2,599 matches
-
putea pleca la război pe cal și călăreții săi înarmați erau considerați cavaleri adevărați.Tot el consemneazăcăîn Occitania războinicul,viteazulcavaler, își avea sălașul în munți și în păduri, precum Ursan și Dan, sihaștrii din Carpați: Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic / în peșterăde stâncă, pe-un munte păduratic.[ 7] 3. Începutul conștientizării conceptului de patrie Primelecinci secolealeînceputuluimileniului unu al erei noastre, pentru lumea mediteraneană,auînșiruirede interpuneri umane cu obiceiurile, datinile, ritualurile lor mistice, primitive. Acolo trăiau grupurile de popoare nomade, barbare
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am trăit in admirația stăruitoare a firilor superioare și am simțit fremătând înăuntru meu nevoia imperioasă de a le urma. Dar rătăcind fără răgaz, din dorință in dorință, meditațiile mele singuratice, rugăciunile mele arzătoare n-au obținut niciodată de la Dumnezeu care m-a creat forța de a duce la îndeplinire ceea ce râvnisem, ceea ce încălzisem sub aripa viselor mele...” Una dintre cele mai celebre femei ale lumii, cunoscută sub pseudonimul literar George
GEORGE SAND – O “DECLASATĂ“ DE LUX SAU POLONEZA ÎN LA BEMOL MAJOR de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352733_a_354062]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului SUFLET ENIGMATIC Am un suflet foarte enigmatic, Luat în sensul strict didactic, Voiam să fiu cât mai pragmatic, În orice situații, desigur practic! Mi-am făcut un calcul matematic. În lume nu am fost un singuratic, Am căutat să fiu cât mai simpatic, Într-un mediu destul de sălbatic! Desigur nu sunt tipul emblematic! Fiind caracterizat chiar schematic. Universul meu e prea galactic, Cu caracterul său primăvăratic! Mersul meu e problematic, Doar în sensul cinematic, Fiind suferindul
SUFLET ENIGMATIC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354109_a_355438]
-
șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu chiar atât de mică, își duce mâinile la ochi și începe să scâncească și mai tare. Bunicul, surprins și parcă puțin rușinat că ghidușa de nepoată-sa i-a intrat
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
cu lumina ce-o purta ascunsă. O lasă pe Diana să anchetez cazul, precum detectivii cei din filme. Iar el își pironi privirea spre orizont, acolo unde țancurile Ceahlăului înțepau bolta cerească, limpede ca o mare liniștită. Deasupra celor doi singuratici din inima câmpului își înălța și își cobora pe rând trilurile o ciocârlie. Un punct negru ce fixa mijlocul clopotului de argint al cerului. Dedesubt, bătrânul era parcă limba clopotului. Cu palma streașină la ochi, începu a urmări lacom cântăreața
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
mișcarea-i mai intensă și zgomotul crescut, iar ochii-mi obosiți privesc copaci cum se despoaie sub rece vânt și picuri mici de ploaie... Ascult cântat de greieri nevăzuți prin iarba deasă, sub balcon. Arar, privesc câte-o pereche sau singuratici vorbind la telefon... Difuz răzbate către mine, ritmat, zgomot de ace în mers rotund șoptind că timpul crescut spre infinit e măsurat profund... Pe toate le țintește omul, da-n toate-i limitat. Dar este om ce-n viață să
SE SCURGE TIMPUL... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354704_a_356033]
-
te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea - veșnicii.” Blaga pribeag sunt fără tine, femeie, ca un pom în furtună, învelește-mă cu dragostea ta și apără-mă de viscolul vieții sunt cel mai singuratic suflet, aș vrea să mă-mbăt, să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347171_a_348500]
-
oamenii sunt singuri cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc parcă în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de fludor, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Royal Ballet Companies, se poate întreba pe marile scene lirice, în lumea baletului clasic și a muzicii, la Galerii europene și în Australia, în librăriile metropolitane, dar nu românești (cu atât mai puțin ar fi de găsit cărțile lui pe singuraticele rafturi buhușene încărcate și descărcate imediat doar de acele producții care au prieteni). Lumea vestică europeană și cea îndepărtată a Australiei îl cunoaște pe Sergiu Pobereznic, un tânăr artist care, ca și tatăl său exemplifică aforismul: nu poți fi patriarh
