790 matches
-
sudice a Euramericii dintre Avalonia și arhipelagul (sau microcontinentul) Armorica a generat lanțul hercinico - chimeric al Dobrogei, prelungit prin Insula Șerpilor și Crimeea spre est și mai departe la nord de Caucazul Mare. Concomitent, aria oceanică dintre Euramerica si Placa Siberiană s-a închis, ridicându-se lanțul muntos al Uralilor. În Europa s-au format: Extinderea inițială a sistemului hercinic a trecut și peste actualul areal carpatic, din Transilvania până în Dobrogea, prelungindu-se la est în spațiul Mării Negre.. Astfel, pe teritoriul
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
orgă. "And You and I" a fost compusă de Anderson, Howe, Squire și Bruford. Influențele spirituale introduse de Anderson sunt deja evidente în muzica și versurile de pe toate cele trei melodii ale albumului. Reînnoirea și repetiția sunt alte teme principale. "Siberian Khatru" este singura melodie de pe album la care a contribuit și Wakeman. Anderson a descris melodia ca fiind "doar multe cuvinte interesante, deși se leagă de visele din zilele senine de vară". Coperta albumului a fost proiectată și ilustrată de
Close to the Edge () [Corola-website/Science/331140_a_332469]
-
ediție "expandată și remasterizată" care conține patru melodii nelansate până atunci: versiunea single a interpretării melodiei "America", o versiune single a melodiei "Total Mass Retain", o versiune alternativă a melodiei "And You and I" și un mixaj alternativ al melodiei "Siberian Khatru". Imediat ce s-au încheiat înregistrările la album Bruford a părăsit formația pe 19 iulie 1972 pentru a se alătura formației King Crimson. Înlocuitorul său a fost Alan White, toboșarul formației Plastic Ono Band. Deoarece a interpretat pe album dar
Close to the Edge () [Corola-website/Science/331140_a_332469]
-
Americanii au trimis în sprijinul infanteriei proprii și Divizia a 12-a blindată Iarna 1944-1945 a fost una neobișnuit de rece pentru nord-vestul Europiei. General de Lattre descria în memoriile sale condițiile meteo din Alsacia în acea iarnă ca fiind „siberiene”, cu temperaturi de -20 °C, vânturi puternice și cu solul acoperit de peste 1m de zăpadă. Câmpia Alsaciei nu oferea atacanților nicio posibilitate de adăpostire, cu excepția unor pâlcuri rare de pădure. De asemenea, câmpia era bazinul de drenare a Rinului și
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pesmă ("Centaurea orientalis"), albăstriță ("Centaurea rutifolia ssp. jurineifolia"), sipică ("Cephalaria uralensis"), brândușă ("Crocus reticulatus"), garofiță ("Dianthus capitatus"), salvie de câmp ("Salvia pratensis"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), glodurariță ("Leuzea altaica"), pătlăgină ("Plantago schwarzenbergiana"), micsandră ("Erysimum officinalis"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), amăreala siberiană ("Polygala sibirica"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), gălbinare ("Serratula radiata"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), sfeclă sălbatică ("Beta trigyna"), buruiana vântului ("Seseli campestre"), rogoz ("Carex secalina"). Flora lemnoasă are în componență arbusti cu specii de migdal pitic ("Amygdalus nana") și
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
abietina"), coada-smeului ("Calla palustris"), orhidee ("Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza incarnata, Dactylorhiza cordigera, Goodyera repens, Gymnadenia conopsea, Gymnadenia odoratissima, Herminium monorchis"), căpșuniță-roșie ("Cephalanthera rubra"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), mixandre sălbatice ("Erysimum witmannii"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), dumbrăviță de baltă ("Epipactis palustris"), stânjenel siberian ("Iris sibirica"), canarul băltii ("Limosella aquatica"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), sor-cu-frate ("Melampyrum saxosum"), bujori ("Orchis laxiflora ssp. elegans"), poroinic (cu specii de: "Orchis militaris, Orchis militaris, Orchis mascula ssp. signifera"), ploșnițoasa ("Orchis coriophora"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), cărbuni ("Phyteuma vagneri
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
importante de cenușă. Ei au descoperit în rocile din actuala regiune arctică din Canada straturi semnificative de cenușă din cărbune corespunzătoare stratificărilor geologice datând din epoca respectivă. Vulcanii aflați la originea catastrofei erau cei din formația cunoscută sub numele de "Siberian Traps", o zona care în prezent își are centrul în orașul siberian Tura, extinzându-se până la Yakutsk, Norilsk și Irkutsk, pe o suprafață de circa 2 milioane km pătrați, cam cât este întreaga suprafață a Europei.
