1,017 matches
-
să nu fie? întrebă Darcey, simțind cum îi revenea durerea de cap. Faptul că se implică. Dar nu se implică. —Ești sigură? La fel de sigură cum sunt că tata a plecat și că nu se mai întoarce, zise Darcey privind-o sfidătoare. —De asta sunt convinsă, declară Minette. Atunci sunt și eu convinsă că Neil nu se implică deloc. Minette o privi stăruitor. Ce naiba, maman! Darcey se încruntă la ea, apoi își goli cana și o puse pe masa alăturată. —A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
falnic... exemplar De stejar; Înalt, maiestuos, Verde-mbrăcat și...fibros, Pe scurt: era sănătos, Foarte bogat și frumos, De sus până...jos! Dar câteodată Când vântul bate-n răspăr, Cineva putea să surprindă Un alt adevăr: Devenea furios, Amenințător și ritos, Sfidător, nemilos, Poruncitor și colțos, O fire întoarsă pe...dos, Frunza îi țipă, ghinda îi sună, Pădurea devine tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Mi-am încleștat eu pumnii și am strigat: — Vorbește-mi, fir-ai tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi ieși neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doar un personaj nesemnificativ în fața arborelui infinit... Nesemnificativ?... Eu mă strecor în sufletele oamenilor și le influențez gândurile, și acolo unde plănuiesc eu dezastru nu are cine să rezolve situația. Puterea mea e nelimitată, a rânjit strâmbându-se la mine sfidător. Ba nu e nelimitată, i-am răspuns cu convingere, doar lumina însăși e nelimitată. Puterea ta se oprește unde începe infinitul arborelui universal. Acesta-i adevărul. Și i-am băgat lanterna în ochi. Atunci, s-a întors cu spatele și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înfometare, el, cu luciditatea-i obișnuită, “întrucât la Roma nu există zei invizibili care să le interzică oamenilor să dispună, dacă nu de propria viață, cel puțin de propria moarte“, și-a tăiat venele. A făcut-o într-un fel sfidător: înainte de acel ultim gest, s-a dus în grădină să-și vadă rugul funebru. A pus să fie mutat, spunând că fumul avea să afecteze frumoșii săi pomi. Între timp, o delegație mixtă, formată din reprezentanți ai majorității și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pădurea spânzuraților din raftul cel mai apropiat, se vede că-l ținea la Îndemână, ca pe un scriitor preferat.) „Uite cum Începe acest roman.“ Citește: „Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare Înfiptă la marginea satului Întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră...“. „Uite cum sfârșește“ (acum trece la sfârșitul cărții și citește): „Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept În față lucea tainic Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se aude dincolo, trezind din somn pe marii suferinzi ai iubirii, pe marii martiri, cum ar fi Paolo Malatesta și Francesca da Rimini. Și În cazul acestora, deși nu se scrie În cărți, probabil că Încornorații aud un asemenea strigăt sfidător de plăcere și, geloși că acest lucru nu li se Întâmplă și lor, se reped În mare grabă (simțind cu al șaselea simț acel miorlăit straniu) ca să omoare pe preafericiții parteneri, incapabili să se mai apere, Înmuiați de voluptatea plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ezoterice. Și fire. Fire și cabluri peste tot unde vedeai cu ochii, acoperind mare parte din suprafața podelelor, unele conectând tot felul de mașinării, iar altele dispărând pur și simplu în găurile date în pereți în cel mai grosolan și sfidător mod pentru un iubitor de artă. Sute, poate mii de cabluri, în ciuda faptului că Lincoln Rhyme se familiarizase cu tehnologia wireless încă de când apăruse ea; prin mijlocirea acesteia, utiliza un microfon montat pe scaunul său cu rotile pentru comenzi verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
minte. Niciodată nu-i uit pe cei care mă trădează. Avu un acces de tuse. Când se termină, Weir începu din nou să privească de jur împrejurul camerei. - Kara... Așa spuneai că te cheamă? Tu cine mai ești? - Sunt iluzionistă, răspunse ea sfidător. - Una de-a noastră, spuse Weir sarcastic, măsurând-o din priviri. O femeie iluzionist. De fapt ce ești? Consultant sau ceva de genul ăsta? După ce scap, poate vin să te vizitez. Poate te dispar. Sachs interveni: - Stai liniștit, nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă. Adriana îi admiră fermitatea; majoritatea bărbaților se fâstâceau când ea rămânea tăcută și sfidătoare. Îi plăcea și faptul că el era solid. Era peste înălțimea medie pentru un bărbat, avea probabil aproape 1,80m, dar tricoul strâns îi punea în evidență torsul care îl făcea să pară și mai solid. După câte își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Și după toate astea el continua să fie la fel de mândru de frumusețea nevestei, ridicându-i-o în slăvi față de toți, și mergea alături de ea, când ea îi devenise acum călăuza de orb, cu același aer trufaș și cu aceeași atitudine sfidător arogantă ca mai înainte. „Ați văzut vreo femeie mai frumoasă?“, întreba el, și toți, știind prin ce trecuse, erau cuprinși de milă față de sărmanul fogueteiro și-i proslăveau frumusețea soției. — Și ce, pentru el nu continua să fie frumoasă? — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unele apartamente ale palatului de aici, de la Luvru, și de la Tuileries...“). Aceste invenții elaborate sunt, În felul lor, dovada impresionantă a unei imaginații Încă active, precum salvele de pe urmă ale unei nave de război avariate, care se scufundă, dar rămâne sfidătoare. A doua zi, Theodora intră În salonul mare, ale cărui ferestre dau către râu și care servește ca birou al lui HJ dar și ca sală de primire, și o surprinde pe Minnie stând lângă rafturile cu cărți, răsfoind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
