830 matches
-
și intelectuale 67." Locul rezervat economiei în raport cu politica pare inversat în primele societăți, dacă le comparăm cu lumea modernă. Singularitatea lor politică (imperativul "nedivizării") pare să explice singularitatea lor economică (limitarea muncii și a producției, reflexul antisurplus, refuzul egoismului). Ipoteza singularității economice a primelor societăți e susținută în special de Karl Polanyi 68 ale cărui lucrări sunt un punct de referință obligatoriu în această dezbatere. Cum motivațiile "primitivilor" nu au nimic de a face cu homo oeconomicus al economiștilor, teoriile economice
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lume ca fiind ea însăși 120. În această ipostază, spiritul este creator de cultură și se înstrăinează de sine, conștiința-de-sine devenind astfel "pentru alții", această înstrăinare întîmplîndu-se numai în limbaj; prin "forța vorbirii" se realizează ceea ce este de realizat, iar singularitatea care ființează pentru sine a conștiinței-de-sine trece în existență, astfel încît ea este pentru alții 121. Se poate constata, așadar, că, deși nu s-a ocupat în mod special de limbă, Hegel a creat un cadru conceptual și a oferit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deprinde spiritul cu conceperea multiplului prin unic, deoarece, în comunicare, se oferă de obicei informații despre obiecte singulare, dar faptul că aceste informații sînt înțelese se datorează cunoașterii deja existente despre obiecte în general. Textul filozofic și cel poetic reprezintă singularități ce nu se înscriu decît în linii generale într-o "clasă", dar, cu toate acestea, nu agresează spiritul, fiindcă el are integrat principiul menționat prin lecția limbii. Dacă prin filozofie și prin poezie individul creator se poate exprima pe sine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și expresiv din presa scrisă de la noi. Cred că alături de Emil Hurezeanu, Cristian Ghinea și Moise Guran, Alina Mungiu reprezintă un brand sigur (în ciuda unui self marketing cam dezinvolt și agresiv, după gustul meu) al analizei profesioniste și, dată fiind singularitatea lor pe piața mediatică românească, ar fi trist să dispară. Nu ar fi oare păcat ca plăcute reprize de shopping și reprezentare la Bruxelles ale unor dame politice indigene să fie tragic curmate de principiile doamnei Mungiu, autoarea unui senzațional
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la conturarea portretului pe care scriitorul crede că Îl face. Șochează, de asemenea, singularitatea autoportretului literar prin comparație cu oricare altă formă decurgând din strategiile biograficului. Chiar dacă „genul proxim” (așa cum spuneam mai sus) pare a fi portretul literar, diferența specifică e mult prea mare pentru a putea vorbi de o relație de Înrudire sau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Câte texte, atâtea poetici - s-a mai spus. Dar prima reacție de apărare a poeticii s-a văzut imediat: a părăsit domeniul operei literare propriu-zise, refugiindu-se În spațiul discursului literar. Din prototip autarhic, ea devine doar una din variante. Singularitatea faptului literar se dezvăluie, abia În acest moment, ca abstracțiune, ca model nemărturisit spre care se Îndreaptă inconștient un anume tip de discurs. Literaritatea, proprietatea care conferă identitate oricărui gen literar, se transformă În instanță unificatoare a particularului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
diferiți. Or, tocmai aceste diferențe profunde sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare specifice comunității din care prin naștere fac parte. Mai există o cale
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare specifice comunității din care prin naștere fac parte. Mai există o cale onorabilă de a-mi defini identitatea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ca și cuvintele, nu-și păstrează nealterate sensurile și pentru că lumea lucrurilor văzute și nevăzute din tablouri, ca și a celor spuse și nespuse din cuvinte, cunoaște întotdeauna: Cum s-ar putea alcătui o asemenea genealogie? Cum poate fi reperată singularitatea evenimentelor cercetării despre pictura narativă? Cum poate fi așezată această genealogie în afara oricărei finalități monotone? Cum pot fi pândite fenomenele ei acolo unde sunt mai puțin așteptate și mai mult sau mai puțin lipsite de istorie? Cum poate fi evitată
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
