului
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
scatiu, stigleț; pescuit: somn, morun, nisetru; pădure și pomi: crâng, huceag, jneapăn, mălin, molid; vegetale: știr, sfeclă, morcov, lubeniță, ciupercă, lobodă, țelină, hrean; flori: mac, odoleană, busuioc, măgheran; îmbrăcăminte: opincă, nojiță, cușmă, șubă, cojoc, țundră, suman. Caracterizări sufletești: iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Caragiale. Cartea de debut, Chipuri de la mahala, vădea influențe venind din Caragiale. Ele se situează la nivelul cel mai vizibil: în limbajul personajelor, imitat pentru efectul de ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute trezită de valsul melancolic al caterincii vorbesc despre omenescul periferiei (La Filaret, Romanța
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
gâlceavă” dă cărții un caracter dramatic, realizat cu nerv și imaginație, nu sunt altceva decât personificarea insolită a două concepte, aspect ce interesează literatura. În rezumat, conținutul se reduce la confruntarea dintre poziția Lumii care, direct sau indirect, apără fără sfială orientarea epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată de grija trecerii în lumea de dincolo. El izbutește să înfrângă energia argumentativă a Lumii, decretând, în spirit umanist, dar ascetic, superioritatea ființei raționale. Fraza
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
pe un domnitor... Și, când colo, un țăran bătrân cade În genunchi dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimile În ochi. He, he ! moș Ion Roată, prietenul și tovarășul meu cel vechi ! Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun neajuns ? Moș Ion Roată, văzând că, după atâția ani de zile, nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza și că l-a primit cu atâta bunătate,[...] Începe a se jelui cum urmează
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
decât omătul..." Ce te mai rogi atît? " Ai întrebat, Bogdane. Cu mînile unite Ea te privi atuncea pin genele uimite, Cu mâni așa de albe, degete subțirele, Unghii așa curate încît te vezi în ele, {EminescuOpVIII 92} Pe buze cu sfială, cu focul în priviri, ..................... nici mare nici prea mică La piept mai potrivită, la mijloc subțirică Așa că de la mijloc și până la picioare Curată-i ca de ceară o albă lumânare Cu buze ca rubinul... obrazul gingas, roș, Un dulce întuneric
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o vorbă numai... tu? tu... nu-mi spui nimic. (el o aduce încet în avanscenă trăgînd-o de mâna dreaptă... ea-l urmează țiindu-și șorțul la ochi cu stînga) [BOGDAN] Privește-mă încalte... De ce? Măcar un pic. ANNA Se uită cu sfială și frică) O ce frumos și tânăr... Păcat... Dar cum te cheamă? BOGDAN Bogdan! ANNA Bogdane, cum se poate de tu nu ai maramă Pe ochi... Rogu-te spune-mi... tu ai murit de mult...? BOGDAN [(apart)] Ciudat! Doarme, visează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
odăii și care semăna cu masa de marmură a unui amfiteatru. Cu toate acestea și acum, după câteva minute, începui a mă deprinde cu așa temperatură infernală. începură a-mi mai veni simțirile și vrui să-mi arunc ochii cu sfială împrejurul meu, începui să văz cam curat lucrurile din prijmă. {EminescuOpVIII 576} Cei doi gâzi ai mei semăna că m-au uitat deocamdată; îi vedeam că nu știa ce făcea în celalalt căpătâi al cămării aceleia și mă socotii că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe dânsul și-l aprindeau, alții, pe când se ardeau alte cadavre, aruncau pe acel care-l purtau în foc și fugeau. [ 53] Boala epidemică, afară de astea, a mai fost întîia cauză a multor altor neorânduieli. Căci acum mulți îndrăzneau fără sfială a face pe față lucruri pe cari înainte cineva le-ar fi tăinuit și nu și-ar fi împlinit fățiș poftele: căci oamenii vedeau repedea schimbare a sorții, vedeau cum mor cei bogați și cum cei {EminescuOpVIII 587} cari până
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de acel lucru neiertat. Asan se hotărî în fine să se răzbune în persoană asupra lui Ivanco și trimise acestuia vorbă cu mânie ca să vie la el târziu după miezul nopții și-i repetă chemarea când cel chemat pregeta de sfială, promițând a veni a doua zi. Ivanco se sfătui îndată cu rudele și cu prietenii lui despre cum trebuie să se poarte într-un moment ca acela de serios, luă cu sine pe ascuns o sabie, pentru a-și vinde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV 127} potul Mihail Comnen din Epir ridică flamura rebeliunii contra împăratului și împărăției, mijlocitorul păcii Uroș luă parte la această întreprindere pe față și fără sfială, trimițând în campanie o însemnată trupă auxiliară, care pustii și jefui regiunea de Iîngă Prilapus și în fine puse pe fugă trupa romeică condusă de căpitani fără esperiență și cu puțini oameni, încît comandanții împărătești fură încunjurați în cetatea Prilapos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra lor, rezistă ca un zid tare și-și mențin inimoși poziția lor. Deodată și fără a fi siliți alanii și turcomanii se risipesc în fugă și aleargă neopriți îndărăt în timpul luptei chiar și din impuls propriu, nu atâta de sfială pe cât de răzbunare pentru lefile mici și de necaz pentru că, prin un anume sol Tuktai ceruse de la împăratul retrimiterea trupelor auxiliare. Retragerea lor vîrî spaimă în corpurile romeice, cari stăteau dindărătul lor și omorî în ele orice poftă de luptă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
admonițiune, ca să se întoarcă în sânul bisericei latine; iar daca asemenea admonițiuni n-ar ajuta nimic, atunci eparhiile acestea să i se subordineze simplu episcopiei catolice a Sirmiului pe calea ordinațiunii și chiar contra voinței lor. Deci se alese fără sfială o măsură silnică pentru lățirea catolicismului, a căreia împlinire căta să se puie în mâna regelui maghiar. Dar cu mai mult zel încă și cu activitate mai multă se puse papa Nicolae IV pe opera convertirii. În urma legăturilor de familie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
camerii lui. Nu vezi să-l huiduiască de la o singură casă, o vorbă aspră n-auzi de la nime, iar privirile ce i le aruncă nu sunt de compătimire, ci din contra se uită la acest cerșitor cu un fel de sfială, și umilirea ce ț-o insuflă convingerea că în fața ta ai un om mai altfel decât tine, un om superior. Dar dacă ai ști că cerșitorul acesta la adecă nu e cerșitor simplu avizat la mila oamenilor, ci e un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]