786 matches
-
minusculă zonă de căldură pe lângă trupurile lor. Îndeosebi izba le-a salvat. Fusese concepută în întregime ca să reziste la iernile fără sfârșit, la nopțile fără noimă. Chiar și lemnul bârnelor ei groase ascundea experiența dură a mai multor generații de siberieni. Albertine ghicise respirația secretă a acelui vechi lăcaș, învățase să trăiască contopindu-se cu încetineala caldă a sobei mari care ocupa jumătate din încăpere, cu liniștea ei foarte vie. Iar Charlotte, urmărind gesturile zilnice ale mamei sale, își spunea adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței păpușa mare cu obrajii scorțoși cu care se juca țigăncușa în serile lungi de iarnă... Păpușa aceea venise odinioară de la Paris și, împreună cu ziarele din „cufărul siberian”, era unul dintre ultimele vestigii ale vieții lor de altădată. Adevărata foame, Albertine o știa prea bine, avea să vină primăvara... Nu mai era nici măcar un mănunchi de ierburi pe pereții din antreu, piața era pustie. În mai, au fugit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prea bine unde să se ducă. Mergeau pe un drum îmbibat încă de umezeala primăverii și se aplecau din când în când ca să culeagă mlădițe firave de măcriș. Un chiabur le-a primit ca ziliere în gospodăria lui. Era un siberian vânjos și uscățiv, cu fața pe jumătate ascunsă de o barbă prin care răzbăteau câteva rare cuvinte scurte și apăsate. - N-am să vă plătesc nimic, a spus el fără înconjur. Masa, casa. Dacă vă iau, n-o fac pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ridica paginile cărții deschise de pe genunchii ei. Era același volumaș franțuzesc cu cotorul aurit. S-au căsătorit în primăvara anului următor. El era originar dintr-un sat de pe malul Mării Albe, aflat la zeci de mii de kilometri de orașul siberian în care îl adusese războiul civil. Charlotte a remarcat repede că mândria lui de a fi un „judecător al poporului” se îmbina cu o vagă stinghereală căreia, pe atunci, nici el nu ar fi putut să-i explice cauza. La
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și câmpia cenușie a Volgăi, se înălțau clădirile-fortărețe ale arhitecturii staliniste. Și acolo, în mijlocul dezordinii unei cine interminabile și al norilor sidefii de tutun, se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra conversațiilor musafirilor noștri. Pitit într-un colț al bucătăriei ticsite, cu umărul sprijinit de etajera pe care trona televizorul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cât despre căsătoria bunicii cu judecătorul poporului, eu nu remarcam probabil tot pitorescul istoric pe care adulții puteau să-l deslușească aici. Dragostea Charlottei, curtea pe care i-o făcea bunicul, perechea aceea atât de ieșită din comun în ținutul siberian - din toate acestea eu nu am păstrat decât un crâmpei: Fiodor, cu rubașca bine călcată, cu cizmele lustruite, se îndrepta spre locul întâlnirii lor decisive. La câțiva pași în urma lui, grefierul său, un tânăr fiu de popă, conștient de gravitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ni-l închipuim cu mama copiilor lui. „Președintele a murit în palatul Élysée, în brațele iubitei lui, Marguerite Steinheil...” Fraza aceea avea aerul unui mesaj cifrat, provenit dintr-un alt sistem solar. Charlotte s-a dus să caute în cufărul siberian câteva ziare din vremea aceea, sperând să ne poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de cele șapte leoaice ale sale. Charlotte lua aceste informații când din cufărul siberian, când din amintirile ei din copilărie. Multe dintre istorisirile ei evocau o perioadă mai veche, fiind povestite de unchiul ei sau de Albertine, care, la rândul lor, le moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gata, în fiecare moment, să se reverse pe arterele orașului pentru a detrona, a zdruncina, a pretinde. În calmul social perfect al patriei noastre, francezii aveau aerul unor răzvrătiți înnăscuți, al unor contestatari din convingere, al unor zurbagii profesioniști. Cufărul siberian conținând ziarele ce vorbeau despre greve, despre atentate, despre lupte pe baricade semăna