1,315 matches
-
este în afara oricărei reprezentări a vreunei realități. Aceste patru stadii pot fi reorganizate în două categorii: semnele care disimulează ceva (și care trimit la o "teologie a adevărului și a secretului"), și semnele care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o "teologie a adevărului și a secretului"), și semnele care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine și imitație, le corespunde imaginarului utopiei (particularizată de Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine și imitație, le corespunde imaginarului utopiei (particularizată de Baudrillard prin dorința de a restitui în mod ideal imaginii lui Dumnezeu natura sa). Simulacrelor de ordinul doi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau science-fiction. În această abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine și imitație, le corespunde imaginarului utopiei (particularizată de Baudrillard prin dorința de a restitui în mod ideal imaginii lui Dumnezeu natura sa). Simulacrelor de ordinul doi, catalogate ca productive și fondate pe energie, forță
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
abordare a problemei, simulacrelor de prim ordin, în calitatea lor de simulacre naturale, care se bazează pe imagine și imitație, le corespunde imaginarului utopiei (particularizată de Baudrillard prin dorința de a restitui în mod ideal imaginii lui Dumnezeu natura sa). Simulacrelor de ordinul doi, catalogate ca productive și fondate pe energie, forță și materializare tehnologică, le corespunde science-fiction-ul (ca exemple pentru această categorie, sunt "viziunea prometeană a globalizării", precum și dorința). Simulacrelor de ordinul al treilea, numite și "simulacre ale simulării", construite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a restitui în mod ideal imaginii lui Dumnezeu natura sa). Simulacrelor de ordinul doi, catalogate ca productive și fondate pe energie, forță și materializare tehnologică, le corespunde science-fiction-ul (ca exemple pentru această categorie, sunt "viziunea prometeană a globalizării", precum și dorința). Simulacrelor de ordinul al treilea, numite și "simulacre ale simulării", construite pe baza informației, a ciberneticii și a modelului, nu le corespunde nici o formă de imaginar, și nici o formă de teorie, ambele fiind considerate încheiate în acest moment al simulării. Mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dumnezeu natura sa). Simulacrelor de ordinul doi, catalogate ca productive și fondate pe energie, forță și materializare tehnologică, le corespunde science-fiction-ul (ca exemple pentru această categorie, sunt "viziunea prometeană a globalizării", precum și dorința). Simulacrelor de ordinul al treilea, numite și "simulacre ale simulării", construite pe baza informației, a ciberneticii și a modelului, nu le corespunde nici o formă de imaginar, și nici o formă de teorie, ambele fiind considerate încheiate în acest moment al simulării. Mai mult decât atât, Baudrillard afirmă că însuși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ambele fiind considerate încheiate în acest moment al simulării. Mai mult decât atât, Baudrillard afirmă că însuși "realul a devenit veritabila noastră utopie"472, dar care este catalogată pesimist ca fiind de ordinul imposibilului. 5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului O completare adusă acestei organizări pe niveluri a simulacrelor intervine în incitantul eseu "Après l'Orgie", în care condiția actuală, ce urmează momentului exploziv al modernității, care a adus totul la un grad zero în urma autolichidării sale prin exces, este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mai mult decât atât, Baudrillard afirmă că însuși "realul a devenit veritabila noastră utopie"472, dar care este catalogată pesimist ca fiind de ordinul imposibilului. 5.2.3. Stadiul fractal al simulacrului O completare adusă acestei organizări pe niveluri a simulacrelor intervine în incitantul eseu "Après l'Orgie", în care condiția actuală, ce urmează momentului exploziv al modernității, care a adus totul la un grad zero în urma autolichidării sale prin exces, este caracterizată drept o "stare de simulare", o utopie realizată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsit de sens. Dacă stadiului natural al valorii îi corespundea referentul natural și valoarea de întrebuințare, stadiului comercial îi corespundea un echivalent general prin intermediul valorii de schimb, iar stadiului structural îi corespundea codul și valoarea-semn, în noua etapă din "microfizica simulacrelor" stadiul fractal sau viral nu mai există referință și nici lege a valorii. În acest stadiu fractal, în care valoarea iradiază în toate direcțiile, nu mai există decât "un fel de epidemie a valorii, de metastază generală a valorii, de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
