1,632 matches
-
rămășiță a miturilor primitive, el reliefează, în opoziție cu B. P. Hasdeu, rolul stării de veghe în geneza speciei. Deși S. avea un indiscutabil simț al limbii, numeroasele sale traduceri (multe rămase în presă) din literatura latină (Vergiliu), italiană (Leopardi, Silvio Pellico), franceză (Victor Hugo) și germană (Goethe, Schiller, Ferdinand Freiligrath) nu au alte calități în afara exactității. SCRIERI: Etica sau filosofia practică a lui Aristotel, București, 1868; Manual de stilistică, București, 1880; Începutul renașterii naționale prin școli sau Despre episcopul Petru
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
lui Goethe ca filosof și ca om de știință, Cluj, 1912; Istoria vieții lui Arthur Schopenhauer, cu o scurtă privire asupra filosofiei lui, Craiova, f.a. Traduceri: Vergiliu, Bucolicele și Georgicele, pref. trad., București, 1904; Paul von Heyse, Nerina, Craiova, 1909; Silvio Pellico, Moartea lui Dante Alighieri, Craiova, 1911; Goethe, Herman și Dorothea, pref. trad., Sibiu, 1912. Repere bibliografice: Dan Smântânescu, Un uitat: Mihail Strajanu, AO, 1934, 71-73; C. Ș. Făgețel, Mihail Strajanu, R, 1940, 9-11; Bucur, Istoriografia, 115-116; Ion Pătrașcu, Un
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
Taurul alb, București, [1926]; Thomas Hardy, Micile ironii ale vieții, București, [1927]; V. I. Pudovkin, Despre arta filmului, București, 1960 (în colaborare cu Gheorghe Ciocler); Georges Sadoul, Istoria cinematografului mondial de la origini până în zilele noastre, pref. Silvian Iosifescu, București, 1961; Silvio Micheli, „Artiglio” a mărturisit, pref. Al. Oprea, București, 1963; Alberto Moravia, Automatul, pref. trad., București, 1965; Tudor Arghezi, Animaux, petits et grands, București, 1968; Agatha Christie, Cinci purceluși. Triumful deducției lui Poirot, București, 1968; Natalia Ginzburg, Săgetătorul, București, 1968 (în
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
brațul Hieron sau Peuce. Cu forma sa caracteristică este identificată la nord de brațul Sf. Gheorghe, în portulanul de la începutul secolului XIV de către Marino Sanudo cel Bătrân. În secolul XV, savantul Papă Pius al II-lea, cunoscut sub numele de Silvio Piccolomini, vorbește în lucrarea "Cosmografia" despre valahii ce locuiesc insulele Dunării, între care și Peuce. În prezent, Grindul Caraorman adăpostește o pașnică așezare de pescari. În apropiere, spre apus, se află una din rezervațiile Deltei, loc preferat de pelicani. De la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
București, 1998; Georg Simmel, Cultura filosofică, București, 1998 (în colaborare cu Nicolae Stoian); Iso Camartin, Reflecții de la Sils-Maria, București, 1999; Das Spiel von Leben und Tod ..., Zürich, 2002 (în colaborare cu Beat A. Föllmi); Françoise Choquard, Iarna lucidă, București, 2002; Silvio Camenisch, Dulcea mea Laura, București, 2002. Repere bibliografice: Al. Graur, O antologie romanșă, RL, 1980, 9; Bartolome Tscharner, Madleina Marin - l’ambassadura dil romontsch en Rumenia, „La Casa Paterna. La Punt” (Cuera), 1990, 10 august; Prosa romontscha en lungatg rumen
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
13; Octavian Moșescu, Alte vitralii, București, 1973, 107-109; Piru, Poezia, I, 80-81; Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 49; Petru Novac Dolângă, Mărturisiri și repere, Timișoara, 1980, 56; Scrisoare de la Dimitrie Danciu. 1980, ADLTR, D-32; Scrisoare de la Silvia Popescu-Negură. 1981, ADLTR, P-16; Valeriu Nicolescu, Buzău-Rîmnicu- Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, București, 2001, 481-482. S.D.
