247,628 matches
-
a terminat cu originalitatea, cu imaginația, cu erudiția și cu subtilitatea gîndirii și expresiei de dragul succesului de public. Și contrazice însăși realitatea literară din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu). Le-au primit Makine și Quignard, doi romancieri despre care ultimul lucru care se poate spune este că se bucură de înțelegerea maselor largi de cititori.
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
al securiștilor sau al activiștilor de partid și monotona mizerie cotidiană), bine camuflate în propaganda oficială a regimului comunist. Ce șanse are literatura română a zilelor noastre de a ține piept în fața concurenței tot mai agresive declanșate de revoluția mass-media, singura incontestabilă, din 1989? Un original răspuns la această întrebare oferă romanul lui Bogdan Teodorescu, Spada*. Un roman care reface într-un fel statutul ante-revoluționar al acestei specii literare pentru că are ambiția de a fi o proiecție la scară redusă a
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
roman care reface într-un fel statutul ante-revoluționar al acestei specii literare pentru că are ambiția de a fi o proiecție la scară redusă a societății românești actuale. Pornind de la un fapt divers (un ucigaș în serie taie cu cîte o singură lovitură de spadă - de unde porecla, devenită titlu al cărții - gîturile unor borfași țigani), cartea face o radiografie a societății românești actuale. Cum se vede fapta ucigașului solitar (replică dîmbovițeană, avant la lettre, la sniper-ul care a terorizat capitala americană în
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Bogdan Vasilescu - Dan Voiculescu, Theodor Varlaam - Corneliu Vadim Tudor ș.a.m.d. Firește, s-ar putea să mă înșel. Poate că unele dintre aceste asemănări se află doar în mintea mea. Cei care vor citi cartea vor putea să judece singuri. La fel ca în cazul lui Sergiu Enescu, mască în spatele căreia eu văd figura încruntată a lui Silviu Brucan: "La cei aproape 80 de ani ai săi, Sergiu Enescu era cel mai important analist politic al momentului. Emisiunile lui aveau
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie - căreia îi închină, de altminteri, un magnific imn -, el se ciocnește de catastrofa de după 1989, de "peisajul căpcăun". Dacă tragismul reîntoarcerii n-ar fi evident - cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
foarte deștepți, însă necunoscuți, neapreciați de public și care recurg pe bună dreptate la unele metode de "zguduire" a intelectului cititorilor respectivi, apelând când la farse sinistre, când direct la autodesființări spectaculoase, pe motiv că de ce teroriștii să se arunce singuri cu o încărcătură de dinamită în brațe, iar un poet debutant și cu un geniu cert, să nu aibă voie să-și dea foc în ziua cutare, la ora cutare, în locul cutare ca la o lansare veritabilă de carte. Și
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
Mircea Mihăieș La mijlocul mandatului, P.S.D. oferă imaginea unui partid lovit de streche. Oricâte alte comparații aș căuta, singura nimerită e aceea cu ultimii ani ai lui Ceaușescu. La fel ca prin '86 - '89, când puterea se concentrase în mâinile celebrei familii, o gașcă de politruci supun astăzi țara la un necontenit viol economic, politic și moral. Aberațiile ieșite
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
se află oameni peste care a trecut și fiscul occidental, și altfel când vorbești despre cei inspectați doar de colegi de serviciu, chefuri sau, mai nou, de golf.) Cum învârtitul în jurul cozii e nu doar o specialitate națională, ci și singura posibilitate rămasă de-a analiza lucrurile, ajungem inevitabil la dosarele Securității. Adevărul este că top-ul revistei "Capital", cuprinzând miliardarii nației, ar fi fost cu adevărat convingător dac-ar fi fost publicat în paralel cu dosarele de securitate ale acestora
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
Anca Giurescu Unde este, oare, noua artă a Europei de Est eliberată de comunism? Au trecut 13 ani de la prăbușirea Cortinei de Fier, dar ar fi dificil să numim o singură operă de artă majoră în muzică, poezie, roman, arhitectură sau teatru care să prezinte actul istoric de emancipare națională care a schimbat lumea. În Rusia, republicile baltice, Germania de Est, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România și în Balcani a avut
