828 matches
-
scrise de William Gibson și Orson Scott Card. Alături de "True Names", aceste două romane reliefează interesul lui Vinge pentru singularitatea tehnologică. "True Names" se petrece într-o lume aflată în vârful singularității. "The Peace War" prezintă o lume în care singularitatea a fost amânată de câmpurile de forță și de o epidemie globală, în timp ce "Marooned in Realtime" urmărește un grup de oameni care reușesc să evite singularitatea care, altfel, înconjura Pământul. Vinge a câștigat premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
o lume aflată în vârful singularității. "The Peace War" prezintă o lume în care singularitatea a fost amânată de câmpurile de forță și de o epidemie globală, în timp ce "Marooned in Realtime" urmărește un grup de oameni care reușesc să evite singularitatea care, altfel, înconjura Pământul. Vinge a câștigat premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" (la egalitate cu "Doomsday Book" a lui Connie Willis) cu romanul său din 1992, "Foc în adânc". În el, își imaginează o galaxie divizată, în care
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
umane este imposibilă. Pământul se află în 'Zona Lentă', în care călătoria cu viteza superluminică nu poate fi atinsă. Marea parte a acțiunii cărții se petrece în zona numită 'Exteriorul', unde este posibilă călătoria cu viteză superluminică, dar transcendența dincolo de singularitatea inteligenței supraumane nu. În ultima zonă, a transcendenței, nu par a exista niciun fel de limite. Exteriorul creează un cadru perfect pentru o space opera clasică, folosind tehnologia care va ajuta la trecerea peste singularitate. "Foc" include o serie de
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
viteză superluminică, dar transcendența dincolo de singularitatea inteligenței supraumane nu. În ultima zonă, a transcendenței, nu par a exista niciun fel de limite. Exteriorul creează un cadru perfect pentru o space opera clasică, folosind tehnologia care va ajuta la trecerea peste singularitate. "Foc" include o serie de alte idei care creează un univers bogat și complex. "Adâncurile cerului" (1999) este un preludiu la "Foc", urmărind competiția între diferite grupuri umane din Zona Lentă pentru explorarea unei culturi extraterestre aflată în plină dezvoltare
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
Free Software" de către fundația "Free Software". a fost oaspete de onoare la ConJosé, a 60-a Convenție Mondială de Science Fiction din 2002. Vinge a fost căsătorit cu scriitoarea science fiction Joan D. Vinge. Conceptele de inteligență artificială și de singularității tehnologice sunt răspândite în majoritatea scrierilor lui Vinge, fie înglobate în poveste ("Bookworm, Run!"; "True Names"; "La Capătul curcubeului"), fie construindu-se lumi care prezintă explicit lipsa acestor fenomene ("Foc în adânc", "Adâncurile cerului"). În alte cărți apare tema anarho-capitalism-ului
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
referire subtilă la "Foc în adânc". Recenzia lui Vinge asupra cărții apare pe ultima copertă. În cartea albumului formației Harmonic 313's "When Machines Exceed Human Intelligence", Mark Pritchard vorbește despre "bunul prieten Vernon Vinge", creditându-l pentru denumirea de "singularitate tehnologică".
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
format adesea limitat la dimensiunea unei foi de scris. Uleiurile și pastelurile, pe pânză sau pe hârtie de ziar, sunt de dimensiuni medii si mari. Originalitatea și extrema diversitate a limbajului tematic, varietatea surselor de inspirație, bogăția desenului și formelor, singularitatea expresiei cromatice, reflecțiile asupra formatului, nenumăratele tehnici mixte și de material indică un inventar artistic prolix. își petrece copilăria la Berna. Ezită între o carieră de violonist și una de pictor. În 1900 se înscrie la Academia de Arte Frumoase
Paul Klee () [Corola-website/Science/304299_a_305628]
-
construiește pe sine), el nefiind altceva decât ceea ce face din el. Omul nu este o potențialitate, o sumă de rezerve ("cu mai mult noroc, aș fi putut ajunge..."), ci exact ceea ce este. Celălalt: nu sunt doar realitate umană privilegiată de singularitatea sa ireductibilă ("Dasein"), ci și o ființă alături de ceilalți, o ființă-împreună ("Mitsein", cf. Heidegger). A trăi conștient de o lume bântuită de aproapele meu înseamnă a mă angaja într-un univers ale cărui complexe-ustensile pot avea o semnificație pe care
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
de a o împlini continuu..." (în "Soliloquii") În ""Existența tragică"" face procesul cunoașterii științifice și metafizice, ajunge la un agnosticism total și la pesimism. Gânditorul alege eseul și aforismul ca forme privilegiate de exprimare a ideilor sale. Condamnați la o singularitate contingentă, "singuri pe lume", cu sufletul tânjind intuitiv după absolut, luciditatea noastră ne livrează pe "culmile disperării". Soluția nu este investigația (""mă miră faptul că unii se mai preocupă de teoria cunoașterii""), ci trăirea intensă și lucidă. "Trăirismul" - variantă românească
