1,167 matches
-
în sinea mea, mândru că locurile unde este așezat satul meu din vârful muntelui deținea dovezi de necontestat că au fost populate de mii de ani, cu nimic mai prejos decât multele civilizații dispărute din orice parte a lumii, că Sfinxul de pe culmea Bucegilor este o probă, insuficient studiată, mai ales în contextul polivalențelor interacțiunilor dintre Om și Divinitate, dintre Om și natură. Timpul se scurgea cu repeziciune, intrasem în al treilea an de activitate intensă în Cipru, unde mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
să se justifice ăsimțea că sunt supărată): "știi, casa de discuri EMI..." Poți să îi spui, dacă vrei, că e unul dintre ofurile mele. La epoca aceea, mi-ar fi plăcut să fac Iocasta. Mai încoace, aș fi putut face Sfinxul. — Erwartung de Schönberg nu ați cântat niciodată. — Nu am vrut. — Vi s-a cerut? — Da, când am făcut Castelul lui Barbă Albastră de Bartòk la Paris. Nu aveam nici în clin, nici în mânecă. Vocea umană nu mi s-a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
23 August 1944-Controverse istorico-politice, Editura Alex-Alex & Leti Pres, București, 2004. Veiga, Francisco, Istoria Gărzii de Fier, traducere de Marian Ștefănescu, Editura Humanitas, București, 1995. Vergara, Francisco, Temeiurile filosofice ale liberalismului, traducere de Felix Oprescu, București, Editura Nemira, 1998. Vesa, Vasile, "Sfinxul", în Tribuna, nr. 48, 1990. Volovici, Leon, Ideologia naționalistă și problema evreiască în România anilor' 30. Eseu despre formele antisemitismului intelectual în România anilor `30, Editura Humanitas, București, 1995. Weber, Eugen, Dreapta românească, traducere de Achim Mihu, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
magiei și a regelui divin, prin care aduce un omagiu adânc lui Edward Burnett Tylor. O a doua lucrare a sa are ca obiect "psihanaliza tipurilor culturale primitive", publicată în Revista internațională de Psihanaliză. În 1934 a atacat problematica "enigmei sfinxului", a mitului "originii umane". A fost exilat în SUA în anul 1940, unde a practicat și a predat disciplina psihanalizei, ca pe urmă să se dedice unor studii asupra "originii și funcțiilor culturii", asupra relației dintre instinctul de moarte și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și de resursele unei violente autoafirmări; alegerea între cele două e apanajul părții umane din el. Mai înainte de moarte - și într-un fel mult mai insidios - taurul e pândit de primejdia îndobitocirii. Vezi tu, Minotaurul nu-i jumătate leu, ca Sfinxul egiptean; leul poate trăi regal sau muri, dar pe deasupra taurul e-n stare și să degenereze în dobitoc de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate retrage docil și resemnat îndărătul lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din binecunoscut înspre un nou început; tocmai de-aia în gravură el acoperă cu mâna lumina artificială și de larg consum a lumânării. Pentru antici, mai toate făpturile astea hibride aveau și o parte bună - centaurii erau înțelepți, Sirenele inspirau, Sfinxului nu-i lipsea un anume fair play. − Ah, bărbații! oftă Trees. Ne împroprietăresc cu ceea ce avem deja fără să știm, dându-ne în dar ceea ce au primit tot de la noi. − Ții minte că Minos trebuia să-i sacrifice lui Poseidon
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și o ușă? Cum să dai clar de înțeles că o lovitură primită nu e un pârâu din care alții să-și împrospăteze, cu o nesimțire ontologică, elanul agresiunii? Cât nu și-ar fi dorit copila Marieta să scape de sfinxul ei monstruos de surd, care o răscolea tacit cu asemenea întrebări, aținându-i nu numai calea, ci până și aerul de respirat! Dar și cât de născător îl aștepta femeia Marieta, ca pe un drac cu care să se fraternizeze
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
peste vreme încât zăceau de afecțiuni psihosociale futuriste, supte profetic de piatră înspre prezent asemeni unei igrasii nesănătoase. Ca și cum nu cioplitorii ar fi ajuns peste timp, ci viitorul le-ar fi ieșit în întâmpinare incisiv, prematur și bulversant, precedând și Sfinxul de pe drumul către Teba, și alte forme de monstruozitate înrudite cu el. Mult trudiră femeile cretane până să le scoată meșterilor din oase morbul posesiunii private și nefasta tendință a izolării de comunitate. De fapt, câțiva dintre ei nici nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
