4,151 matches
-
contaminarea lui cu "fugit irreparabile tempus", într-un relativism practicat retoric. “Când s-a putut însă Petrece totul? În ce anotimp era? Marea? În ce zi era? Galben? Și... la ce ora?” Cheia semantică a Șarpelui Glykon constă în relația sinelui cu tensiunea existențială și Theodor Calcan mânuiește perfect acest echilibru expus în poezie. Foarte fericită ipostaza poetică lucrând acest volum de versuri, foarte inspirată această schimbare la față a poeziei intelectuale moderne. Șarpele Glykon se va regenera într-o formă
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
că se mai destinsese. Audanius îi completă spusele lui Rufus Serenus. -Și nu ești prea departe de realitate! Ochii celor prezenți se întoarseră spre Simbinacus. -Iar dacă omul imaginat de haruspex se desăvârșește în prezent, forțând schimbarea în bine a sinelui său cu finalitate în viitor, dar ținând cont de trecut pentru a se putea compara și a renunța la ceea ce este rău, ar însemna că omul e dator să forțeze cumva eternitatea și deci nemurirea, deoarece trecutul, prezentul și viitorul
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetățenii planetei Pământ să ajungă la pacea universală, când instrumentele folosite vin dinspre forțe externe, aparent de represiune? Teatrul pătrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teamă și suspiciune, transformând imaginea sinelui și deschizând o lume de opțiuni în fața individului și a comunității. El poate conferi sens realităților zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple și directe. Fiind atât de cuprinzător, teatrul poate constitui
PENTRU UN TEATRU ÎN SLUJBA OMULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366996_a_368325]
-
experierea ființială proprie, a omului cu Arhetipul său, Dumnezeu. Această perihoreză creează premisa realizării unei asceze personale, a unei transfigurări ascetice. Relația iubitoare a omului cu Dumnezeu se exprimă ca autotranscendență a individualității omului , prin care se tinde la depășirea sinelui propriu și la asemănarea cu Dumnezeu. Purificarea este la Sfântul Ioan Scărarul reintegrarea individului în sinea lui autentic-personală, restaurarea stării umane de dinainte de cădere. Diferența dintre individ și persoană, la Sfântul Ioan Scărarul, constă în aceea că persoana este „raportată
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
întreagă istorie în spatele nostru, am îngropat securea războiului de multă vreme. Ce să avem noi de împărțit? Mintea? Recunosc, ai mai multă decât mine. Așa a dat Dumnezeu... Mă pot supăra pe El? Nu! Își luară rămas bun împăcați cu sinele lor și mai bine dispuși decât au fost înainte de alegeri, la Carul cu bere... Referință Bibliografică: URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
Era fierbinte pielea ta fină Te zbăteai, dar mă strîngeai în brațe Regina de iubire și lumina Și eu mă simțeam cu adevarat Singurul tău prinț fermecat Visînd un stup de albine Umplut cu dulcețuri divine! TRIUNGIURI La limita limitei sinelui meu Curgea de secole același ecou Dar eu nu mai eram mereu Eu ream doar din cînd în cînd Cînd îmi dădea prin gînd - Adevărat în primul rînd Și în celelalte rînduri Rămîneam pe gînduri Strivit între patru scînduri Peste
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
mi se pare atât de importantă umbra/și parcă a trecut un univers de când/traversam strada.” “Culorile curcubeului” Creația lui Ionatan Piroșca are o notă de mister, inedită și specifică în contextul civilizației moderne. Culorile în care poetul își zugrăvește sinele sunt cenușii, dezolante. Totuși, elementul religios creștin vine să restaureze această tristețe, să aducă speranță, să salveze. Deși aflat într-o situație limită, poetul evocă în versurile sale curcubeul, a cărui frumusețe contrastează cu accentele terne și sumbre de până
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
mare parte singur, acest drum sinuos, prăbușindu-mă de nenumărate ori în genunchi, pentru ca mai apoi să pornesc din nou pe aceeași cale de mine aleasă. Am fost tratat cu dragoste machiavelică, de fiecare dată când respiram tot mai aproape sinele celui din fața mea. Cu sadism, mi-am forțat rațiunea, să escaladeze înălțimi sufocante, primejdioase. Am fost ucis de nenumărate ori, renăscând din propria mea cenușă cu învățături pentru un viitor incert. Nu am încetat niciodată să iubesc umanitatea din noi
JURNALUL SINGURATICULUI-SUPERFICIALITATE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367278_a_368607]
-