și el cu o bombă mare în mijlocul somnolenței pașnice din Saranza. Și apoi, la câteva străzi de exploziile acelea, tot în prezentul care nu trecea, am dat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că, de la Moscova până în Siberia, trecând peste mai multe fuse orare, „ora trei dimineața” nu mai corespundea la nimic. Și că Stalin se scula din pat și își îndesa cu tutun prima pipă din ziua aceea, în timp ce într-un oraș siberian, la căderea nopții, supușii lui credincioși se luptau cu somnul pe scaunele lor transformate în instrumente de tortură. De la Kremlin, stăpânul părea să-și impună propria lui măsură fluxului timpului și chiar soarelui. Când se ducea să se culce, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a blocat mașinăria foarte rodată a represiunilor. Căci, de obicei, înscenându-se un proces, era obligatoriu să se demonstreze că acuzatul ascunsese abil și timp de ani de zile legăturile sale cu străinătatea. Iar când era vorba de un siberian care nu vorbea decât limba lui maternă și nu-și părăsise niciodată patria, nici nu întâlnise vreun reprezentant al lumii capitaliste - o astfel de demonstrație, chiar și total falsificată, cerea o iscusință desăvârșită. Dar Fiodor nu ascundea nimic. Pașaportul Charlottei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul, și-a vârât mâna înăuntru și a înlemnit, neputând să-și stăpânească un strigăt scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă ochilor, a scos o filă îngălbenită și, la lumina cenușie a amurgului, a citit: „Deputații și senatorii, fără divergențe de opinie, răspunseseră cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adesea și, în amintire, tristețea mi-a colorat vacanța aceea în tonuri cețoase și calde. Uneori, în străfundul cenușiului lent al zilelor, se ivea pe neașteptate un crâmpei din serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine. Sau, din când în când, un amănunt fugitiv din trecutul familial care îmi era încă necunoscut, dezvăluit de Charlotte cu bucuria timidă a unei prințese ruinate care găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am ridicat ochii la ea. Privirile ni s-au întâlnit... Nu ne-am mai spus nimic până la sfârșitul mesei. Cele trei femei mi-au schimbat vederile, viața... Le descoperisem din întâmplare, pe dosul unei tăieturi din ziar îngropate în cufărul siberian. Reciteam încă o dată articolul despre primul raliu automobilistic „Pekin-Paris - via Moscova”, parcă pentru a-mi dovedi mie însumi că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat, lăsasem să alunece pe covor pagina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau încă în urechi: - Beria! Și bătrânul ăsta care își stropește liniștit gladiolele. Și femeia tăiată în două! Și războiul uitat! Și violul tău! Și cufărul siberian plin de hârțoage vechi, franțuzești pe care îl târăsc cu mine cum își târăște un ocnaș ghiuleaua! Și Rusia noastră, pe care tu, franțuzoaico, nu o înțelegi și n-ai s-o înțelegi niciodată! Și iubita mea, de care o să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
străină de natura ei, asemenea unei plante care se îndârjește să crească pe o faleză golașă...” Și totuși, franceza Charlottei păstrase o extraordinară vigoare, densă și pură, transparența de ambră pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci i s-a înfățișat privirii mele singurătatea acestei femei în toată simplitatea ei sfâșietoare și cotidiană. „Ea nu are pe nimeni cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și cu cotorul aurit o urma pe Charlotte în toate peregrinările ei. Ca o ultimă legătură cu Franța. Sau, poate, ca o promisiune constantă de vrajă. O arie există, o știu și pentru ea aș da... - de câte ori, în pustiul zăpezilor siberiene, înălțaseră versurile acelea un castel de țiglă și colț de piatră caldă cu vitrele vopsite în purpurii culori... Franța se confunda pentru noi cu literatura ei. Iar adevărata literatură era vraja prin care un cuvânt, o strofă, un verset ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