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
din Canada straturi semnificative de cenușă din cărbune corespunzătoare stratificărilor geologice datând din epoca respectivă. Vulcanii aflați la originea catastrofei erau cei din formația cunoscută sub numele de "Siberian Traps", o zona care în prezent își are centrul în orașul siberian Tura, extinzându-se până la Yakutsk, Norilsk și Irkutsk, pe o suprafață de circa 2 milioane km pătrați, cam cât este întreaga suprafață a Europei.
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
vârfurile munților în timpul verii. Media anuală a precipitațiilor este de 500 mm, mai ales în timpul verii și toamnei. Datorită situării sale la punctul de întâlnire a mai multor ecoregiuni, rezervația are un nivel ridicat de biodiversitate. Vegetația este de tip siberian și european, central-asiatic și arctic. Pădurile acoperă 80% din teritoriul rezervației, fiind format în cea mai mare parte din păduri boreale de pin și zadă, precum și din păduri de mesteacăn. De-a lungul cursurilor inferioare ale râurilor sunt fâșii de
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
Pe apă”), Alexandre Dumas fiul(„Ilka și alte povestiri”), Jules Lemaître („Studii și portrete literare”), Ouida(„Doamna marchiză și alte nuvele”),Jan Neruda („Schițe și tablouri”), Dostoievski („Un roman in nouă scrisori”) , Lev Tolstoi („Nuvele și povestiri populare”), Korolenko („Nuvele siberiene”) Georg Brandes („Oameni și scrieri”), Ibsen(„Liga tinerimii”) , Jens Peter Jacobsen („Șase nuvele”), Björnson („Nuvele țărănești”), Bret Hart („Schițe din California”) , Aleksander Świętochowski (Din viața poporului),Jorgen Wilhelm Bergsoe („Pillone” din „Nuvele italiene”), H.S.Schmidt (Stilul în artă). În 1901
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
a); astfel: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), precum și patru specii rare de mușchi ("Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic ("Swertia punctata"), capul-călugărului ("Leontondon croceus"), șopârliță ("Veronica
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
propus. Boris Godunov a consolidat a consolidat și dominația Moscovei asupra Siberiei. Prima pătrundere a rușilor în zonă a fost realizată de Stroganovi, o dinastie de negustori care l-a angajat pe hatmanul tătar Yermak să-i învingă pe tătarii siberieni. Yermak a fost ucis în luptă însă trupele ruse și-au instaurat prezența permanentă în regiune. În politica externă, cea mai importantă acțiune din timpul domniei lui feodor a fost înființarea Patriarhiei. În 1589, mitropolitul Job, un aliat apropiat lui
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
a Rusă, condusă de , a primit ordin să abandoneze ofensiva din Silezia, și s-a deplasat pentru a ajuta la contracararea noii ofensive a lui Hindenburg. La 11 noiembrie, Armata a IX-a a lui Mackensen a lovit Corpul V Siberian al Armatei I a lui Rennenkampf, corp ce rămăsese izolat pe malul sudic al Vistulei și l-a desființat, luând 12.000 de prizonieri. Aceasta a lăsat un spațiu între Armatele I și a II-a rusești și cele două
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
canina") și mur ("Rubus fruticosus"). Flori și ierburi: floarea-de-colț ("Leontopodium alpinum Cass."), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), clopoțel de munte ("Campanula alpina"), clopoței ("Campanula rotundifolia"), gâscariță ("Arabis alpina"), floarea-raiului ("Geranium macrorrhizum"), piciorul cocoșului ("Ranunculus oreophilus"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), stânjenel siberian ("Iris sibirica"), buzdugan ("Sparganium neglectum"), ochiul boului de munte ("Aster alpinus"), omag ("Aconitum moldavicum"), vinariță ("Asperula odorata"), o specie de narcisă ("Narcissus stellaris"), gușa porumbelului ("Silene viridiflora"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), aerelul lui Sadler ("Ferula sadleriana"), stânjenel ("Iris gurtleri"), șoaldină mare
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