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
transmite un avertisment în clar premierului să facă ordine în executiv, înainte de a se preocupa de organizarea anticipatelor. Partidele din opoziție au început însă și ele să ia în serios ideea alegerilor înainte de termen. Liberalii au anunțat că vor merge singuri, opoziția extraparlamentară umblă să strîngă rîndurile, dar nu știe de unde să înceapă, iar PD-ul își tot pierde parlamentari care se pregătesc de alegeri trecînd la PSD. ADEVĂRUL și EVENIMENTUL ZILEI nu se lasă impresionate de amenințările cu tribunalul ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
augmentat efect aspectele flagelului fără precedent pe care era totalitară l-a abătut asupra culturii românești. Autorul nu este un opozant deschis, un răzvrătit. Face chiar încercări de adaptare la "lumea nouă" (înscrierea în PCR, cîteva texte pe temele impuse, singurele pe atunci publicabile), dar totul are o limită. Buna sa credință de cetățean corect intră în impact cu împrejurări insuportabile. Din cauza activității literare mai vechi, a unei adeziuni liberale și a unor articole antisovietice din timpul războiului, devine un indezirabil
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
dar lumea se grăbește să intre în sală ca să fie sigură că nu rămâne pe afară. Succesul este prezent și vizibil de pe acum, în întunericul misterios al încăperii, ca o fosforescență a aerului. Când începe spectacolul și Dan Puric apare, singur, în spațiul vast al scenei, mă gândesc... la filmele americane. La mijloacele costisitoare la care recurg producătorii de la Hollywood ca să-și asigure succesul la public. Mașini care urmează să se lovească una de alta și să facă explozie, ambarcații menite
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
stă pe el. Când artistul interpretează rolul evadatului (într-o parabolă politică plină de dramatism, greu de uitat), pe scenă se înalță instantaneu zidul înalt și zgrunțuros care trebuie escaladat. Dan Puric nu se rezumă să joace roluri, el creează, singur, o lume. Când se aprinde lumina în sală și ne ridicăm toți în picioare, ca să-l aplaudăm, frenetic, această lume dispare, ca un miraj. Se retrage în mintea celui care a creat-o, dar rămâne și în amintirea noastră, ca
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
de astăzi, însă ele nu sînt deloc lipsite de virtuți literare și, în orice caz, întregesc fericit un portret al autoarei, socotită în mod curent drept o poetă a melancoliei, a urîtului, a pustiului. Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și cavaleri rătăcitori. În loc să-i găsesc în lume, bătînd drumurile, mi-au venit singuri între ziduri și i-am plimbat pe scara ce nu duce nicăieri". Întîlnirile din "odaia cu scară" duc spre "infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea merg spre fundătură dacă ne raportăm la contextul istoric în care evoluează personajele. Nici o
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
scara ce nu duce nicăieri". Întîlnirile din "odaia cu scară" duc spre "infinit sau în fundătură". Bineînțeles că majoritatea merg spre fundătură dacă ne raportăm la contextul istoric în care evoluează personajele. Nici o evoluție nu e de fapt cu putință, singura scăpare e doar fuga în lumea liberă. Sau... cochilia lui Pagurus. ("Cehoviana" de aici, sfîrșit de secol XX, este mai dură, prozaizată cu bună știință, înseamnă acceptarea unui destin istoric anti-eroic - refuzul eroismului gîndit cu luciditate, respins cu oroare - qui
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
și urâtul, minciuna și adevărul sunt "noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege când și cum să mori. Cele mai întâlnite "variațiuni ale răului" sunt cele care au în centru tema morții - fie naturală, fie ca expresie a voinței, sinucidere
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
ale vieții publice. Pe pagina de gardă este anunțat genul în care autorul a dorit să se exprime: jurnal. Cum i-a venit ideea? Simțea de mult nevoia unui proiect literar serios. Anume, acela de a scrie "o carte, una singură, despre toată lumea, pe care s-o ia în brațe, să facă dragoste cu ea: cu furie, cu disperare" - pag. 9. În fața acestei necesități, autorul explică: "Am plecat la drum să cuprind biata condiție umană (...) și-am sfârșit prin a-mi
