1,780 matches
-
ale acestui proiect. De fiecare dată când merg cu copiii în parc sunt aproape șocat de reacția lor. „Entuziasmați“ este puțin spus. Contactul cu natura este total și definitiv. Copiii nu au prejudecăți. Chiar dacă le este frică de apariția unui sfios șarpe de apă, au o frică plină de curiozitate, de entuziasm. Reacția copiilor la contactul cu natura este emoționantă, uneori până la lacrimi. Ne dorim foarte mult să facem din Parcul Natural Văcărești o școală vie, în care cei mici să
„Herăstrău? O rușine! Să nu o repetăm”. De ce Parcul Natural Văcărești nu trebuie să intre pe mâna celor care nu se pricep () [Corola-blog/BlogPost/338509_a_339838]
-
la mine-n gând. Râuri fierb, izvorul tandru-i, printre albe zeități Sufletul se-mbată-n tine,-n raza-ți clară, luminoasă, Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți, Le aduci în psalmuri dulci un sarut pe ochi, sfioasă. Sorb în orb neprihăniții, rup în arfa lor de-ncântă, Prin coloane de catrene zburdă-n claie albe vise, Soarele mai stă și-ascultă, gânditor, departe-i nimfă, Îți zâmbește,-ți luminează, mut în conul nopții triste. III Caldă în
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
că i le și pregătește, apoi că face și ordine și uite așa s-or fi îmbârligat lucrurile, a presupus Oprișan. * * Dintr-o parte a coridorului au apărut membrii beobeului dintre care nu lipsea Turcitu Avram, iar în spatele tuturor pășea sfioasă Ana Jilavu. Cei din fața ușii și-au stins în grabă țigările, au intrat în sala de ședințe și au ocupat locuri în bănci. După preparativele de început care au constat în alegerea prezidiului avându-l ca președinte pe primul secretar
Proză de Ion R. Popa: De necrezut? () [Corola-blog/BlogPost/339266_a_340595]
-
daaa! au răspuns elevii. Când a observat că aceștia deveniseră neatenți, a intervenit cu întrebarea: - Printre voi este cineva care a îndrăgit poezia sau poate chiar face poezii? Dacă există, să-mi spună și vom lucra împreună! S-a ridicat, sfioasă, fata cea înaltă din ultima bancă: - Mie îmi place poezia, iar mama a făcut și mai face și acum, câteodată, poezii. - Cum te numești? - Tudor Silvia... - Bravo! Eu am să-ți spun Sara, iar mai târziu vei afla și motivul
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
din viață la 3 iunie 1924, fiind înmormântat în cimitirul nou din Praga. Franz Kafka era o fire tragică, sceptică, taciturnă, chinuită de gândul morții, de întrebări, incertitudini, angoase și fobii, o fire hipersensibilă, introvertită, sinceră, scrupuloasă, nocturnă, insomniacă, timidă, sfioasă, solitară și reflexivă, trăsături pe care le regăsim în alchimia sufletească a oricărui scriitor de geniu. Opera kafkaiană este receptată la adevărata ei valoare abia postum. Prietenul scriitorului, Max Brod îi ignoră dorința testamentară de ardere a manuscriselor, punându-le
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
poate spune că nu există om să nu le înțeleagă și să nu-i meargă la suflet. Are acest poet darul de pătrundere în casa inimilor noastre, fără să bată la ușă, ori măcar să-și anunțe sosirea, printr-un ciocănit sfios la fereastră. Le citești, aproape cu evlavie, ca pe cărțile sfinte și nu-ți îngădui să le iei în derâdere. Cartea de față este una de așezat noaptea pe pernă ca să-ți mângîie somnul și să-ți netezească visele. Exemplificăm
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
dea din coate, O să dea din gură fără de folos Ziua când îți rupe graba Lumea haina pe din dos Mai bine să stai degeaba, Decât să lucrezi fără folos Priviți la băiatul acela cuminte Cum se uită la noi de sfios: El l-a învățat pe Arvinte, Să-și lege pantalonii mai jos Și la urma urmei, dacă Am ajuns de tot povară Numai vorbele de clacă, Nu ne scot din baltă-afară Cine otrăvește mărul Nici nu știe, nici nu-i
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340798_a_342127]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SĂMÂNȚA IUBIRII Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului sămânța iubirii, din joacă de îngeri, purtată de vânt, a căzut, printre flori, pe pământ. „așa mică, plăpândă, sfioasă și blândă, ce-ar putea să ascundă?“ se întrebau uimite niște flori ofilite. au făcut de seviciu zile și nopți la rând, până când au văzut sămânța iubirii germinând. și, dintr-odată, așa, din oficiu, au simțit o imensă dorință de