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
avut ecou în literatura umaniștilor europeni, interesați nu numai de originea latină a românilor, ci și de rolul acestora în stăvilirea expansiunii otomane. Povestirile germane au fost integrate în aceeași perioadă în cronica austriacului Thomas Ebendorfer, în comentariile lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II), au fost folosite de legatul papal Nicolae de Modrussa și prelucrate în versuri în poemul lui Michael Beheim. Mai târziu anecdotele despre Vlad Țepeș sunt receptate de scrierile istoriografice ale lui Filippo Buonaccorsi-Callimachus și mai ales
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
drezină, Constanța, 1992; Starea de juxtapunere, București, 1997; Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei, București, 2001; Miorița - o hermeneutică ontologică, Constanța, 2002; Despre starea poeziei, Constanța, 2003. Ediții: Nichita Stănescu, Poezii, pref. edit., București, 1987. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în „Commedia” lui Dante, pref. Marin Mincu, București, 1979 (în colaborare cu Marin Mincu); Maria Corti, Principiile comunicării literare, pref. Marin Mincu, București, 1981, Cântecul sirenelor, postfață Marin Mincu, Constanța, 1991, Pentru o enciclopedie a
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Văcărescu 175; Câmpulung-Muscel, str. Sft. Ilie 9. 6787. Sumbasacu Angela, 7 apartamente, București, General Florescu 17. 6788. Simianide Nicolae, 5 apartamente, București, str. Costache Negri 12, str. Brezoianu 29. 6789. Simionescu Teofil, 2 apartamente, București, Bd. 6 Martie 91. 6790. Silvia G. Cernat, 4 apartamente, București, str. Carol Davila 18. 6791. Săndulescu Sandu, 5 apartamente, București, str. Tunarilor 11, sos. Banu Mantă 58. 6792. Săndulescu Gh., 4 apartamente, București, str. Toamnei 24. 6793. Sandu I. Maria, 6 apartamente, București, Gh. Manea
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
16 7219. Sdrobici Constantin, 4 apartamente, București, B-dul 6 Martie 63; Tg. Ocna, B-dul Ferdinand 1. 7220. Stoenescu St. Ion, 3 apartamente, București, str. Episcopul Chesarie 3. 7221. Schechter Barnhardi și Rebeca, 8 apartamente, București, str. Călușei 43 7222. Sotero Silvio most., 12 apartamente, București, str. Țepeș Vodă 147 7223. Sorescu Gheorghe, 13 apartamente, București, str. Uranus 93, str. Bărăției 59. 7224. Stoian Alexandru, 6 apartamente, București, str. Lt. Sachelarie Visarion 43. 7225. Savopol Olga, 13 apartamente, București, sos. Pantelimon 79
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
mărunte, O. dezvăluie anumite resurse. O evocare vie, colorată este O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859 (1861), momentul cel mai fast al existenței lui. Întemnițările mele politice (1861), amintind prin titlu de opera lui Silvio Pellico, Le mie priggioni, este o carte revelatoare pentru psihologia omului colțos și intratabil care este O. A mai lăsat nostalgice amintiri din adolescență, note de călătorie și a tradus din Florian, Béranger, Paul de Kock, precum și Istoria Moldavii și
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Pop, Conspect, I, 141-143; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 269-277; Chendi, Pagini, 567-569; Sergiu Milorian, Bunicii râsului românesc. „Nichipercea”, ALA, 1923, 117, 118; Călinescu, Ist. lit. (1941), 302, Ist. lit. (1982), 340-341; I. Verbină [I. Pervain], Contribuții la soarta lui Silvio Pellico în România, SL, 1944; Ist. lit., II, 753-757; Rotaru, O ist., I, 267-268; N. Vătămanu, Istorie bucureșteană, București, 1973, 18-24, 124-132; Trifu, Presa, I, passim; Dicț. lit. 1900, 650-651; Scarlat, Ist. poeziei, I, 393; Dicț. scriit. rom., III, 541-543
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
literară a lui Ion Barbu. În 1974 obține prin concurs postul de lector la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Torino și la instituția similară din Milano. În aceeași perioadă face o specializare în semiotică literară cu profesorul Silvio Avalle D’Arco. Din 1978 până în 1994 este profesor asociat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Florența. Experiența formatoare a acestor studii este fructificată în volumul Semiotica literară italiană (1982), dar și în Ion Barbu. Eseu despre
