5,479 matches
-
fusese zgîriată, fie că vreo cutie cu orez uitată pe masă fusese răsturnată, iar conținutul ei Împrăștiat prin toată bucătăria. Sau găsea cioburile de la o ceașcă spartă ascunse sub dulap. Alteori, cuvertura de pe canapea era trasă pînă În mijlocul dormitorului. Întîmplări simpatice și hazlii... Dar, cînd s-a Întors acasă de la Marea Spirală, nu l-a mai găsit. L-a strigat pe nume, i-a pus aripi de pui, mîncarea lui preferată, În farfurie, l-a căutat peste tot, zadarnic. Mai să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se află, dar În ultimele zile Kiki făcuse febră și trebui rămînă cu el pentru a-l Îngriji, așa Încît lui Pablo nu-i rămînea decît să se descurce pe cont propriu. Satul avea un nume mai puțin obișnuit, totuși simpatic: se numea Valea Auzului, iar casa unde găsiseră adăpost se afla la marginea satului. Bărbatul gazdei plecase la vale cu cherestea, vînduse apoi calul și căruța, pentru a se angaja ca hamal În port, iar după aceea probabil că se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împrejur nu se vedea, oricum, mai nimic. — Como?... se miră dezamăgit. Înseamnă că avea dreptate Michel cînd spunea că... — Nu-l cheamă Michel, ci David, dar nu mai contează. — David mi-e antipatic. În schimb, Como e un nume destul de simpatic, trebuie să recunosc. De ce ai fața verde? — Deoarece sunt extraterestru. — Știam, mi-a spus Michel! se mîndri Pablo. Dar adevăratul Vic unde este acum? I-am promis Christinei că Îl voi găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
impresionă plăcut pe colonel. — Vezi, de aceea Îmi place să discut cu tine! Știi, domnule, niște chestii! exclamă acesta admirativ. La rîndul său, maiorul se surprinse gîndind că, deși, teoretic, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, mai ales atunci cînd ți-e șef, colonelul Pruritanal era un tip gras, constipat și simpatic. Așa că se despărțiră ca doi buni camarazi, colonelul promițîndu-i că, În cel mai scurt timp, Îi va pune la dispoziție o șalupă militară, deși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chestii! exclamă acesta admirativ. La rîndul său, maiorul se surprinse gîndind că, deși, teoretic, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, mai ales atunci cînd ți-e șef, colonelul Pruritanal era un tip gras, constipat și simpatic. Așa că se despărțiră ca doi buni camarazi, colonelul promițîndu-i că, În cel mai scurt timp, Îi va pune la dispoziție o șalupă militară, deși mult mai lesne i-ar fi procurat un elicopter. Totuși, În drum spre casă, maiorul nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
casă, maiorul nu rezistă tentației de a-și repeta de cîteva ori, mirîndu-se cu voce tare: Ce pușlama! Auzi, o Încercare pe cont propriu! Ca să-mi ridice moralul! Hotărît lucru, un tip gras și constipat nu poate fi un tip simpatic, iar colonelul Pruritanal era În modul cel mai evident un tip gras și constipat. Pe deasupra, și ridicol, făcînd pe filosoful, cu bobinele acelea oribile pe cap. Maiorul Smith ar fi avut toate motivele să-l reclame superiorilor de la comandamentul Diviziei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oră de cînd o abandonasem În lift!), va fi mai puțin furioasă. Dar n-am mai găsit-o, probabil plecase să-și dea reprezentațiile În altă parte. Bine măcar că lăsase ușa garsonierei descuiată și cheile pe masa din bucătărie. Fată simpatică, Roxy! Drept răzbunare, Îmi descărcase tot sprayul cu spumă de ras pe singurul tablou autentic pe care-l aveam În casă, o guașă de Ilie Boca. Mai tîrziu am descoperit și un scurt mesaj, scris cu creionul dermatograf pe oglinda
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
