1,227 matches
-
mele, pe care o găsim în forme încărcate de mister, deosebit de ascunse sau la oamenii cei mai umili."74 Cioran nu are speranța, nu se lasă ademenit de iluzia că viața ar fi și altceva decât așteptarea morții, iar revelarea simbiozei viață-moarte nu face decât să-i accentueze sentimentul de iluzoriu și fragilitate a vieții: Dacă stau și mă gândesc la momentele vieții mele, oricare ar fi ele, la cele mai agitate, ca și la cele mai neutre, ce a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontană o fac nu numai din tristețe și angoasa, dar și din cauza luptei dramatice cu timpul (...)"94. Într-o lume dominată de cultul lucrurilor materiale, în care mașina, după ce fusese în simbioza cu omul, începe să se elibereze de el, mai mult, să i se înfrunte, transformându-se într-un monstru anonim străin sufletului omului, iar știință, într-un "frigid și dezumanizat labirint de simboluri", Sábato crede că singura soluție este iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubit viața. Cu frenezia disperatului, e drept, dar a iubit-o, s-a declarat "de partea vieții", chiar dacă, de tânăr, a "conviețuit cu moartea", pe timp limitat, la început, adică cei șapte ani de insomnii, pentru a trăi apoi în simbioza, nedespărțit de acest "aperitiv al infernului", așa cum o numește. E convins că nu este absolut nimic demn de râvnit în Univers, dar "simt că singura existența reală este a mea"74. Terapeutică că știința a vindecării bolilor. "Boală" lui Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și religioase) în spațiul Moldovei, cele dintâi “popasuri” având loc chiar pe Valea Trotușului. Această situație, a avut ca urmare trei aspecte de maximă importanță: sporirea realității demografice, ca număr de locuitori, întemeierea unor așezări omenești de către coloniștii ardeleni și simbioza dintre populația locală și noii veniți, aceasta lăsând urme vizibile în graiul local, în folclor, în etnografie și în toponimia acestei zone. În ceea ce privește situația demografică, e suficient să invocăm două repere din anii în care s-au efectuat recensăminte ale
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Enciclopedie, 2006). Sporul de populație și venirea unor “bejenari” din Ardeal, care s-au stabilit definitiv în aceste ținuturi (ca și în județele Suceava, Neamț și Vrancea) au determinat întemeierea multor noi așezări, în care, fie a avut loc o simbioză asimilatorie între autohtoni și noii veniți, fie aceștia din urmă s-au constituit în comunități distincte, teritorial - administrative, păstrându și pentru multă vreme tradițiile, obiceiurile, graiul și mentalitatea tradițională. Dacă în Evul Mediu sunt atestate în zonă 50 de așezări
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
au declarat ceangăi, în Moldova. Ei sunt cetățeni români și, așa cum au subliniat Cosmin Lucaciu și Aurelian Teodorescu (Despre ceangăii din Moldova și originea lor, 1998), “ei au în continuare nevoie de întregul nostru sprijin”. Este firesc, drept consecință a simbiozei dintre românii autohtoni și emigranții ardeleni (mulți dintre ei numiți ceangăi), să întâlnim în graiul din Valea Trotușului elemente lexicale de origine maghiară, dar și nume de locuri care provin de la locuitorii veniți din Transilvania - în special în zona Trotușului
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de către conducerile comuniste, cum ar fi disciplina, sacrificiul personal etc., elementele esențiale ale ceea ce s-a considerat mult timp a fi morala comunistă. * Militanții comuniști au avut acces la o cultură, specifică, provenită din contra-societatea creată de partid, deseori în simbioză cu pozițiile Uniunii Sovietice, dar de fiecare dată marcată de istoria națională. Această cultură urmărea formarea pentru acțiune, pentru propagandă și pentru recrutare. În plus, organizînd edituri, comuniștii au fost vectorii difuzării operelor marxiste de mare importanță și au contribuit
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