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
cât de fericită a fost întâlnirea cu Teatrul Bulandra, cu actorii săi profesioniști, cum l-au "citit" împreună pe Cehov - pe care el îl monta pentru prima oară - și cum l-au descoperit apoi, fără a-și fi dorit o singură clipă să iasă el în evidență, ca viziune sau ca prezență. Întrebat despre sistemul de lucru american, Kordonsky a afirmat că în Statele Unite calitatea e sacrificată în favoarea timpului, banii obligându-i pe dramaturgi să scrie o piesă în două săptămâni
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
trăiești ca să-ți povestești viața"). Aflăm că s-a stabilit în Mexic, unde și locuiește de câțiva ani, că duce o viață discretă, că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost amenințat cu moartea. Teatrul care ne găzduiește singura reprezentație, pe 15 octombrie, se numește Teatro Mexicano del Seguro Social. Regăsim imaginea finală, cu chioșcul cald luminat și cei nouă protagoniști cehovieni, într-un afiș înalt într-o piațetă liniștită, în fața Templului Santa Cruz, la intrarea în teatru. Biletele
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
dialoguri, prin psihologia personajelor, prin naturalețe. Este o montare care, în pofida tragediei și a melodramei asumate, ne permite să-l cunoaștem pe Cehov ca umorist al condiției umane, fiindcă Cehov râde de societatea din vremea lui, ironizând-o, cu un singur scop însă: de a ne face să reflectăm asupra ei prin intermediul teatrului de bună calitate". În fine, ajungem în capitală, în uriașul conglomerat care se întinde pe o distanță de 80 km., având o populație de 25 milioane de locuitori
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
sale sunt deseori premonitorii - de exemplu, în lumina rezultatelor recentelor alegeri din Turcia, cu victoria islamiștilor, frapează clarviziunea observațiilor călătorului, dintr-o perioadă în care puterea era "divizată între generali și politicieni". Ce-i drept, întrucât a decis să călătorească singur, spre a fi cu adevărat "izolat cu forțele istoriei", subiectivitatea nu poate fi evitată - dar tocmai această provocătoare subiectivitate dă farmec lecturii. Cititorul român va acorda fără îndoială atenție trecerii către București și chiar - în lumina recentelor considerații privind aderarea
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
farmec lecturii. Cititorul român va acorda fără îndoială atenție trecerii către București și chiar - în lumina recentelor considerații privind aderarea la UE și NATO - spre Sofia. Bulgaria e văzută (din nou îmi amintesc de Wischenbart) prin definiții canettiene. Uneori, o singură frază pregnantă dezvăluie toată compexitatea lumii străbătute: "în tren nu puteai găsi mâncare sau apă, însă un vecin de compartiment mi-a oferit niște ouă fierte"; ""aproape orice fel de publicitate ar fi bună pentru Bulgaria. Cea mai mare frică
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
fragmentară a drumului, dar temeinică. Robert D.Kaplan, La răsărit, spre Tartaria. Călătorii în Balcani, Orientul Mijlociu și Caucaz. Colecția Document. Traducere de Dorin Nistor, Simona Drelciuc, Alina Pelea. Editura Polirom, 2002 Călătorie cu Abigail și Salomea Pauline Bebe, prima și singura femeie-rabin din Franța, curajoasa inițiatoare a unui centru spiritual parizian unde oferă "cuscus pentru suflet" (centrul cuprinde o sinagogă cu 200 de membri, o școală cu 80 de studioși într-ale iudaismului, o bibliotecă, inclusiv cafe-internet), și-a propus să
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
atât, în numele religiei au fost și mai sunt încă persecutate, ținute în planul doi, milioane de femei. în zilele noastre se consideră că, "dacă mai există un teritoriu de cucerit de către femei, pentru a se elibera " acela e al religiei" (singura excepție fiind marcată de lutheranism). După epocile războinice, în care femeile și-au pierdut străvechiul rol sacru iar religiile consacrate de bazinul mediteranean - iudaismul, creștinismul și islamul - au impus rolul predominant al bărbaților în societate ("în Vechiul Testament, doar două cărți
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]