Gurza conchide că suntem „și umbră și ființă”. În opinia sa, umbra se conturează atunci când dispare sau nu mai regăsim soarele în noi. În atare situație este nevoie să dedicăm timp și răbdare scormonirii eu-lui interior pentru a ne descoperi sinele adevărat și a renunța la egoul fals sfătuitor. Doar astfel ne întărim și consolidăm credința, pilonul principal al casei Domnului, al Bisericii străbune: „Am crezut că știi cine sunt. Eu mă credeam, / deopotrivă că sunt / și umbră și ființă. / Până când
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
spre lumină. Eleonora Schipor consideră că poeta „trăiește în poezie cele mai variate sentimente, speră și visează, suferă și radiază ca orice spirit profund și vulnerabil”, versurile sale fiind ipostaze ale trăirilor, întruchipări ale sufletului, adevăratul „turn de control” al sinelui său interior: „Am crezut că travestindu-mă / în lumină, / în disperare / am să-ți adorm imaginația. Am reușit / să-mi zăresc îngerul / rătăcit în mine, / căutându-mă / în gestul meu / de umilință. (Cerul plânge în inima mea) Poemele sale nu
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
localitate și Casa Memorială „Vasile Voiculesu”, au susținut-o în curtea muzeului într-o atmosferă tipic voiculesciană. Prof. Neagu Ruxandra de la Școala „Sfântul Apostol Andrei” a citit referatul „Personajul psihologic între „a simți” și „a vedea”, „o incursiune” în căutarea sinelui” și un grup de elevi de la aceeași școală, coordonați de prof. Desdemona Chilan, Ruxandra Neagu, Ana-Maria Tănase și-au propus să ilustreze aspecte surprinse în referatul mai sus-amintit, prin lectura și prin interpretarea unor fragmente semnificative din romanele „Zahei Orbul
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
contează sunt faptele tale cele bune. Dar până să ajungă aici va trece prin stări de disperare și printr-o mare de suferință. Cartea este una persoanală, autobiografică, o carte a introspectiei în propria constiintă, un fel de filosofie a sinelui. In carte e vorba despre viață, moarte, întuneric și lumină, bine și rău, abandon și lupta. Dar cel mai mult este o carte a descoperirii lui Dumnezeu. O carte a luptei și a izbânzii. Toate întrebările autoarei și-au găsit
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe obosite și posomorâte, se întoarce augmentat, într-o spirală terifiantă în sinele noastre, ucigând încet, încet speranța. Starea de spirit de tristețe profundă, însingurarea, lipsa aspirațiilor înalte, închiderea orizontului se instalaseră în sufletele noastre către pierzanie... Vedeam răul din jurul nostru și îl atrăgeam, imaginam rănile și durerea lumii, le instalam acolo, în
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
ora târzie din noapte, uitând de clipele de neliniște pe care le-a experimentat în zilele ce au trecut, uitând de prezența copilului în camera alăturată... Contopire de suflet, de trup, de ființă... Febrilă căutare de clipe de uitare a sinelui... de plăcere absolută, culminând cu urletul surd al împlinirii... Primele raze de lumină o treziră pe Mira, cu surâsul întipărit pe buze. Își simțea trupul obosit, însă sufletul dansa pe acordurile unei dimineți fericite. Își căută ochelarii și mai zăbovi
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
fălcile ei puhave viața, iar cruzii hingheri ai întunericului își anunță, din păcate, prezența peste tot. Ei se rotesc între pământ și cer cu o uluitoare forță demonică a disprețului față de Celălalt, a vulgarității agresive și a îndepărtării de cunoașterea Sinelui propriu. Icoane de sfinți cu chipul șters brutal în numele josnic al urii, statui de Madonne apucate de umeri și zdrobite dur cu țeasta de pământ, așa arată în chip metaforic coordonatele unui moment istoric contemporan, ce îndeasă în atomii spiritului
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
artă e repunerea în discuție a raporturilor dintre universul pe care îl purtăm și universul ce ne poartă; pe această realitate psihică se ridică, de pildă, tema dublului care, în cazul lui Nichita Stănescu, ia forma luptei sinelui cu sine; sinele este nedeterminat și omniprezent ca Sfântul Duh; sigură este ambiguitatea, duplicitatea lui: „Ceea ce este mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / tu se numește....“» (SSra, I, 197); mai consideră că «a doua temă a Necuvintelor e tentativa de a
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
doua temă a Necuvintelor e tentativa de a lua în stăpânire universul dinafară, după eșecul de a pune ordine în universul dinăuntru» (SSra, I, 199). Ceea ce nu s-a observat de către critica literară este faptul că, pornind de la concepte ca sinele și sinea, asupra cărora a stăruit și marele filosof (cf. NCidr, 11 sqq.), Constantin Noica, îndeosebi în lucrarea Cuvânt împreună despre rostirea românească, dar și de la celebrul studiu din 1943, al marelui filosof existențialist, Jean-Paul Sartre, L'Être et le
