1,491 matches
-
sunt într-o ceață, parcă le vedem într-un vis". În cazul lui Burne-Jones, sesizează o deformare a raporturilor fizice, tehnică menită să confere personajelor o anumită finețe și longilinitate, un efect de siluetă care devine o marcă a picturii simboliste. Oricum, nu mai există o dependență de model, acesta este adus în scenă ca pretext pentru a iniția un joc psihologic din care pictorul desprinde nu trăsături fizice, ci trăsături afective, psihologice și un sens care transcende istoricul și cotidianitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu trăsături fizice, ci trăsături afective, psihologice și un sens care transcende istoricul și cotidianitatea. Pictorul care participa la expozițiile universale din 1878 și 1889 este printre cei care formulează observații pertinente cu privire la arta prerafaeliților, deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci trăsături afective, psihologice și un sens care transcende istoricul și cotidianitatea. Pictorul care participa la expozițiile universale din 1878 și 1889 este printre cei care formulează observații pertinente cu privire la arta prerafaeliților, deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În monografia pe care i-o consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot el subliniază succesul extraordinar pe care-l are pictorul în Franța începând cu Expoziția Universală din 1889 unde expune tabloul Regele Cophetua și fecioara cerșetoare (1880-1884). Tabloul declanșează o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
declanșează o modă la care pictorii români, și nu numai ei, nu vor fi rămas insensibili și care, cu forța pe care o are moda, impune un stil, o atitudine, care se regăsesc atât în literatura, cât și în pictura simbolistă: "Câțiva ani, cât a durat nebunia Burne-Jones, femeile franceze în pas cu moda s-au îmbrăcat și s-au comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost analizată cu acribie de către Laurence Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image poétique. Admirația pictorilor români pentru Burne-Jones era consolidată de afinitățile "poetice" pe care critica franceză le descoperea între pictura acestuia și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă la limită această ambiguitate a afectelor, între beatitudine și suferință. Jane Burden, căsătorită apoi cu William Morris pentru a se stabili în final alături de Rossetti, devine modelul pentru picturi care impun o notă caracteristică împărtășită de sensibilitatea decadentă și simbolistă în tratarea unei teme specifice, cea a unei femme fatale decadente, temă decelabilă în picturi precum Astarte Syriaca (1877), Venus Verticordia (1864-1868) sau Mnemosyne (1881). Inserția unei feminități virtual punitive, augumentate de mizanscenele imaginare al unui spațiu arhaicizat, contravine, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ingenuitatea (transpusă în nebunia sa) pot fuziona într-un cocktail tipic decadent. Cu toate acestea, cu Ophelia (1852), Millais tratează tema cu o concizie realistă care-l caracterizează, de altfel, și pe William Holman Hunt. De asemenea, Lucie-Smith apreciază caracterul simbolist al acestor picturi, care rezidă din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
paralelă între pictura acestuia, Regele Cophetua și cerșetoarea fecioară, și cea a lui William Holman Hunt, Trezirea conștiinței (1853) privitoare la raportul dintre viață și artă și raporturile dintre sexe relevă nu doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
portrete degradate, care nu-s bune de nimic"93. Prima paralelă o ocazionează pe cea de-a doua, între pictura lui Burne-Jones și cea a lui Dante Gabriel Rossetti, cu care are multiple afinități, printre care și orientarea proprie picturii simboliste către teme literare, legende, vise. Burne-Jones are o preferință pentru femeile elfice, les femmes fragiles, o singură pictură ilustrează decisiv o femme fatale, Sidonia von Bork (1860), o guașă inspirată de romanul lui Johann Wilhelm Meinhold, Sidonia vrăjitoarea. O caracteristică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literare, legende, vise. Burne-Jones are o preferință pentru femeile elfice, les femmes fragiles, o singură pictură ilustrează decisiv o femme fatale, Sidonia von Bork (1860), o guașă inspirată de romanul lui Johann Wilhelm Meinhold, Sidonia vrăjitoarea. O caracteristică pentru pictura simbolistă de factură decorativă a lui Burne-Jones o constituie tendința de a omogeniza tabloul prin utilizarea unei game cromatice restrânse. Astfel, afirmă Rapetti, opoziția între opțiunea simbolistă și cea naturalistă se bazează nu numai pe criteriul selecției temelor, ci și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
guașă inspirată de romanul lui Johann Wilhelm Meinhold, Sidonia vrăjitoarea. O caracteristică pentru pictura simbolistă de factură decorativă a lui Burne-Jones o constituie tendința de a omogeniza tabloul prin utilizarea unei game cromatice restrânse. Astfel, afirmă Rapetti, opoziția între opțiunea simbolistă și cea naturalistă se bazează nu numai pe criteriul selecției temelor, ci și a tehnicilor menite să potențeze o dimensiune în detrimentul alteia. Cel care duce mai departe experiența prerafaeliților este George Frederic Watts, care formulează într-un articol din 1872