de habitat temperat din lume. Mai multe specii de animale și plante pe cale de dispariție există acum printre gardurile puternic fortificate, mine și posturi de monitorizare. Printre acestea sunt specii extrem de rare ca cocorul japonez, cocorul cu gâtul alb, tigrul siberian, Leopardul de Amur și ursul negru asiatic. Ecologiștii au identificat în jur de 2.900 de specii de plante, 70 de tipuri de mamifere și 320 de tipuri de specii în îngusta zonă-tampon. are propria sa varietate de biodiversitate prin
Zona demilitarizată coreeană () [Corola-website/Science/334502_a_335831]
-
bolșevică. Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia dintre națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un Stat Major din ofițeri cehi și ruși și a implicat trupele sale în lupte care nu au fost de interes pentru voluntarii români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
care au început operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o victorie consemnată asupra trupelor lui Grișa Bezrukii. În total românii au efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate toate unitățile Legiunii, pe teritoriul siberian. Sprijinind forțele cehoslovace și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
împinge partizanii spre zonele mai puțin populate. Stabilirea însă la o distanță mare de calea ferată a unei garnizoane românești, a determinat declanșarea unor atacuri de hărțuire care au transformat războiul de manevră într-unul de uzură. Alături de oboseală, gerul siberian de peste - 40 de grade și lipsa echipamentului adecvat condițiilor existente au determinat retragerea garnizoanei românești din taiga, aceasta favorizând însă avansul a aproximativ 800 de partizani spre zona căii ferate. Cu ajutorul Batalionului de Asalt Cehoslovac un atac combinat a fost
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
sute de persoane - membri ai familiilor de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea Română"). Cifra luată în calcul de către Guvernul Român în demersurile sale diplomatice inițiale a fost însă de 15.000, cifră avansată în primăvara anului 1919 de către "Comitetul Național Român" din Siberia aproximativ
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și ca urmare a rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în cauză. Luând act la 1 octombrie 1919 printr-o adresă a ministrului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
aceleiași luni, pentru a lua contact cu generalul Janin. Din cei 100.000 de dolari promiși cei doi nu au primit decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dintre prizonierii mai bătrâni și bolnăvicioși adunați în baza română de la Vladivostok, alături de un ofițer și trei soldați voluntari ai Legiunii ieșiți din spital - în total 30 ofițeri și 90 subofițeri, gradați și soldați). Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Volga, și călătorii de lungă durată pe celebra cale ferată transsiberiană. Diverse regiuni și culturi etnice din Rusia oferă diferite alimente și suveniruri, și au o mare varietate de tradiții, printre care baia lipovenească, Tatar Sabantoyul tătar, sau ritualurile șamaniste siberiene. În 2013, Rusia a fost vizitată de 28,4 milioane de turiști, ceea ce o face a noua cea mai vizitată țară din lume și a șaptea cea mai vizitată din Europa. În 2013, 27 de milioane de turiști au sosit
Turismul în Rusia () [Corola-website/Science/336267_a_337596]
-
acum tratate că "Rhodiola integrifolia" și "Rhodiola rhodantha". Partea aeriană este consumată că aliment în unele părți ale lumii, uneori, adăugată la salate. În Rusia și Scandinavia, "R. roșea" a fost folosit de secole pentru a face față la frigul siberian și la viață stresanta. Plantă a fost folosită în medicina tradițională Chineză, unde este numită "hóng jǐng tiăn" (红景天). Medicamentul pe bază de rhodiola roșea poate fi utilizat pentru a preveni râul de altitudine. Cercetările privind eficacitatea "R. roșea" sunt
Rhodiola rosea () [Corola-website/Science/336648_a_337977]