murise în Franța. Și că în multitudinea cărților de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în zadar pe cea pe care mi-aș fi putut-o imagina în mâinile ei, în mijlocul unei izbe siberiene. Da, o carte deschisă, iar ochii ei scânteind de lacrimi... În conversațiile imaginare cu Charlotte redeveneam adolescent. Maximalismul meu juvenil, stins de multă vreme sub evidențele vieții, se deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită și că fermecătoarea vară a fetelor bătrâne avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și În prezent: spre exemplu, În apartamentele lor din blocurile construite În timpul industrializării socialiste, șamanii kârgâzi, buriați sau uzbeci Își țin ședințele de divinație și vindecare conform tradiției șamanice siberiene (E.J. Neumann Fridman, 2004). Ei au păstrat renumele „breslei”, s-au grupat În organizații regionale sau naționale ale șamanilor, folosesc resursele mass-media pentru a-și promova imaginea și beneficiază, În continuare, de numeroși clienți. Unii dintre ei provin din familii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
universul: astrele, pământul, formele de relief, ființele vii, oamenii, instituțiile civilizației etc.; ceea ce Înseamnă că miturile cosmogonice și cele etiologice sunt frecvent contopite În aceeași familie. Pornind de la diferite sinteze, putem prezenta câteva variante ale unor mituri cosmogonice egiptene, indiene, siberiene și africane: Asemenea atâtor alte tradiții, cosmogonia egipteană Începe cu apariția unei coline din Apele primordiale. Apariția acestui „Loc dintâi” deasupra imensității acvatice semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieții și a conștiinței. La Heliopolis, locul numit „Colina
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Parcul Național Ujung Kulan din vestul provinciei Jakarta, unde se estimează existența a 60 de rinoceri 539. Tigrul (Panthera tigris) este cea mai mare felină pe cale de dispariție datorită vânătorii excesive și a braconajului, rămânând doar cinci specii În tundra siberiană, India, Nepal, Bangladesk, nordul Coreei de Nord, China, Indonezia., Filipine, Tahailanda, Malayesia. În Sumatra mai trăiesc 400500 de exemplare, ocrotite În parcurile naționale. Tigrul balinez a fost decimat, ultimul exemplar fiind ucis În 1937, iar cel javarez În 1980540. Elefanții
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
familie de lei Își face discret siesta, privind cu indiferență la spectacolul din jur; o panteră neagră cu ochi verzi de smarald, cocoțată pe creanga unui copac vânjos, Își masează cu limba membrele superioare, În așteptarea atacului nocturn; un tigru siberian, În splendida-i hlamidă albă, tronează imperial, parcă convins de frumusețea-i exterioară și superioritatea puterii; câțiva zimbri tuciurii, cu coarne impunătoare, rumegă ierburile pe care tocmai le-a ingurgitat; doi căpriori gnu se războiesc izbindu-și cu putere coarnele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sărate (1500), reprezintă rețeaua hidrografică. Vegetația este compusă din păduri de conifere (10% din suprafața țării), pășuni alpine În nord și stepe În partea centrală și estică. Deșertul Gobi are o vegetație săracă, xerofilă sau absentă. Fauna este caracteristică taigalei siberiene În nord, stepei În centru și Asiei Centrale În 576 Întâmpinarea soarelui. Pierzi noțiunea timpului, a orelor zilei care parcă zboară și ele repede. În schimb la Înapoiere vom zbura odată cu timpul. Timpul va sta În loc. Acum traversăm În zbor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1 aug.: Eusebiu Camilar - Întâmplări: de pe Călmățui - în nr. 48 (321), 28 nov.: Geo Dumitrescu - Marea întrecere cu timpul. Scrisoare din Bicaz. ș.a. Reportaje de călătorie publicate în Scânteia, 1953 (selectiv): - în nr. 2795, 17 oct.: Zahana Stancu - Pe drumuri siberiene. Note de călătorie - în nr. 2800, 23 oct.: Traian Șelmaru - Prin capitala Cehoslovaciei; - în nr. 2806, 30 oct.: Petru Vintilă - Vis din Ural. - în nr. 2808, 2 nov: Aurel Mihale - Primele șarje. Note din R.P. Bulgaria; - în nr. 2825, 21
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]