corect identificată e intrată deja serios pe panta soluționării, așa că problema problemelor fiecăruia se păzește strașnic de o fatală identitate cu sine însăși. "Disimulează-te, sau vei fi rezolvată" constituie legea evoluției în materie de probleme (verificată exemplar de imprudența Sfinxului antic și altei faune înrudite ieșite în calea eroilor). Acțiunea capabilă să-i vină de hac s-ar declanșa atunci de la sine în privirea ce-o dezvăluie a recunoaștere; odată reperat de la capătul privitor, nodul ei gordian n-ar mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii lui Oedip au drept prototip opera lui Sofocle Oedip rege. Tragedia lui Seneca Oedip (41-49 ?), piesele omonime ale lui Corneille (1659) și Voltaire (1718), dramele moderne scrise de Hofmannstahl (Oedip și sfinxul, 1905), Gide (Oedip, 1930) și Cocteau (Mașina infernală, 1934) se raportează, direct sau indirect, la momentele esențiale ale mitului înfățișat de Sofocle : paricidul și incestul comise involuntar de eroul care încerca zadarnic să-și evite soarta anunțată de oracol, precum și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
liniile mari ale intrigii, ca și în detalii ale argumentării. În pofida asemănărilor evidente, există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din Oedip Rege reține mândria lui Oedip de a fi dezlegat misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile : Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era ! Așa/ De fericit ! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor fuzionat și-n cântul/ de trâmbițe-al puterilor, sporind/ în zeii înșiși furia rigorii/ cu care acuma spumeg între voi ! (scena 4). Cu toate acestea, el are de gând să persevereze în fermitatea care i-a adus victoria în fața Sfinxului : n-am pus deasupra mea puteri și nici/ făpturi, oricare-ar fi ! Și iazma-n fața/ neînfricării luminoase a căzut (scena 6). Când Iocasta îi atrage atenția că nu se cade să-l denigreze pe Tiresias, purtătorul de cuvânt al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui : acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc ? (scena 9). După părerea lui, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul : Sunt pedepsit de Zeus în măsura/ puterii mele de-a fi drept și pur ! (scena 9). Înțelegând cine este cu adevărat Oedip din relatarea servitorului căruia i-a încredințat cândva copilul spre a-l ucide, Iocasta îl imploră să nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult ! (scena 10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite accente ale originalului pentru a accentua o trăsătură a eroului doar sugerată de autorul antic sau pentru a căuta noi semnificații ale gesturilor consacrate. Oracolul dereglat Ca și drama Oedip și Sfinxul a lui Hugo von Hofmannstahl (1905), piesa lui Vlad Zografi Oedip la Delphi (1997) oferă un posibil preambul al tragediei lui Sofocle Oedip rege care pornește de la izbucnirea ciumei la Teba drept pedeapsă pentru uciderea lui Laios, urmată de ancheta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
preambul al tragediei lui Sofocle Oedip rege care pornește de la izbucnirea ciumei la Teba drept pedeapsă pentru uciderea lui Laios, urmată de ancheta desfășurată cu obstinație de erou spre a afla identitatea asasinului. Dacă lucrarea dramaturgului austriac culminează cu moartea Sfinxului și însoțirea lui Oedip cu Iocasta - întemeiată de această dată pe atracția instinctivă dintre cei doi -, cea a autorului român include doar consultarea oracolului de la Delphi de către tânărul venit din Corint și încercarea lui de a evita săvârșirea sacrilegiilor care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru căderile și înălțările ființei omenești (p. 122). După ce s-a ridicat prin strălucite virtuți de suflet și intelect până la cunoașterea și acțiunea superioară, el se prăbușește încălcând raporturi sacre când comite paricidul și incestul (p. 123). După dezlegarea enigmei Sfinxului, e convins că poate afla cauza molimei din cetate, socotind actuala taină drept o continuare a celorlalte (p. 127). În căutarea ucigașului lui Laios, el pune un exces de pasiune și îl înfruntă violent pe Tiresias, clarvăzătorul dornic de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Până să purceadă la