SĂMÂNŢA IUBIRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340807_a_342136]
-
a apostrofat zâmbind: - Încă n-a sosit timpul vostru. În glumă mi-am întrebat consoarta: - „Oare la ce se referă?” cu ea de față. A fost o explozie de râs care a atras atenția întregii asistențe. Marga s-a înroșit sfios până-n vârful urechilor fugind în bucătărie. Erau cam 50 de persoane care, dintr-o dată au găsit subiecte de conversație care cu oricare. Ce și-or fi spus Dumnezeu știe. A sosit popa, cheful în curs până a venit noaptea când
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
aici, Du-te mai jos pe dreapta, Și vii de la poarta a doua, Păzită de îngerul Mihail. După ce intri, ne vom revedea, Mai târziu, În grădinile minunate ale Raiului. -Atunci pentru cine sunt Toate aceste pregătiri ? Întreabă cu o voce sfioasă Ion Marin. -Așteptăm un mare bancher, Care a murit odată cu tine, Și care din moment în moment, Trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare Și ne pregătim să-l întâmpinăm Cum se cuvine. Contează oare faptul că el
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
dea din coate, O să dea din gură fără de folos Ziua când îți rupe graba Lumea haina pe din dos Mai bine să stai degeaba, Decât să lucrezi fără folos Priviți la băiatul acela cuminte Cum se uită la noi de sfios: El l-a învățat pe Arvinte, Să-și lege pantalonii mai jos Și la urma urmei, dacă Am ajuns de tot povară Numai vorbele de clacă, Nu ne scot din baltă-afară Cine otrăvește mărul Nici nu știe, nici nu-i
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341484_a_342813]
-
n-a mai fost planeta se rotea-n melancolie, din Ursa Mare ochii mi-am întors în dansul pur nuntit de veșnicie Pe rând treceau cometele-n fântâni pădurea imnic intonase, și-n aure albaștrii Heruvimi te-nconjurau cu pîlpâiri sfioase O roză-nrourată prelungea văpaia irizată în suflare, tu înfloreai cu izbucniri de nea mireasmă-a primăverii viitoare ELEGIE PENTRU SOMNUL PRIVIGHETORII Nu ți-ar fi, să-ți fie frică! glonțuită sub aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
-Și acum? întreba ea cu o netăgăduită emoție în voce. -Acum îți vei închide ochii iar cavalerul te va însoți până te scufunzi în apă, apoi te lasă liberă ca să poți recepționa șoaptele ei. -Bine, mă predau - zise Mauve - pășind sfioasă sub îndrumarea unui bărbat care nu-și putea lua privirea de pe trupul ei. Imaginea de ansamblu scoțând în relief un sutien alb ca spuma care susținea doi bujori perfect rotunzi, apoi un abdomen rozaliu care reproducea emoția pașilor spre necunoscut
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
iubești sau e doar amăgire, Un vis coborâtor din lumi stelare? Fiori rodesc pe umeri de mătase, Pătrund prin zid de frici cu dinți de fier Prin umbrele bolnavelor carcase În care năzuințe nasc și pier, Valsând pe jarul rozelor sfioase Când dragostea te'nalță lin, spre cer. ---------------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu 14 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE IUBIRII / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139, Anul IV, 12 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Resteman
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
dau modele de exprimare orală. El, din prima bancă, îmi sorbea cuvintele de pe buze, cădea în extaz... prelungit, jenându-mă atât de tare, încât mai că îmi demola orice demonstrație. O dată s-a apropiat de mine și m-a întrebat sfios: - Sunteți nășica lui Gabriel Bărdășan? (pe atunci, asistentul meu la Comunicare orală, actualmente titularul de curs). - Nu... - Cum nu?!! se înnegrește de supărare. Cum nu v-a pus nășică la nunta lui?? Trebuia să vă pună... Au, Doamne!!! Altă dată
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IUBEȘTE-MĂ...! Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Iubește-mă de cum mă vezi, Nu după ce te ”lingușesc” Sfios că poate mă repezi Dacă-ți voi spune ”te iubesc” Și-un zâmbet doar am să-ți cerșesc... Iubește-mă de cum apari În pragul casei larg deschis, Nu doar când rareori tresari Doar la necaz, când tu, precis, Abia mă
IUBEŞTE-MĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342055_a_343384]
-