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lancea, scutul; ale plenitudinii vieții, cupa deșertată, mandolina, și cartea, simbol al unei înțelepciuni care nu salvează de la această ultimă exacțiune: moartea. II.5. Klimt și șfârșitul raționalismului În articolul său, "Critica artistică" publicat în România ilustrată din 1901, poetul simbolist Ștefan Petică remarca unul dintre cele trei tablouri ale lui Klimt, Medicina, realizate cu scopul decorării plafonului Marelui Hol al Aulei Universității din Viena. Dacă ne gândim că pictura era expusă la a zecea expoziție a Secession-ului vienez între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culoare locală". Artistul este comparat unui grădinar care face "din cântecul popular un poem muzical, dintr-o poveste cu zâne o dramă wagneriană, dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a unei opere universale. Bachelin merge în direcția dizolvării ierarhiilor cutumiare între artele majore și artele minore, recte, decorative, afirmând egalitatea de principiu a expresiilor artistice fie "într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital" fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune peste tematica literaturii simboliste și anume: "mister", "dincolo", "infinit", "inexprimabil". Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110. Cum se poate observa, avem aici un concentrat al programului simbolist în artele plastice, iar termenii propuși de Hans H. Hofstätter, "atitudine mentală", Max Deri "permutare naturalistă" sau Moréas, "deformare subiectivă" se pot recupera din considerațiile lui Bachelin despre noua sensibilitate estetică. Bachelin se raportează critic și la această direcție, admițând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care au invadat toate domeniile, mai mult, arta industrială îndeplinind cele mai înalte exigențe a intrat și în expoziții. Prin exemplele oferite se află și sculptorul finlandez, Ville Vallgren, care se dedică sculpturii miniaturale transpunând Tanagra în bronz și ornamentelor simboliste, Jean Auguste Dampt care abandonează marmura pentru lemn și își direcționează interesul către design de mobilă și giuvaergie. Un argument în plus îl constituie ecloziunea de reviste de artă aplicată în Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos. Urmărind introducerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
opere contradictorii? Răspunsul este "da". Atunci cine are dreptate și cine nu? Niciunul, eclectismul este dublat de un ecumenism artistic unde japonismul care constituie una dintre sursele Art Nouveau-ului face casă bună cu misticismul, sensibilitate care se desprinde din pictura simbolistă: "japonismul și misticismul au amândouă rațiunea lor de a fi". În termenii esteticienilor contemporani lui Bachelin, tot ce nu era pictură de șevalet putea fi atribuit artelor decorative, industriale. Arta actuală are drept scop ornamentarea unei suprafațe, cealaltă artă copiază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu înseamnă neapărat uniformitatea culorii, ci subtila diferențiere tonală a uneia și aceleiași tente) se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este câtuși de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculpturi, erau astfel rezultanta a două gândiri creatoare conjugate, una literară, a reginei, alta a plasticianului"141. Regina Maria va mai adăuga o dimensiune acestei polifonii artistice pe cea a teatrului, sub patronajul reginei înființându-se un teatru de sensibilitate simbolistă: "Teatrul antic în mijlocul naturii" sau "Teatrul noului Casino"142. În același timp, în articolul Tinerimea artistică II, apărut tot în revista Sămănătorul, pe 1 Aprilie 1904, Tzigara-Samurcaș strecoară o critică discretă la adresa sculptorului Spaethe, responsabil de decorațiunea sălilor expoziției. "De ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Emile Gallé integra într-una dintre lucrările destinate reginei, o cupă de sticlă albastră în straturi, cu un aforism compus chiar de ea: "Les ténèbres de la douleur engendrent la résignation/ Elisabeth". Dincolo de asocierea literaturii cu arta decorativă, simptomatică pentru sensibilitatea simbolistă, opera de artă apare ca produs al unei reflecții pe marginea ei, reflecție marcată sugestiv aici de textul aforismului care indică o contemplatio morosa, o înclinație melancolică spre reverie, devenită ea însăși un stil. În 1905147, Apcar Baltazar începe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cât și spațiului privat. Criticul aduce ca exemplu un articol 148 despre amenajarea locuinței unuia dintre reputații designeri inspirați de Art Nouveau, René Lalique, scontând un efect emulativ, de admirație față de rafinamentul artificiilor decorativiste ale artistului francez. În spiritul sensibilității simboliste, impresia lăsată de vizitarea unui astfel de interior somptuos este echivalată unui efect de lectură. Secession-ul apare ca un numitor comun al modernității în cameristica timpului, dar nu și o condiție suficientă pentru a desemna armoniile superioare ale artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
visare și reținută melancolie. Pictura reflectă o profundă interiorizare, a cărei dimensiune este recuperabilă din atitudinea și expresia concentrată a personajelor absorbite de farmecul muzicii. Paula Constantinescu detectează un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură în care subiectul reprezintă însăși rațiunea de a fi a operei de artă"172. Caracterul simbolist al picturii rezidă, cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de o densitate specifică, o atmosferă enigmatică provenită și din tenta alegorică a tabloului pe care titlul o reclamă, din eclerajul crepuscular al unei lumini ce se dizolvă melancolic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult cultivat în acel deceniu al "stilului 1900""174. Aceste preocupări care se fac remarcate cu ocazia primei expoziții a pictorului, în decembrie 1900, expoziție la care figurau și două proiecte de panouri decorative ale căror titluri reclamă o sensibilitate simbolistă, Oră de dragoste și Seară de vară, nu au un caracter accidental, motivat de o modă, pictorul rămânând interesat de arta decorativă pe tot parcursul vieții sale. Decorația de mari dimensiuni executată pe pânză maruflată pentru sala Consiliului Tehnic Superior
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]