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Cuvânt împreună despre rostirea românească, dar și de la celebrul studiu din 1943, al marelui filosof existențialist, Jean-Paul Sartre, L'Être et le Néant / Ființa și Neantul (cf. SFN, 311 sqq.), Nichita Stănescu a conjugat la un original mod liric atât sinele și sinea, dar mai ales însinele (l'en-soi), pentru-sinele (le pour-soi), descoperind / „relevând“ un ens (un soi al „dublului“), desemnat - încă din volumul publicat în anul 1966, 11 elegii - prin sintagma Omul-Fantă, adică Fant-Omul, un ens născut dintr-o subtilă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
1966, 11 elegii - prin sintagma Omul-Fantă, adică Fant-Omul, un ens născut dintr-o subtilă lucrare a antimateriei, a antiparticulelor, a non-material-informației, înzestrat cu „simțuri“ / „organe“ simetrice („corespondente“) celor umane: ne-văz, ne-auz etc., iar pentru comunicare / se-comunicare („comunicarea sinelui“) folosind necuvântul (ne-Cuvântul). În Necuvintele, Nichita Stănescu se face primul receptor / „scrib“ de pe planetă al „spunerilor“ Omului-Fantă, primul interlocutor al Fant-Omului, angajându- se totodată în „captarea“ puterii demiurgice, „ca de geneză“, a verbelor acestuia, un fel de «laseri lingvistici
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
-i toate greutățile întregii lumi, tot n-ar renunța la luptă. Personalitatea sa poate deveni model de urmat, deoarece întruchipează un om cu încredere în sine, în propriile posibilități, un om cu caracter echilibrat, definindu-și sensul vieții prin raportarea sinelui la valorile umane și la cele divine. Adugând și suferințele din anii grei de închisoare, rezistența de a nu ceda în fața temutei securități, îi dau dreptul de a fi numit erou al neamului, pe deplin îndreptățit să poarte cununa de
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
îndrăgit de arta sa, de arta cuvântului, haina gândului încoronat care cuminecă inima și sufletul și care ne redă pe noi nouă înșine. Mi-a plăcut să mă cufund în adâncul cuvintelor care se țes din liniile abia stăvezii ale sinelui. M-a preocupat întotdeauna înălțimea ideilor literare, dar și cea a trăirii întru frumos cu încărcătură emoțională. Am admirat întotdeauna și mai apoi am scris cu deosebită plăcere despre scriitorii înzestrați cu harul de a plămădi din cuvinte gânduri și
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
acesta poate fi prețul pe care îl plătești șubrezind marea forță a admirației ce crește și vibrează numai dând frâu liber gândului, nu purtând discuții ce se poate să privească un cu totul alt orizont de teme. Pe deasupra, discuția cu sinele tău îți poate renaște de infinite ori idealurile, pe când o singură discuție cu cineva ți le poate ucide definitiv! Cunoscuta crainică tv Carmen Movileanu este creatoare în jurul ei a unei atmosfere afective, pur și simplu prin naturalul plăcutei sale înfățișări
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
presa nescuzabil de subvalorică. Încât, rămâne ca gândul celor care o cunosc și o recunosc pe Carmen Movileanu să fie acel care, în tainele ce-l mistuie să facă reverențe...! Doar atunci când cei care o admiră și respectă conversează cu sinele lor pot împlini aceste gesturi foarte umane, altminteri, întâlnirea și conversarea personală cu ea decurge pe o orientare cardinală de a nu pierde nicio secundă itinerată pe afinitate amicală, generozitate, inteligența dialogului, nu pe meditație! Pe firul unei discuții cu
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
generozitate, inteligența dialogului, nu pe meditație! Pe firul unei discuții cu admirabila Carmen Movileanu depistezi bunul exemplu în act a cum poate fi omul frumos încă și mai frumos atunci când limitele sale sociabile sunt pur omenești, adâncit în discuția cu sinele tău, însă, amplifici respectul de sine oferindu-ți dezmierdări ideale în lumea ta interioară, tainică! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Carmen Movileanu. Conversând cu ea lăuntric... / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167
CARMEN MOVILEANU. CONVERSÂND CU EA LĂUNTRIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364765_a_366094]
-
raporturile afective sunt pasagere sau iluzorii, comunicarea reală este imposibilă, familia și societatea oprimă individul. Lupta continuă a omului cu lumea în care trăiește, care-l sufocă, îl comprimă pană în punctul în care nu mai poate stabili identitatea cu sinele, a constituit o preocupare a unor scriitori din ultimele veacuri, continuată de dramaturgi. Astfel absurdul a reprezentat fenomenul teatral cel mai important al secolului XX. La mijlocul secolului, scena pariziană, de exemplu, prezenta piesele românului Eugen Ionesco care trăia pe atunci
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]