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
partea imaginară reducând problema la evaluarea a două integrale curbilinii cu valori reale; în alte cazuri se poate folosi formula lui Cauchy. Dacă integrala curbilinie este o curbă închisă într-o regiune în care funcția este analitică și nu conține singularități, atunci valoarea integralei este zero, aceasta fiind o consecință a teoremei integrale a lui Cauchy. Datorită teoremei reziduurilor, se pot folosi integralele pe contur în planul complex pentru a găsi integralele cu valori reale ale functiilor cu valori reale de
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
de integrale definite pe intervale finite este în mod cert utilă, fie și doar ca metodă de calcul a valorilor. Prin contrast, "nu poate" fi interpretată ca integrală Lebesgue, deoarece iar valoarea acesteia este dată de Se poate vorbi despre "singularitățile" unei integrale improprii, ceea ce înseamnă punctele de pe axa reală extinsă în care se folosesc limitele. Astfel de integrală este adesea scrisă simbolic ca o integrală definită standard, eventual cu "infinit" ca limită de integrare. Dar aceasta ascunde procesul de limitare
Integrală improprie () [Corola-website/Science/311483_a_312812]
-
Mellin): unde γ este un număr real astfel încât conturul căii de integrare este din "regiunea de convergență" a lui "F"("s") care necesită γ > Re("s") pentru orice punct singular "s" al lui "F"("s") și "i" = −1. Dacă toate singularitățile se află în semiplanul stâng, adică Re("s") < 0 oricare ar fi "s", atunci γ poate fi pus 0 și formula integrală inversă de mai sus devine identică cu formula de la transformata Fourier inversă. Dacă "ƒ" este o funcție local
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
Justificarea acesteia a durat cel puțin o generație. Lucrările sale în domeniul monodromiei și al funcțiilor hipergeometrice în domeniul complex au făcut o impresie puternică, și au stabilit o metodă de lucru de bază cu funcțiile "luând în considerare doar singularitățile acestora". În 1853, Gauss i-a cerut lui Riemann, pe atunci student, să pregătească un privind bazele geometriei. În decurs de mai multe luni, Riemann și-a dezvoltat teoria privind dimensiunile superioare. Când și-a ținut în cele din urmă
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
ecuațiile lui Einstein în situații interesante cum ar fi ciocnirea de găuri negre. În principiu, astfel de metode se pot aplica oricărui sistem, dacă ar fi disponibilă suficientă putere de calcul, și ar putea rezolva chestiuni fundamentale, cum ar fi singularitățile goale. Soluții aproximative pot fi găsite și prin teoriile perturbațiilor, cum ar fi gravitația liniarizată și generalizările sale, extinderea post-newtoniană, ambele dezvoltate de Einstein. Cea de-a doua furnizează o abordare sistematică a rezolvării pentru geometria unui spațiu-timp, ce conține
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
scenariu. Totuși, există o largă varietate de scenarii posibile, care nu pot să nu fie contrazise de rezultatele observațiilor. O chestiune și mai dificilă este fizica universului dinainte de faza inflaționară, în perioada imediat următoare celei în care modelele clasice plasează singularitatea big bangului. Un răspuns complet ar necesita o teorie completă a gravitației cuantice, teorie care nu a fost încă dezvoltată. În relativitatea generală, niciun corp material nu poate ajunge din urmă sau depăși un impuls luminos. Astfel, un eveniment A
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și într-un spațiu Minkowski plat, descris de un observator accelerat (spațiu Rindler), vor fi orizonturi asociate cu o radiație semiclasică, denumită radiație Unruh. O altă caracteristică generală a acestei teorii o reprezintă apariția în spațiu-timp a unor discontinuități numite singularități. Continuum-ul poate fi explorat urmărind geodezice luminoase și temporale—toate modurile posibile în care lumina și particulele se pot deplasa în mișcare liberă. Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite "singularități spațio-temporale", unde căile
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
unor discontinuități numite singularități. Continuum-ul poate fi explorat urmărind geodezice luminoase și temporale—toate modurile posibile în care lumina și particulele se pot deplasa în mișcare liberă. Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite "singularități spațio-temporale", unde căile luminii și ale particulelor în mișcare se opresc brusc, iar geometria acestora nu mai este corect definită. În cele mai interesante cazuri, acestea sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite "singularități spațio-temporale", unde căile luminii și ale particulelor în mișcare se opresc brusc, iar geometria acestora nu mai este corect definită. În cele mai interesante cazuri, acestea sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
opresc brusc, iar geometria acestora nu mai este corect definită. În cele mai interesante cazuri, acestea sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]