foaier la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător barba Înainte. Da, domnule. — Îmi Îngăduiți să mă prezint? Herbert Wells. V-am ascultat de multe ori vorbind... În anii ’80 mergeam la Întrunirile din casa lui William Morris, din Hammersmith. Shaw zâmbi. — Serios? zise el cu glasul de tenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a nu ști dacă subiectul trebuia menționat sau ignorat și, În primul caz, cum trebuia el abordat. Prima astfel de tortură veni foarte curând, sub forma prânzului organizat pentru ziua aceea (ceea ce, acum, Îi apărea ca un act de nebunie sfidătoare la adresa zeilor) tocmai pentru a schimba impresii despre Guy Domville. Nimic nu ar fi putut fi mai puțin binevenit, dar, ca și funebrul dineu organizat pentru actori cu o seară Înainte, trebuia Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altul, dintr-o noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noapte în alta, dintr-un ținut în altul, dintr-o iubire în altă iubire, dar astăzi unde va trebui să alerg, dacă totuși sunt vie și am scăpat așa de greu de la moartea geroasă a acestui timp sfidător de geruri sfidătoare. Doamne , în mine, mi-e frig și trupul îmi arde, mă doare. Dar poate va veni noaptea să-mi alunge tăcerea, să-mi alunge visul în alt vis, dorul în alt dor, și de ce doamne să nu mă prefacă și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la obraji și cu privirea în pământ. Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru a o vedea mai bine pe fată ori pentru a o auzi. Un munte poate fi sfânt ca oamenii? continuă el privind-o sfidător de data aceasta. O liniște nefirească se așternu peste grupul de copii. Parcă prevestea ceva rău și, ca la un semn, toate privirile se îndreptară spre Mariana, dar și spre Sandu, dojenitoare. Calm, privindu-i pe toți, pe rând, unul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu mai putusem să le port. Mi le-am îndesat pe degete și abia am reușit să le fac să alunece. Am surprins-o pe Judy privindu-mă oarecum ciudat. E încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am zis nimic, a replicat Judy afișând o expresie inocentă. Eu și Judy ne-am înghesuit în lift, jonglând cu gențile, valizele, poșetele și un bebeluș de două zile transportat în portbebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sau mai târziu, cele două povești o să-mi ajungă la urechi? Nu știi că eu și prietenii mei discutăm despre orice? James n-a scos o vorbă. Stătea pe canapea, cu brațele încrucișate pe piept, și se uita la mine sfidător. Dumnezeule! Parcă-i scoteam cuvintele din gură cu cleștele! Bine! Am mai făcut o încercare. Indiferent ce avea să se întâmple, eu intenționam să rămân calmă. Aveam să încerc să nu-l ucid pe James. Aveam să încerc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a permite diverselor splendori să coboare la Chic, Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese de mobilier cochete, cu un design simplu parcă te provoca cu un aer sfidător să te așezi, gata să urle În agonie dacă cineva, Doamne ferește, comitea cumva crima - ce oroare! - de a vărsa ceva pe ele. Numele diverselor reviste scrise cu litere negre și groase, reproducând fontul de pe copertă, atârnau pe pereții holurilor. Uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nemaipomenită. Dacă nu ar ști ce treabă bună faci, ar fi scăpat de mult de tine. Doar nu s‑ar teme s‑o facă - mă‑nțelegi? Lacrimile Încetaseră să‑i curgă pe obraji și era pe punctul de a deveni sfidătoare, era Într‑o stare de spirit În care, deși era de acord cu mine, ar fi fost capabilă să‑i ia apărarea Mirandei dacă aș fi spus ceva prea rău despre ea. Auzisem la cursul de psihologie despre Sindromul Stockholm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atunci când mi‑am dat seama că o lăsasem, pentru moment, fără grai. Din nefericire, și‑a revenit rapid. Exista posibilitatea foarte vagă să nu mă dea afară dacă mă milogeam imediat de ea și Îi explicam și renunțam la atitudinea sfidătoare, dar nu păream În stare să găsesc Înlăuntrul meu cea mai infimă cantitate de autocontrol. — Ahn‑dre‑ah, Îți dai seama ce faci, nu? Știi foarte bine că dacă pleci așa, pur și simplu, va trebui să... — Du‑te dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
omorî. — Ne mai aduceți un rând? Îi face ea semn barmanului. Așa, continuă, explică-mi. —Ce? —Despre copii. Nu pot. Trebuie s-o simți chiar tu. Haide, Kate, poți vinde orice oricui. Încearcă. Expresia de pe fața ei. Expresia Candy tipică, sfidătoare și rănită În același timp, expresia unui copil de șapte ani care a căzut din copacul În care i s-a spus să nu se urce și nu vrea să plângă, deși doare rău. Îmi vine să o strâng În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că e imposibil să lovească mingea, ea se „deznoda“ și ți-o strecura drept În teren. Am privit-o făcând asta pe proprietatea familiei Cooper-Clark din Sussex, acum două veri, iar când lovea mingea, Jill lăsa să-i scape un sfidător, vesel, „Ha!“. Cred că ne-am așteptat cu toții să facă același lucru și-n meciul cu cancerul. În urma lui Jill au rămas cei trei fii ai ei și soțul care tocmai a coborât din lift. Aud răpăitul elegant al pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prima dată când l-am adus pe Richard să o cunoască. Eram așa de hotărâtă să nu-mi fie rușine cu originile mele Încât până am ajuns aici, după o călătorie plină de ambuteiaje și căldură, Îmi indusesem o atitudine sfidătoare, „dacă nu-ți place, alta mama nu mai face“. Și ce dacă nu avem tacâmuri asortate? Și ce dacă mama zice sofa În loc de canapea? O să-ți pese de asta, spune-mi, o să-ți pese? Lui Rich nu i-a păsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]