permițând transcendentalul. O legănare fulgurantă între cele două praguri - material și imaterial - îi poartă poetului visele păstrate în speranță, astfel că „În lume pămâneană/de tristeți/... vreo altă/eternitate/mă iubea cu furie” („Dahna”) pentru că, sugestiv, ce alta decât o sfioasă poezie de iubire poate fi „Din viața gândului”: „Sărută-mi gândul/.../Sărută-l până ia foc/astupând în urma lui/uși și ferestre/cu stele” („Din viața gândului”). Ca într-un joc continuu și instabil, cu întoarceri subtile ori ingenioase ale
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
Cuvântul se botează,/ ghearele dimineții bojocii îi rup,/ săgeata din rană-i veghează...// Poetul e un înger tuns chilug,/ noaptea îl știe pe dinafară,/ în sufletul lui e atâta belșug:/ Evanghelie ce nu va să moară...// Poetul e un crocodil sfios,/ ochii săi Moartea înfruntă,/ sub al zării cernit patrafir/ vocea privirii devine căruntă...// Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii...// Poetul e toiagul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
umbra ... ”, „Dincolo de steaua Canopus..”, „Eu sunt al cincilea anotimp al tău ... ” Theodor Răpan impune forme înnoiri în planul creației, îmbogățește profunzimea limbajului, construiește forme polifonice cu o prozodie inedită: „Paznic al șoaptelor gândul îmi este,/ azi în Citera m-aplec sfios,/ gura Venerei îmi dă de veste/ că voi fi umbră de chiparos ... / Și vin la Judecata Cuvintelor de-Apoi/ așa cum sunt, dând ceasul înapoi ... ” El este un poeta faber, trece totul prin imaginea artistică, unicizând-o: „Desigur, voi plăti cu
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
toată ființa Alfabetului în care acum trebuie să tac ... ”, „Poetule, la ușa Necuvântului îndură,/ faptele bune pleca-vor ca mâine în bejenia sinelui!”, „Poetul e un saltimbanc rănit”, „e o salcie pletoasă”, „e un înger tuns chilug”, e un crocodil sfios”, „Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii ... / Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Vâlcea, Editura Conphys, 2009. Prin geamurile sălii de festivități a elegantului Grand Hotel Sofianu am privit risipirea de frunze a arborilor din parcul Zăvoi, amintind de Ohrida și de Muntele Athos, iar în suflet mi se strecurau, copilărindu-se, esențele sfioase și line ale frumoaselor versuri de iubire, de viață, de trecere, recitate de autoare și de Teodor Brucăr pe un fundal sonor ales cu grijă de omul de largă cultură europeană Ion Măldărescu, secondat în versiunea tehnologiei de înaltă definiție
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
bărbatului cu sprâncenele înrourate și prin legănarea de doină în măduva fecioarelor odihnindu-se în ierburile-nalte... O lansare de carte cum nu a mai fost încă, o nuntă împărătească, în care POEZIA a venit înveșmântată în voaluri tremurătoare de sfioasă și neprihănită mireasă. George Voica, Membru al Uniunii Scriitorilor din România SEARĂ DE CULTURĂ DE NEUITAT Râmnicul, numit de savantul Nicolae Iorga „Capitala tipografilor” și-a menținut, peste secole, un suflu cultural aparte, a format oameni de știință autohtoni, a
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
de manuscrise rucărene, la care lucrase cu migală zeci de ani și care urma să fie locul tuturor „plecărilor și întoarcerilor”, legitimității ființării și năzuințelor noastre comunitare, altarului credinței și demnității strămoșești la care s-ar încolona, ca-ntr-o sfioasă și cucernică procesiune, toți urmașii noștri de-aici înainte ... I-ar fi costat cât „cheful” de-o seară la unul din barurile sau pensioanele amploaiaților ... Dar, n-au făcut-o!... A fost nevoit să corecteze această „atenție” apelând la unica
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SOLISTA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1216 din 30 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Frunzele foșnesc noua crinolină, Și-au vopsit veșmăntul cu un verde crud Toate sunt sfioase, văntul le înclină Dorul de pamănt, înca nu suspină. Păsările căntă iar în legea lor Dirijorul lasă să-și facă încălzirea Printre vocalize, re si do major, Prim solista vine, toți întorc privirea. Iureșul din lume, s-a oprit o
SOLISTA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341811_a_343140]
-
amărui, răcoritoare... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! IARNA Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii
ROADELE NATURII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341815_a_343144]