11,710 matches
-
singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel, în O bătaie în ușă, se sugerează că Eleni este urmașa unor activiști de stânga, învinși/executați de forțe obscure. Moartea asistată este tot
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel, în O bătaie în ușă, se sugerează că Eleni este urmașa unor activiști de stânga, învinși/executați de forțe obscure. Moartea asistată este tot o problemă de politică socială - în Antimetafizica
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
melancolice este evidentă: soarele, bătrânețea, ploaia - O bătaie în ușă, zăpada, muntele - Sindromul Robinson și așa mai departe. Căci „Frumusețea e concentrată în ochi”, sună verdictul din jurnalul de autor. Să nu uităm că în proza lui R. Mareș atât singurătățile vârstelor, cât și interdicția senzualității melancolizează. De aici impresia că autorul taie prea brutal din text, pornind de la reveria voluptuoasă (o nimfetă sau o idee) ce va fi suspendată și vag politizată, dar lasă totul echivoc, rezultând un final nefericit
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
voluptuoasă (o nimfetă sau o idee) ce va fi suspendată și vag politizată, dar lasă totul echivoc, rezultând un final nefericit. Sau nefertil. Firește că cititorul, urmărind aceste grile de lectură, rămâne cu impresia că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
suspendată și vag politizată, dar lasă totul echivoc, rezultând un final nefericit. Sau nefertil. Firește că cititorul, urmărind aceste grile de lectură, rămâne cu impresia că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
construiește cu insistență singurătățile unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice), prozele din acest volum confirmă senzația că scriitorul anesteziază cititorul, ezitant între un verdict de respingere sau unul superlativ.
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
nu știu ce-aștept/ Și nu știu ce-aș vrea...” etc. (Amurg de toamnă). Face de toate-n peisaje, uneori chiar și un fel de bacoviene (cum poate): „E vînt și ploaie.../ Ulmii se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii plîng” etc. (Singurătate). În general însă, creioane delicate, copilăroase: „...Sus, pe muchi de zid,/ Rîndunelele;/ Jos, floarea-și deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier sub vînt ușor). De sensibilă, era fără-ndoială sensibilă, numai că n-avea imaginație pentru
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
de capcane și riscuri”. Narațiunea lui Norman Manea se încheie într-o notă de aparentă nerezolvare a conflictului, de întoarcere obsesivă în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur în cărțile lui Norman Manea are ca punct de plecare sentimentul de exclus, de damnat, de proscris ce l-a însoțit pe scriitor de-a lungul întregii sale vieți și cariere literare. Lecția de demnitate conturată
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
nu mai găseam drumul decât pe încurcate. Mă împiedecam de trupuri ce nu se mai ridicau, unele miroseau a putred, altele erau doar ?? și mi se făcea (cred) teamă, de fapt era mai mult un soi de urât, singur în singurătatea lor acului lor înșelător, plini de copaci străini ale căror fructe nu mă hrăneau, oricâte ar fi consumat foamea cărnii mele. La început, când nevoile îmi erau mai puține și trebuia mai rar să merg la copacul meu, m-am
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei dedublări a eului poetic. Pe de-o parte avem a face cu un echilibru, cu o caligrafie tranchilizantă de tip romanic, pe de alta cu o turbulență, cu acea „barbarie” indigenă
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
pornind de la mentalitatea deformată ca urmare a proastei informări în ceea ce privește boala și celelalte aspecte din spectrul socio-profesional. Despre cei care suferă de epilepsie este foarte greu să vorbești. Este dureros și complicat, pentru că fiecare își trăiește propria dramă undeva în singurătate. Sunt uneori compătimiți, dar de cele mai multe ori sunt marginalizați și discriminați. Urmează izolarea aproape totală, provocată chiar de această teamă, teamă de prejudecăți, de a nu fi respinși, arătați cu degetul. Fie că este vorba despre un copil care nu
500.000 de bolnavi de epilepsie există în România. Majoritatea sunt discriminați () [Corola-journal/Journalistic/24487_a_25812]
-
G. Omăt. Patapievici, Bădiliță, Jelea și ceilalți apropiați nu reușesc, totuși, să păstreze, în notațiile diaristei, tonul înalt. Poate pentru că memoria ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care nu mai poate mima dezinvoltura. Și mai ales singurătatea. Una refuzată, ascunsă, fardată permanent, de o ființă ce se încăpățânează să nu accepte degradarea. Se spune că secretul unei bătrâneți fericite este să te pui de acord cu propria singurătate. Nu știu dacă Monica Lovinescu a fost fericită. Cred
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
care nu mai poate mima dezinvoltura. Și mai ales singurătatea. Una refuzată, ascunsă, fardată permanent, de o ființă ce se încăpățânează să nu accepte degradarea. Se spune că secretul unei bătrâneți fericite este să te pui de acord cu propria singurătate. Nu știu dacă Monica Lovinescu a fost fericită. Cred numai că fericirile ei se nășteau odată cu dispariția nefericirilor noastre. Jurnalele ei spun chiar această poveste.