radiografierea compartiment cu compartiment a edificiului narativ, alcătuiește un memorabil portret al personalității prozatorului (Dicomesianul), surprinsă, putem spune, într-o sumbră metamorfoză, întrucât semnele perfide, abia perceptibile, ale epuizării resurselor energetice își disputau chipul lui de sfinx taciturn ("figura înecată de noapte"). Cu ce antene intercepta Georgeta Horodincă în dispariția lui Ștefan Bănulescu pe scările pasajului de la Universitate sugestiile premonitorii ale alunecării inexorabile spre ținuturile de dincolo de Stix ? Mi-e și frică să caut un răspuns, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apărarea sa. Cît a putut Brătianu să rabde și să tacă, în cei doi ani de neutralitate, e de nedescris. Dacă tăcerea este o virtute, Ion I.C. Brătianu, fără îndoială, a avut-o în cel mai înalt grad. Era numit Sfinxul. Cînd Ion I.C. Brătianu, mai tîrziu, la 17 august 1916, a semnat tratatul de alianță cu reprezentanții celor patru puteri ale Antantei, în care era fixată și data intrării României în război, la semnarea tratatului nu a fost decît Ion
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
îi place să pătrundă în esența lucrurilor, despicând firul în 99. Despicarea firului în patru e prea puțin pentru el. Este „expert” în decriptarea simbolurilor, gesturilor necontrolate și a privirii omului, decriptarea limbajului trupului. Mezinul familiei, Alexandru este „leu” și „sfinxul” în „persoană”. Alex are o fire contemplativă. De când s-a născut și până azi, a rămas o enigmă indescifrabilă pentru mine. Dar cred în steaua lui! Eu, mama lor, sunt un scorpion micuț, „dulce” și sentimental. La primele trei călătorii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Iași, organ care apoi, după iniția‑ tiva domnului Iliescu de la București, s-a reprodus în toată țara. V.A. : Era profesor universitar atunci sau doar cercetător ? A.M.P. : Era cercetător la Institutul „Xenopol“. A refuzat. E un om ca un sfinx. N-a spus motive, n-a spus nimic, a spus doar „nu“. Dar trebuie spus clar că nu i s-a adresat această invitație unui Dan Petrescu sau lui Liviu Antonesei sau altcuiva din prietenii noștri. SĂ zicem că unii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cel al vocației mele - cea de romancier. Nu atât prozatorul care sunt, ci romancierul este, probabil, cel mai „aproape”, cel mai Îndreptățit de a „ataca” acest concept care face și a făcut groază atâtora...; ne amintim, nu-i așa, de Sfinxul, de fiara ce aținea calea trecătorilor care voiau să intre În cetatea Tebei și care Îi prăvălea de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răspunzând unui "Din partea cui vorbiți dumneavostră?" a Consiliului Reprezentativ, prin 1981. Ea a provocat proteste vehemente. Dar se potrivește cu vremurile noastre și a devenit mai acceptabilă, chiar dacă această specie pe cale de apariție este pentru regnul politic ceea ce hipogriful sau sfinxul sunt pentru animalele dintr-un parc zoologic. Sau cam ce reprezintă un basm al lui Perrault față de Germinal. Și atunci trebuie oare să ne fie rușine că ne place miracolul? Harta 6. Între ieri și azi Capitolul IV Prin Galileea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al cânilor, al mâțelor și chiar al oamenilor pentru nevoile trupului. Coloanele de porfir aduse de la Egipet au servit să sprijine păreți improvizați. O mizerabilă mansardă păstrează ferești frumos arcuite și balcon sculptat în piatră. Leii au fost ciumpăviți; un sfinx stă singur și fără rost pe un piedestal; al doilea, a fost târâit în altă parte după ce i s-a zdrobit capul. Porțile de aur, argint, aramă și fier sunt deschise celor patru vânturi. Rămășițele împăratului vechi nu s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și contaminarea nefastă ar distruge însăși existența umană: „Cei trei frați nu vor s-o dea,/ Să le spurce și legea”. Natura zmeului este ambiguă, „o contopire mecanică a câtorva animale diferite. El reprezintă un fenomen de același ordin cu sfincșii egipteni, cu Centaurii Antichității”. În basmele fantastice natura lui infernală provoacă ezitări narative, alternanța celor două lexeme fiind influențată de cultura creștină recentă: „Aud’e numai ușile că jip-zup! Ușile col pă bătrînu-bătrînu o-ncuia ușile pă iel - vine șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]