poate cere: mângâierea care odihnește și adoarme. O, mamă... este un cântec de leagăn pe care poetul, stăpânit de amintirea mamei, și-l murmură înaintea marelui semn al morții."293. În deja clasicul studiu Note asupra versului, G. Ibrăileanu constata simbioza perfectă dintre "imnul închinat naturii" și cel al iubirii din prima fază a creației eminesciene. În cea de-a doua etapă (1879-1883), lirica erotică se subiectivizează, tonul devine mai grav, iar peisajul feeric al naturii se estompează. Indiferent de genul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și-a “externalizat” unele prerogative de putere, prin transferarea sediului puterii legislative pe malul stâng al Nilului Alb, în orașul Omdurman. d. Poziția geografică și funcțiile orașelor sunt două mărimi care, cel puțin pentru perioada premodernă, au exersat o evidentă simbioză de interdependență: pentru exercitarea unei anumite funcții s-au impus a fi alese locurile cele mai favorabile respectivei destinații. Orașele litorale reprezintă cea mai numeroasă categorie din spațiul arabofon, în ciuda unei valorificări relativ reduse, pe ansamblu, a atuului maritim de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
critice evaluative ale unor exegeți precum Allen Tate, W.H. Auden, Richard Wilbur și Edward Davidson, începîndu-și practic, post mortem, destinul internațional. Tematica adoptată de Poe, atît în proză, cît și în poezie, nu reprezintă, într-adevăr, un prilej de simbioză culturală cu literatura scrisă în America la vremea respectivă și, chiar mai puțin, cu mentalismul per se al epocii ca atare. Personajele sale suferă, necondiționat, de o alienare funciară (care va deveni explorabilă estetic, în Europa și America, abia după
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unde tradiționalul "periferic" al lumii postindustriale își decoperă propria "centralitate", fără a-și mai modifica/nega identitatea. "Alteritatea" devine aici o formă de "oglindire" chiar răsturnată uneori a modelului identitar/cultural dominant, permițînd interacțiunile mentaliste și, pînă la un punct, simbioza. În ultimul său roman Never Let Me Go/Să nu mă lași să plec vreodată (2005), prozatorul își proiectează temele epice favorite, inovator, pe un fundal de scriitură science fiction, lucru ce ar putea anunța o schimbare majoră în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
abando nează mobilul epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un spectacol morbid, de comedie neagră. Familia Lisbon practică un izolaționism impropriu vieții de suburbie, în America postbelică. Lumea acestui univers al clasei de mijloc (forța motrice a societății americane, de aproape un secol) e una a spiritului comunitar, a simbiozei și comunicării, morga austeră, în interiorul ei, fiind receptată, întotdeauna, ca un adevărat afront. Deranjați de reticențele Lisbonilor, vecinii încep să-i vadă într-o lumină exotică, plină de excese coloristice. Cu precădere, cele cinci fete ale familiei, Cecilia, Lux, Bonnie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o realitate concretă, lipsită de umbra oricărei metaforizări. El și-a scris, pur și simplu, existența, în aceeași măsură în care, creația sa (îndeosebi epică) i-a trăit viața. Nici la Henry Miller nu cred să găsim o mai puternică simbioză între text și sine. Se pare că unica rațiune de ființare a autorului a fost scrisul, unde s-a regăsit mereu, creionîndu-și adesea cu detalii dezarmante biografia. În afara paginii cu semne, nu a avut abilitatea comunicării, rămînînd, ca individ, periferic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este mereu conștiința paci entului și nu mecanica (altfel deviantă) a bolii sale. Excursul autorului devine, de aceea, unul preponderent cultural (în măsura în care acceptăm cultura ca un fenomen polivalent, unde mentalitățile, spiritualitatea, comportamentele și obișnuințele individuale ori colective fuzionează pînă la simbioză) și, doar în plan secundar, științific. Aici intervine cumva și singura mea nedumerire vizavi de două cărți (o includ și pe cea a lui Damasio în același paradox) pe care le-am citit, mărturisesc deschis, cu mare plăcere. Ce poate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
școală, trăiam în cultul unui soi de purism estetic idealist, derivat din vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și societatea, cultura și biografia, textul și existența se îmbinau, straniu însă legitim, pînă la simbioză. Am descoperit, cu surprindere, că Școala de Frankfurt nu fusese arhetipul experimentului comunist european (prin faimoasa "săptămînă de lucru marxistă", inaugurată de Felix Weil în 1923, cu șapte ani înainte de apariția Institutului de Cercetări Sociale), fapt de care ajunsesem să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din totalitatea proiectelor, pledoariilor sau documentelor anterioare, exprimau relația indisolubilă existentă deja între necesitatea modernizării societății românești și imperativul unirii celor două Principate, devenit, în reciprocitate, condiție sine qua non a înfăptuirii celuilalt obiectiv. O foarte sugestivă imagine a acestei simbioze, ilustrând totodată și logica populară a timpului, este oferită și de meditația scrisă a unui "român din București", în cuprinsul unui document ce-i sintetizau gândurile sau argumentele. Unirea, în viziunea lui, semnifica o sumă de avantaje a se înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