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
1983; Convorbiri cu poeți italieni, Constanța, 1995; De ce scriu poezie..., Constanța, 1996; Poezia română actuală, I-III, Constanța, 1998-1999; Poezia română în secolul XX, I, Constanța, 2003; Canon și canonizare, Constanța, 2003; Dosarul Cenaclului „Euridice”, I-II, București-Constanța, 2003. Traduceri: Silvio Avalle D’Arco, Modele semiologice în Commedia lui Dante, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Ștefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980 (în colaborare cu Marco Cugno); Nuovi poeti romeni
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
În 1839 traduce o nuvelă a lui Émile Deschamps, René-Paul și Paul-René, și poema biblică Rut de Karoline Pichler. Urmează, în 1840, Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română, prelucrare a unor povestiri biblice, și, în 1843, scrierea filosofică moralizatoare a lui Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, prima traducere românească din opera scriitorului italian. O nuvelă fără valoare, apărută în „Albina românească” (1839), și fragmente din opera lui Benjamin Franklin, în „Spicuitorul moldo-român” (1841), semnate E. A., aparțin probabil, aceleiași traducătoare, de la care a
ASACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285463_a_286792]
-
aparțin probabil, aceleiași traducătoare, de la care a mai rămas, în manuscris, începutul unei tălmăciri din Aug. von Kotzebue, Fiul pierdut. Traduceri: Émile Deschamps, René-Paul și Paul-René, Iași, 1839; Karoline Pichler, Rut, Iași, 1839; Istoria sfântă pentru tinerimea moldo-română, Iași, 1840; Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, Iași, 1843. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 195; Elena Piru, Victor Hugo și Hermiona Quinet Asachi, GL, 1967, 48; Constantin Simionescu, Hermiona Asachi-Quinet, SPM, 1976, 268; Dicț. lit. 1900, 55. L.V.
ASACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285463_a_286792]
-
în 1841, apoi o scrisoare privitoare la discuțiile lingvistice din epocă, un articol despre comerțul din Principate (1840), alte note și articole cu caracter polemic, referitoare mai ales la politică. În A.r. au apărut puține traduceri (din Tasso, Hugo, Silvio Pellico ș.a.), Asachi arătându-se interesat, în primul rând, de publicarea literaturii scriitorilor autohtoni. Ilustrând o perioadă de tranziție caracterizată prin mari frământări sociale și politice, gazeta lui Gh. Asachi a fost unul dintre cele mai importante elemente de activare
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
1978; Studii și note literare, București, 1979; Andrea Mantegna, București, 1980; Itinerare paralele, București, 1981; Tiepolo, București, 1982; Torquato Tasso, București, 1982; Sinteze umaniste, București, 1984; Luigi Pirandello, București, 1986; În fluxul spiritualității, București, 1987; Vittorio Alfieri, București, 1989. Traduceri: Silvio Micheli, Adevărul, București, 1955; Vasco Pratolini, Metello, pref. trad., București, 1957; Alessandro Manzoni, Logodnicii, București, 1961; Giuseppe Ungaretti, Poezii, ed. bilingvă, București, 1963 (în colaborare cu M. R. Paraschivescu), Carnetul bătrânului, București, 1981; Luigi Pirandello, Șalul negru, București, 1966; Goffredo
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
o versiune germană -, precum și alte prelucrări (în general după intermediare maghiare) din scrierile lui Ovidiu (fragmente din Metamorfoze), Xenofon (Bunătatea și înalta milostivire a craiului Chiru al perșilor și jalnica moarte a craiului Avraxat și a crăiesii sale Pantea), Enea Silvio Piccolomini (Amoriul prin carele s-au alunecat și s-au ofticat Lucreția din cetatea Suna din Italia din carele i s-au tras și moartea), S. Gessner (Întâiul corabiariu), Marmontel (Laurette), Chateaubriand (Atala) sau din scriitori mai puțin celebri - Aug.