indiferent, aceasta este prezentată în termenii involuției de la proiectul nietzschean de transmutație a tuturor valorilor la "comutația" acestora, care echivalează, de fapt, cu nediferențierea și confuzia lor. Se poate observa, și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului și al metafizicii, precum și transformarea limbajului într-un loc aleatoriu, lipsit de marcatorii diferențierii formulelor și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Derrida, Baudrillard își manifestă preferința pentru cea din urmă figură retorică, mai ales pentru caracteristicile sale de comutabilitate și de substituție dintre diverse entități, care se pliază pe indeterminarea categoriilor și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru cea din urmă figură retorică, mai ales pentru caracteristicile sale de comutabilitate și de substituție dintre diverse entități, care se pliază pe indeterminarea categoriilor și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate proprie, deplină, atunci trebuie să înțelegem, la nivel strict teoretic, acea supremație a lumii simulacrelor de care ne vorbește Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate proprie, deplină, atunci trebuie să înțelegem, la nivel strict teoretic, acea supremație a lumii simulacrelor de care ne vorbește Baudrillard și, în care, pentru ultimul nivel, cea mai importantă caracteristică a lor este că ele preced și deplasează originalul, referentul, realul, și, mai mult decât atât, nici un fel de apel nu mai poate fi făcut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
relaționează constant acest stadiu cu nostalgia, melancolia sau cu o anumită formă de nihilism, dar acestea sunt departe de a fi considerate "mistice", în pofida valorizării, în anumite etape ale operei sale, a schemelor premoderne de existență. Teoria hiperrealității și a simulacrului a suscitat multe reacții și critici fervente, care, în mare măsură, se bazau pe neacceptarea ideii unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie la constituirea ultimului tip de simulare, care să impună standardele înțelegerii realității, sau, mai grav, să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ultimului tip de simulare, care să impună standardele înțelegerii realității, sau, mai grav, să devină ea însăși întreaga realitate care să aibă importanță pentru un spectator pasiv, incapabil de a discerne și de a raționa. Astfel, Linda Hutcheon critică teoria simulacrelor ca fiind mult prea lineară și consideră că adevărul și referința nu au dispărut din discuție în urma acestei propuneri teoretice, ci că "ele au încetat să mai fie dimensiuni neproblematice. Suntem martorii nu ai unei degenerări într-un hiperreal văduvit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
importante instrumentele oferite de Baudrillard în vederea analizării culturii media, dar consideră că acesta nu a explicat în mod convingător mecanismul care produce hiperrealitatea, proliferarea sau simularea imaginilor. În timp ce Zygmunt Bauman crede că, în mod obișnuit, oamenii nu se hrănesc cu simulacre și, până la "mestecarea imaginilor", ei trec printr-un adevărat "serial zilnic", alcătuit din fapte și decizii reale, Anthony Giddens consideră că forma colajului, des întâlnită în prezentările de televiziune, nu conduce la o separare a semnelor de referenții săi; a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
foarte nuanțat pe parcursul lucrărilor sale, culminând cu teza în care obiectul este cel care deține rolul hotărâtor în această relaționare (și care poate fi privită drept o inversare a cartezianismului). De asemenea, exemplul extrapolat de către King pentru întreaga teorie a simulacrului cel al imaginilor mass-media și care constituie în viziunea sa argumentul conform căruia cultura este înțeleasă de Baudrillard prin raportare la o referință externă reprezintă doar un punct al teoriei; de altfel, Baudrillard a dezvoltat în general o concepție axată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei strategii "fatale"). În aceeași măsură, concluzia conform căreia "hiperrealitatea este doar o formă de reprezentare modernă, dar una care nu îndrăznește să-și spună numele"485 nu este, cel puțin în intențiile declarate ale lui Baudrillard, o descriere corespunzătoare simulacrelor de ultim nivel, din moment ce acestea sunt caracterizate ca fiind opusul reprezentării, deoarece nu mai există un original pe care să-l poată reprezenta. Deschiderile oferite prin punerea în corelație a doi gânditori atât de diferiți, cel puțin la prima vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poată reprezenta. Deschiderile oferite prin punerea în corelație a doi gânditori atât de diferiți, cel puțin la prima vedere, sunt însă remarcabile, iar ipoteza preluării termenului de "geniu rău" de la Descartes rămâne una interesantă și demnă de urmărit. 5.3. Simulacrul final America 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său Poate cel mai revelator exemplu de simulacru descris de către Baudrillard este acela al Americii, formă a "utopiei realizate", a deșertului și vitezei, care asigură un tip de alteritate radicală omului european
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la prima vedere, sunt însă remarcabile, iar ipoteza preluării termenului de "geniu rău" de la Descartes rămâne una interesantă și demnă de urmărit. 5.3. Simulacrul final America 5.3.1. Hiperrealitatea și discursul său Poate cel mai revelator exemplu de simulacru descris de către Baudrillard este acela al Americii, formă a "utopiei realizate", a deșertului și vitezei, care asigură un tip de alteritate radicală omului european, prins într-o mentalitate și o metafizică ce par a-l ordona într-un mod extrem de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a suscitat vii dezbateri, fiind o incitantă descriere a majorității stereotipurilor prin intermediul căruia un european gândește despre acest spațiu diferit. Din perspectiva urmărită de demersul de față, acest text este important atât pentru valoarea sa de exemplu practic al teoriei simulacrului, cât și pentru multiplele evidențieri ale modului de a scrie, ale stilului utilizat de către Baudrillard și ale procedeelor retorice folosite în vederea alcătuirii unei scriituri care să semnifice în sine caracteristicile Americii despre care vorbește. Astfel, Baudrillard pune la lucru pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]