consolidată, atît pentru persoane fizice cît și pentru colectivități"6. Globalizarea poate fi privită sub două aspecte: pe de o parte, ca fenomen tehnico-economic, care anonimizează actorii și mecanicizează comportamentele, iar pe de altă parte, ca proces de intercomunicare, de simbioză, de superioară sinteză. În plus, acest fenomen afectează comunitățile umane într-o manieră complexă și contradictorie, conducînd la o omogenizare a elitelor, a programelor universitare, a repertoriilor politice 7. Alți autori, cum este Giorgios I. Mantzaridis, fac distincția între globalizare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cazul de față determinînd transferuri reciproce, fertile și salutare. Viziunea despre lume se modifică prin noua formă care o fasonează, iar limba franceză respiră în ritmul unei civilizații milenare. Nu e surprinzător să găsim chiar sub pana scriitorului relatarea acestei simbioze neașteptate: Există enorm de multe asemănări între franceză și persană. În italiană sau în engleză, sunt multe accente. Persana e o limbă lineară, ca și franceza. Intonațiile din franceză seamănă mai mult cu cele din dari. La sfîrșitul frazelor, accentele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
financiare sporite a unora din participanții la jocul bursei, conceptul de preluare "ostilă" este susceptibil de a fi aplicat unei game mai largi sau mai restrânse de tranzacții. 4. După nivelul de integrare dorit există achiziții de tip absorbție, păstrare, simbioză sau holding. Nivelul de integrare se află la intersecția între "nevoia de interdependență strategică și necesitatea autonomiei organizaționale".14 Fig. V.4 Nivelul de integrare în achizițiile de firmă (după Hurduzeu Gheorghe, op. cit., p. 41) Absorbția duce în timp la
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
integrare în achizițiile de firmă (după Hurduzeu Gheorghe, op. cit., p. 41) Absorbția duce în timp la o omogenizare organizațională și a culturii de afaceri a firmelor implicate. Păstrarea se referă la menținerea practicilor de management și a motivațiilor firmei achiziționate. Simbioza presupune un sistem rezultant de firme cu subsisteme finite, bine delimitate, dar fără frontiere, pentru a permite potențarea reciprocă a afacerilor. Holdingul reprezintă forma de organizare în care o corporație-mamă deține un număr suficient de mare de acțiuni în cadrul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
generații simbolisto-decadente. Cazul reginei Maria se cuvine a fi recitit în acest context în care moștenirea bizantină se dorește reinvestită simbolic și politic, iar regina își va construi la Balcic o reședință de vară care corespunde unei sensibilități care întreține simbioza între Art Nouveau, cultura bizatină și cea orientală cu stilisticile aferente. Adriana Șotropa situează limitativ revival-ul neobizantin în proximitatea interesului pe care i-l acordă prințesa Maria. "Heteroclit, neobizantinismul românesc a avut un ecou limitat, perceptibil mai ales în jurul figurii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dezolarea, în mijlocul unei movile de cranii topite în blocul de ghips, stă un nud feminin a cărui postură corporală indică deopotrivă abandonul și extazul. Dincolo de exprimarea unei stări sufletești, fapt tipic pentru arta simbolistă, lucrarea precizează o dimensiune decadentă prin simbioza dintre iubire și moarte, cuplul freudian de forțe Liebenstriebe / Todestriebe care prezidează dinamismul dizolvant al existenței. Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care-l incorporează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii. Merită menționată separat de acest ciclu și bustul Floricăi Condrus (1902), influențat de Renașterea italiană, dar atașat secession-ului prin intermediul frizei decorative, care ornează partea superioară a decolteului rochiei, reprezentând o simbioză între cele două dimensiuni artistice. VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea Himerele constituie centrul operei lui Paciurea (1873-1932), ca un vortex care atrage în raza sa orice altă creație a sculptorului. Totodată, această parte a operei paciuriene, cea mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]