care se joacă în tensi unile lingvistice, culturale, estetice, chiar politice. În Elveția ro mandă, această "supraconștiință a scriitorului francofon" capătă accente inedite: Se revelează astfel un nou imaginar francofon, care nu mai este cel al generalităților abuzive, ci al singularităților și tensiunilor creatoare de limbaje." (Lise Gauvin, 1997) Este vorba, acolo, de a circumscrie niște particularități ale vorbirii din Vaud sau din Valois, de pildă, în mijlocul schemelor culturale și sociale și al unei structurări a realului care ține de micuțul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totuși, fluxul vorbelor ne acoperă în textele sale. Nu ar fi nici primul nici ultimul paradox în ceea ce-l privește. 2. Francofonia literară sub semnul libertății Noțiunea de litteratură(i) francofonă(e) a făcut să curgă multă cerneală, căci, în ciuda singularității sale, ea corespunde unui vast ansamblu eterogen care rezistă oricărei grile simplificatoare. Este vorba, în mare, de literaturi tinere, iar scriitorii lor se situează la "o bifurcare de limbi" (Lise Gauvin) și în situații de "contacte culturale" (Michel Beniamino, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
există fără teritoriul apartenențelor sale, pe care îl revendică drept al său, care îl confirmă în sentimentul său de identitate. Eul are în mod structural conștiința faptului că Celălalt, prin definiție, nu este ca el, și această conștiință își strigă singularitatea dureros ireductibilă. Dar la Fondane, "teritoriul" de la care se reclamă se traduce prin "drumuri", singularizare spațială extremă, pericol de fractură internă și de necoincidență cu sine. El însuși, în tr-un proiect de antologie, își definise astfel poezia: Universul poetic al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
politic corectă" a panelului de scriitori prin introducerea unei voci feminine, evoluția analizei pune în evidență cu claritate faptul că dimpotrivă, niciun critic literar nu a reușit să o asocieze pe Redonnet cu ceea ce numim îndeobște feminism sau literatură feminină. Singularitatea vocii sale nu are gen. În ce-l privește pe Eric Chevillard, considerat, pe bună dreptate de Lidia Cotea ca autorul cel mai profund și mai interesant din cei trei, revolta sa poetică rimbaldiană ilustrează radicalitatea demersului său literar, scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre lume a omului modern, incitîndu-ne la descoperirea altor civiziliații, care se sprijină pe posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie, smerenie și înțelegere. Dar mai ales, reușește să reabiliteze omul în singularitatea și forța sa creatoare. Ilustrînd la fiecare pagină fragilitatea paradigmelor umane, demersul său transdisciplinar ne conduce pe drumuri neobișnuite, sprijinindu-se pe analiza unor opere de artă, a unor lucrări de etnologie, economie sau neuropsihologie, examinînd această facultate umană prin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele mai de sus ale scării de valori, a marilor scriitori contestați: a lui Macedonski, Arghezi, Camil Petrescu, precum și a lui Al. Philippide. ă...î Ceea ce izbește numaidecât pe oricine parcurge un text călinescian e deosebita originalitate stilistică, dusă până la singularitate.ă...î La Călinescu, echilibrul între gândire și imaginație, idee și expresie, noțiune și termen, cerebralitate și suculență verbală este, în paginile exemplare, care sunt foarte multe, perfect, stilul său fiind o magistrală sinteză de distincție academică și spontaneitate elevată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acest nou context trebuie să înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este împotriva culturii, eu sunt pentru...". Chiar dacă este dificil de definit o noțiune de talia culturii, pentru Baudrillard, cultura înseamnă în primul rând singularitate, un tip special de singularitate care își construiește un limbaj propriu și are nevoie de alteritatea altor culturi și limbaje pentru a exista și pentru a se contura ca valoare. Într-o societate dominată de comunicare și de precepte politice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înțelegem o afirmație care poate părea dură la prima vedere: "Tot ceea ce este împotriva culturii, eu sunt pentru...". Chiar dacă este dificil de definit o noțiune de talia culturii, pentru Baudrillard, cultura înseamnă în primul rând singularitate, un tip special de singularitate care își construiește un limbaj propriu și are nevoie de alteritatea altor culturi și limbaje pentru a exista și pentru a se contura ca valoare. Într-o