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
e visător sau activ, jovial sau cinic, pașnic sau malefic. Blajinului August pălărierul, care întruchipează spiritul de toleranță, relația cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și matern al Feliciei îi răspunde nesațiul erotic al Silviei Racliș. De o parte căminul, cu jocuri nevinovate, de cealaltă cârciuma, cu petreceri sinistre. De o parte iarna sărbătorească, de cealaltă vara tulbure și tulburată. S-ar zice că într-una din zile eroii sunt în paradis, în cealaltă în
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Antipa. Dar trupul lui Antipa? S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor de dezordine și spaimă este sexualitatea. Iminența ei stârnește în Antipa „vârtej, teamă, rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Alfredo Pimenta, Nouos estudos filosóficos e criticos (Lisboa, 1935), p. 111 sq. Despre Teófilo Braga: Antonio Sardinha, Teófilo, Mestre da Contra-Reuoluçao în Nacao Portuguesa, Ano I, No. l (articol în care doctrinarul integralismului încearcă să reabiliteze naționalismul lui T. Braga); Silvio Romero, A Patria Portuguesa (1906; critica științei antropologice a lui Teófilo); Castelo Branco Chaves, Teófilo Braga e o Nacionalismo (reeditare, Lisboa, 1935; un democrat care consideră totuși pe Braga printre premergătorii naționalismului portughez). Despre Eça de Queiroz: Antonio Cabral, op. cit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viața Veneției, așa cum se desfășura ea Începând cu epoca dogelui Pasquale Malipiero (conducător al Serenissimei Între 1457 și 1462), până la Andrea Vendramin, doge Între 1476 și 1478. Referirile la suveranii pontifi sunt și ele verificate istoric, iar epoca lui Eneas Silvio Piccolomini (devenit Pius al doilea, Între 1458 și 1464) este recunoscută drept una a Înfloririi renascentiste și a organizării unor cruciade niciodată devenite realitate. Datele referitoare la primirea de către Matei Corvinul a unor sume trimise de Sfântul Scaun pentru pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Formare, Educație Permanentă și Management în Domeniul Culturii programe de formare în educație muzeală. CAROL KÖNIG, director adjunct. c. modalități de finanțare ▪ Implicarea Asociației Prietenii Muzeului Național de Artă al României în atragerea de fonduri pentru proiecte de educație muzeală. SILVIA ROGOZEA, Asociația Prietenii Muzeului Național de Artă al României. ▪ Programe europene de finanțare Cultura 2000. ALEXANDRU OPREA, Centrul de Consultanță pentruPrograme Culturale Europene 5. LEGEA nr. 182 / 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național și LEGEA nr. 311 / 2003 Legea muzeelor
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
O scanare a minții; un sărut de cercetaș. Abia când îți spun ție lucrurile le pricep și eu. PARTEA A PATRATC "PARTEA A PATRA" Ca să trăieștitc "Ca să trăiești" Nu coșul de pescuit mi-era plin, ci memoria. La fel ca silviile, uitasem că la Fork poate fi și altceva decât dimineață. Aldo Leopold, A Sand County Almanac Găsesc drumul înapoi din zonele arctice. Cei trei membri ai familiei zboară acum cu ceilalți, în stoluri. La mijlocul dimineții, când soarele fierbe aerul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]