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
timpului. 669. Nimeni nu poate fi în locul tău decât tu însuți. 670. Crede în lacrimile cuvintelor fiindcă acestea nu știu să mintă niciodată ci sunt mințite de cel care le folosește la minciuni. 671. Amintirea verii sentimentale dă căldura iernii singurătății. 672. De ce trebuie să cununăm osânda cu păcatul acestei lumi? 673. Adevăratul câștigător de cele mai multe ori nu este învingătorul ci învinsul. 674. Cum ar arăta bolta sufletului nostru fără lumina divină a stelelor unor amintiri ce răsar din întunericul singurătății
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
singurătății. 672. De ce trebuie să cununăm osânda cu păcatul acestei lumi? 673. Adevăratul câștigător de cele mai multe ori nu este învingătorul ci învinsul. 674. Cum ar arăta bolta sufletului nostru fără lumina divină a stelelor unor amintiri ce răsar din întunericul singurătății? 675. Întreaga lume se oglindește în noi chiar dacă oglinda ei este spartă de la nașterea păcatului originar fiindcă cioburile nu aduc noroc. 676. Suferințele biciuiesc clipele timpului pentru miracolul de a fi pe lume. 677. Doar pentru Dumnezeu nu mai există
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
se înțeleagă pe sine. 797. Nu uita, căldura privirilor a fost dată pentru a topi gheața din cuvintele spuse adeseori fără nici un rost. 798. Diferența dintre o vorbă și un cuvânt constă în Dumnezeul ce a făurit Cuvântul. 799. Adevărata singurătate a privirii este atunci când nu se regăsește nici în Lumina Divină a Iubirii. 800. Totul trece până și lumea viselor tale odată cu întreaga existență iar tot ce rămâne este doar Iluzia Vieții tale că aici va mai fi mereu câte ceva
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
cu capul pe masă și cu mâna peste beregata lui.// (...) mă rog cum pot: uneori tăvălit pe dușumea, alteori/ șuierându-i în urechea teafără un cântec deocheat,/ el oricum n-aude, dar cu el e mai puțină teamă,/ mai puțină singurătate-n casa asta.// poate doar moartea îmi va fi la fel de nemiloasă/ ca moartea pe care dumnezeul celorlalți o pregătește/ pentru fiecare dintre ai lui în parte./ pe dumnezeul meu eu însă-l pot ierta și pentru asta,/ el n-are
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
desperecheate și sparte, capete de păpuși, scaune pe jumătate arse, burți hămesite de anvelope, măruntaie de frigidere, spinări ale unor scrinuri cândva trufașe. Din ele, când va să fie ziua, va reface omul așa cum îl vede el de acolo, din singurătatea lui de om de la margine, de care nu se apropie nimeni niciodată cu adevărat. Va ieși o făptură înaltă, înfiptă în picioroange de lemn, cu pântece din gumă și măruntaie de metal, cu spatele din tablă arsă, cap de ghips
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
a retras „în pensie”, vorba ardeleanului. Cu timpul, și-a împuținat preumblările și le-a redus la preajmă sau chiar la vatră. Sociabil și cu vocația prieteniei pe viață, acum când amicii i s-au prea rărit suferă de o singurătate pe care telefonul nu i-o poate alunga și nici atenua sensibil. Trecerea timpului și solitudinea i-au gravat pe chip o austeritate care-i duce trăsăturile și expresia spre figura însinguratului de la Bucov... Nu s-a retras însă, moralmente
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
de acord (nu mai vorbesc de ritmică, total neacordată și hazardată în toate trei volumele) și versurile să sune cam îngrijorător: „Tăcerea isvorăște cuvinte,/ Ce vorbind niciodată nu auzi,/ În întuneric arde scînteia/ Ce-n lumina de ziuă nu vezi.// Singurătatea e plină de vedenii,/ Acolo sunt tot ce-i mai scump,/ Tristețea e gamă simfonică/ Pe care n-auzi și nu vezi vreodată” (Adîncuri, din Poeme). Dac-ar fi doar lucruri incidentale, mai treacă-meargă, dar sunt atît de frecvente încît
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de exemplu, înșiră notații foarte diverse, conturând o ambianță cotidiană tratată în registru „expresionist”, cu accente ironice și grotești, distribuite cu finețe într-un soi de colaj al concretelor, evitând metafora propriu-zisă: „în fotoliul de la parter / femeia obeză își / alungă singurătatea / cu anna karenina / și ciocolată fierbinte // țâțele mari / oftează în tactul lecturii // peste geam străzile imită / mersul prostituatelor bete / leproase pisici se aruncă / sub roți de tramvai / la terase ieftine / mușterii cu dantură stricată / se pronunță critic”. La alte pagini
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
totuși sub titlu pseudotensionat: „lumina s-a umplut cu uși și ferestre / preșuri scaune mese / haine răstignite pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie / singurătatea-și trosnește degetele / ibricul bolborosește rugăciuni”... Cum se vede, Virgil Botnaru debutează foarte promițător: are știința construcției - din fărâme - a unor corelative obiective
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie / singurătatea-și trosnește degetele / ibricul bolborosește rugăciuni”... Cum se vede, Virgil Botnaru debutează foarte promițător: are știința construcției - din fărâme - a unor corelative obiective asociate adesea surprinzător, în stare să sugereze, să aproximeze stări sufletești desfășurate, cum s-a observat, pe
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
O femeie din București a hotărât să încheie socotelile cu viața din cauza singurătății și a bolii care o chinuia de câțiva ani. Însă, înainte de a se sinucide, a achitat în avans întreținerea. "A venit, a plătit întreținerea astă-seară, a plătit pe două luni restanța și totodată a vrut să plăteasca anticipat și pentru
Şi-a plătit datoriile la întreţinere, plus o lună în avans, apoi s-a sinucis () [Corola-journal/Journalistic/24066_a_25391]
-
Vecinii spun că ieșea foarte rar din casă și nici foarte multe vizite NU primea. Doar fratele ei mai trecea din când în când să o vadă. Boala care o chinuia tot mai rău în ultima perioadă, dar mai ales singurătatea, au determinat-o să ia această decizie radicală, cred vecinii femeii.
Şi-a plătit datoriile la întreţinere, plus o lună în avans, apoi s-a sinucis () [Corola-journal/Journalistic/24066_a_25391]