femeie Încă tînără (În orice caz blondă), nu neapărat frumoasă, ci doar agreabilă, cu un mister aparte, datorat poate acelei energii secrete pe care o posedă ființele ciudate. Sau măcar o femeie oarecare, prin nimic remarcabilă, totuși cu aerul Îngrijit, simpatic și ușor dulceag care face farmecul cucoanelor din provincie. Aceasta era, În primul rînd, șatenă și mai corpolentă decît mă așteptasem. O femeie mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit, au rămas din vremea În care cineva se mai Îngrijea de soarta cavoului, niște flori uscate, peste care par să fi trecut arșițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nopți dormim Împreună, Încălzindu-ne unul pe celălat. Noroc că am adus cu mine și pătura. Știi din proprie experiență, că un subsol e mult mai călduros iarna, decât o Încăpere cu acoperișul direct sub cerul liber. Animalul, o corcituă simpatică și inteligentă, e foarte tandru. Ziua nu se dezlipește de mine. și cerșim cum s-ar spune, Împreună. Uneori, când ne retragem În culcuș mai devreme, aud pașii spectatorilor, ba mai mult, aud frânturi de dialoguri din filme, și muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți se pare treaba asta, bunătatea asta manifestată până la ultima suflare? Cum ți se pare treaba asta la un băiat bun, grijuliu, un băiat mărinimos și curtenitor și bine crescut, un băiețel evreu simpatic, de care nimeni, în veci, n-ar avea motiv să-i fie rușine? Zi mulțumesc, iubitule. Zi cu plăcere, iubitule. Zi că-ți pare rău, Alex. Zi că-ți pare rău! Cere-ți scuze! Ăhă, da’ pen’ ce, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mică deviere de la convențiile respectabile? Când, de fapt, urăsc convențiile astea împuțite! Când, de fapt, nu dau doi bani pe tabuuri! Doctore, dom’ doctor al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața plăcerilor abisale, întunecate! Mami, mami, ce-ai vrut să faci din mine, de fapt, un cadavru viu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jumătate de metru lățime. Poate că era vorba de exclamația ei de la cină. Fetele pe care le cunoscuse nu prea foloseau expresia aceea. Puteau spune „Te iubesc“ dacă li se cerea, dar oferta lor spontană era mai degrabă „Ești băiat simpatic“. Începu să se gândească la ea cum nu se mai gândise până acum la nici una din femeile accesibile: e scumpă și dulce și mi-ar plăcea să fac ceva pentru ea. Timp de câteva momente, nu-i trecu prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuie, să știți. Dă din cap spre bucătărie și zice: — Stridie, hai să mă ajuți un pic. Hainele însemnă lipsă de onestitate în cea mai pură formă. Zâmbește cu jumătate de gură, îmi face cu ochiul și zice: — Ce cravată simpatică, tati! Și încep să număr: 1, 2, 3... Când Mona se duce în bucătărie, Helen se întoarce spre mine și zice: — Nu-mi vine să cred că i-ați mai spus cuiva! Se referă la Nash. N-am avut încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zic: Helen, de ce-a trebuit să-i spui de chestiile astea? Helen se uită la anunțul din ziar. Îl strivește în noroi cu pantoful roz, zicând: — Din același motiv pentru care nu l-am omorât. Putea să fie foarte simpatic când voia. Alături de anunț, mânjită de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
brațele deschise și cu o vorbărie nereținută, care se scurgea într-un șuvoi monoton dintre dinții ei gălbui. Dan frecventa de mult acest templu al uitării unde oficia Cealaltă Carol. Iar ea se gândise în repetate rânduri la acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion la Emu Export și înapoi. Așa că, după ce trecuseră trei zile de când nu-l mai văzuse, Cealaltă Carol merse atât de departe încât își exprimă fățiș îngrijorarea: Tată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care este umplută cu rumeguș sau tărâțe, pe care se pictează, brodează, decupează sau desenează figura tigrului. De obicei, tigrul din pânză are capul, ochii, gura și coada exagerat de mari, imagine care îi conferă un aer curajos și totodată simpatic. Cu ajutorul tigrilor confecționați din pânză, oamenii alungă duhurile rele și se feresc de boli sau exprimă, dăruindu-le, urări de bine ocazionate de sărbătoarea Duanwu sau cu ocazia altora, a Sărbătorii Primăverii, Lampioanelor sau la împlinirea a 3 și 100