societate dominată de comunicare și de precepte politice de unificare culturală, se ajunge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi în ele profitul său, dar ne aflăm în ordinea valorii și a echivalenței, în deprecierea totală a tuturor singularităților"425. Se pare că tema culturii este una care a necesitat o dezbatere nu doar în contextul teoriei marxiste, în care locul său era unul puțin valorizat, dar și în mai noile alcătuiri de date oferite de societatea contemporană, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lipsită de profunzime, acesta este "înghețat", deschizând calea nihilismului și a melancoliei, drept trăsături de bază ale omului postmodern. În locul dispărutului "mod de producție", Baudrillard începe să teoretizeze "modul de dispariție" a mai multor instanțe moderne: sensul, socialul, istoria, evenimentul, singularitatea etc. În această nouă configurare, definițiile se dovedesc imposibile, Baudrillard prezentând imaginea unui univers deconstruit, din care au rămas doar fragmente, acest "joc cu fragmentele" fiind însuși postmodernismul. Poate mai bine decât la oricare alt filosof postmodern, caracteristicile universului postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și autenticitatea, în schimb este mai independent față de original, tinzând să se substituie acestuia pentru un public din ce în ce mai larg. Multiplicarea exemplarelor unei opere de artă (la Benjamin) și a obiectelor în serie (la Baudrillard) substituie un "fenomen de masă" evenimentului, singularității, unicității și introduce ceea ce în postmodernism este desemnat drept "democratizarea artei", precum și transformarea unui obiect în actualitate. Obiectul astfel reprodus este desprins de tradiție și lansat într-un raport complex al maselor cu arta, respectiv cu consumul. Așa cum omul contemporan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radicală instituie incompatibilitatea dintre teorie și realitate, între care nu mai este presupusă nici un fel de tranziție de ordinul naturalului sau al necesarului. Tocmai această "fractură" dintre sistemul lumii și cel al gândirii/teoriei transformă gândirea și teoria radicale în singularități și evenimente, singurele apreciate cu adevărat de către Baudrillard. De asemenea, acest tip de gândire nu izvorăște din îndoiala carteziană sau dintr-un apetit nemăsurat pentru critică 508; dimpotrivă, subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizarea "spirituală" a limbajului în scriitură, Baudrillard consideră că principiul enunțat mai devreme trebuie să-și găsească deplina aplicabilitate. Din punctul de vedere susținut de teoria sa, nu obiectivitatea ideilor este aceea care poate justifica actul de a scrie, ci "singularitatea poetică a analizei" și transformarea limbajului în eveniment. Pentru realizarea acestei scriituri, dimensiunea ironică, iluzia sensului, denaturarea obiectului discursului, instituirea paradoxului și a aluziei, a secretului și a enigmei sunt câteva dintre coordonatele posibile: "A cifra, nu a descifra. A
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a dezvoltat propriul său postmodernism, sarcina lucrării a fost și aceea de a extinde acest pointillism al concepțiilor într-un cadru mai amplu, care să poată da seama de noile configurații înfăptuite în discurs și societate, dar fără a minimaliza singularitatea cercetărilor. Necesitatea de a clarifica termenul de postmodernism în sine a fost dublată constant de evidențierea trăsăturilor conceptului și ale curentului pe care le desemnează, știind că deși termenul a fost folosit de unii scriitori destul de devreme și de insistent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de L'extase du socialisme, Denoël/Gonthier, Paris, 1982, pp. 62-63. 432 Jean Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, p. 20. 433 Un exemplu în acest sens: "Trebuie să descoperim evenimentul modernității sau postmodernității (puțin contează termenul!) care în singularitatea sa ne obligă nu să corectăm reprezentările existente, ci să inventăm alte maniere de a gândi, alte reguli..." (Jean Baudrillard, D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 62). Se observă indiferența față de denumire, dar ralierea în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
diferiți. Or, tocmai aceste diferențe profunde sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare specifice comunității din care prin naștere fac parte. Mai există o altă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]