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nichita Stănescu - o rudă a lui Adrian Păunescutc "Nichita St\nescu - o rud\ a lui Adrian P\unescu" Nu l-am cunoscut pe Nichita Stănescu. Dacă ne-am fi văzut în viu, probabil că nu mi-ar fi fost deloc simpatic - nici eu lui. Dar pentru că nu ne-am întâlnit niciodată, pot să scriu despre un om alcătuit din cuvinte și imagini fără să mă poată bănui cineva că aș fi avut ceva personal de împărțit cu el. După părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca să vadă focul. Existau două explicații pentru asta: 1, știa că Pipiță adusese benzina și că eu am aprins chibritul, iar acum ținea musai să fim pedepsiți, 2, se plictisea de moarte acolo în cer, iar noi i-am fost simpatici cu cauciucul nostru și vrea doar să ne împrietenim. E o căcată, a spus Pipiță, el era convins, mai curând, de prima variantă. E un câine rotund, am spus și eu, de unde se poate vedea că înclinam mai mult spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
treabă și n-ar mai fi catadicsit să se desprindă de lumea lor, din când în când, pentru o vizită. Dacă au venit de acolo, nu țin să mă dau mare, dar așa e, era doar pentru că le-am fost simpatic. Nu eram dumnezeul, inventatorul sau stăpânul lor. Eram, cel mult, descoperitorul (dar și asta e greșit, pentru că, de fapt, ei s-au lăsat descoperiți), eram, ce să mai, pur și simplu prietenul lor om. Vi se pare puțin? Să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ocupau, de obicei, mamele, tații și bunicile; e) tata era plecat pe șantiere, pe-o bunică nici n-o cunoșteam, cealaltă ne vizita o dată pe an, când aducea cremșnituri de la „Leonida“ și cruciulițe de alamă; f) cremșniturile erau gustoase, cruciulițele simpatice, iar treburile îmi reveneau mie, singur cu mama pe-acasă; g) dacă ieșeam la miuțe, perețelu, băruța ș.a.m.d. ș.a.m.d., se chema că mă jucam; h) nu puteam să mă tot joc când mama era frântă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dădeam chiar cu cubul în cap, dar până la urmă, cumva, cu o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și mai iubit. Era, totodată, și mult mai plângăcios. Era un bebeluș. Îl chema Mircea. Și era fratele meu. Fratele meu Mircea, chiar așa bebeluș cum era, l-a justificat de-a binelea pe nenea ăla. Dacă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
despre a mea. Dată fiind sfiala mea Înnăscută, eram ca plastilina În mîna lui. Mă putea transforma În orice dorea și, În curînd, mi-a fost dureros de limpede că, atunci cînd mă privea, tot ce vedea era un animăluț simpatic, care se dă În stambă ca un clovn și pe care nu-l duce prea tare capul, un soi de cățel de talie minusculă, cu incisivi ceva mai proeminenți. N-avea nici cel mai mic habar cum sînt eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria erau o mulțime de oameni pe care nu i-am crezut În stare să... să facă ceea ce am văzut c-au făcut. Oameni culți, binecrescuți și simpatici, lîngă care ai fi stat cu plăcere la masă. — Domnul Rennit, directorul agenției particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd după ochii lui blajini și obosiți, bietul om avusese o zi grea. „La urma urmei, Își spuse, Îi sînt simpatic... chiar dacă avem gusturi diferite.“ Era un gînd care Îl uimea din cale-afară pe Rowe. — Aveți dreptate, domnule, rosti celălalt ridicîndu-se În picioare și scuturîndu-și de pe haină firimiturile lăsate de vrăbii. Îmi place să mai schimb cîte-o vorbă cu cineva, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]