SERGIU POBEREZNIC. ÎN OGLINDA VIEŢII TATĂLUI SĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357439_a_358768]
-
fost a doua casă. Venea foarte des la mătușile lui, chiar de când era copil. Apoi, când deja devenise un poet cunoscut, maicile îi spuneau „domnul Eminescu“. Aici, în mănăstire, era scutul lui de protecție. Îi plăcea, se spune, să străbată, singuratic, poienile pădurii din apropiere, să asculte sunetul clopotelor și toaca. De altfel codrii aceștia, ai Merei, cum li se spunea în trecut, se regăsesc, vizual, în multe dintre poeziile sale“, povestește maica Ambrozia. „Aici, în căsuța de lângă biserica mare, a
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
biserică în curtea casei, biserică ce dăinuiește și astăzi. Religiozitatea bunicului Iurașcu, a copiilor lui cu trei femei care au îmbrăcat haina monahală, a băieților care se dedau la „patimi bahice”, sau erau „plesniți cu leoca” închiși în ei și singuratici, au influențat și viața poetului. Copil fiind, Eminescu își petrecea o mare parte din timp la bunicii din partea mamei, la Joldești, adus de Raluca, sau la mătușile lui de la Agafton. Aici și-a format primele noțiunoi despre viață, aici a
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
pe drumeagul ce duce spre dealul Olarilor. O privesc până ce rămâne doar o dâră... Mi-a mai revenit sufletul la loc. Amintirea preotului Marinescu se prelinge încă în altarul Bisericii Olari și în sufletele oamenilor.... Las în urmă bătrâna bisericuță, singuratică și tăcută. Pornesc spre Domnești cu inima bătând ceva mai rar ca de obicei, fiindcă văzusem că proverbul „omul sfințește locul” are o semnificație sublimă, mai ales dacă acel om, trăitor discret și cuminte, înțelept și firav ca o petală
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
bădărănie curată!”, concluzionă ea și avalanșa de întrebări se întrerupse brusc, când îl descoperi pe ultima treaptă, privind atent persoanele care ieșeau din clădire. A surprins-o total. Aproape că nu-l recunoștea, dacă nu era într-o vădită așteptare, singuratic, pe trepte. Îmbrăcat simplu, cu blugi și cămașă de vară cu mânecă scurtă, ambele de culoare deschisă, asortate cu încălțămintea sport, părea mai înalt, mai suplu și mai tânăr decât a apreciat ea în spital. Aproape în aceeași clipă a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
de humor, pentru că viața este definită ca un umor al celor de sus, “despre care vorbește cu amărăciune, cu o disperare neputincioasă în poezia "Cu voi", din care voi cita versurile sugestive în împlinirea idealului creativ prin singurătate: “Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător ... Putem înțelege de ce Bacovia s-a retras să creeaze într-o lume de noapte, o lume care nu îl vedea pentru că el însuși se dorea neobservat, profanul îi lezase puternic fiindul, iar eul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
mi-o amintesc de parcă a fost ieri. Nu știu ce-l determinase, chiar cu câteva secunde înainte de a merge fiecare la casele noastre, să-mi pună acea întrebare scânteietoare, legată de „feciorie”, care a aprins butoiașul în care eu strângeam tăcută pulberea singuraticelor mele bănuieli. Neavând încă nicio discuție atâta de „intimă”, nu i-am putut înțelege sensul. Erau timpuri sănătoase, în această privință, în care ideia „educației sexuale” se mărginea îndeajuns la ce se învăța în cărțiile de biologie, iar de la părinții
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
în geam cu lacrimi ploile șuvoi Parcă ar fi un rău gata să se verse. Iarba se usucă, crengile se frâng, Dorul mi-a rămas învelit în șoapte, La un țărm tomnatic sălciile spun Că aș fi un mal tare singuratic. În căușul palmei am găsit o scoică, Marea îmi vorbește, valurile-s reci Simt nisip pe talpă și un colț de stâncă, Pescăruși în zbor, visul mi-l petrec. Am aprins în mine candela speranței Și-am să scriu cu
A TRECUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358251_a_359580]
-
necuvintelor,/ ne-ai transformat pe toți/ în trinbulinzi;/ tu, cel care/ șiruind din condei ca un -escu/ ai scrijelit simplu/ pe-al meu suflet/...Nuichita...” În “retorica omnia”, “zvârliți dincolo de fericire,/goi și neprihăniți,/ acoperiți mural cu frunze,/ celor doi singuratici/ le rămăsese difuză o întrebare:/ oare nu era de vină copacul?”. Metaforele deosebite abundă și în “variantă de univers” unde „ despletiți, caii alergau la margine de lume,/ loveau stâncile cu copitele albe,/în goana lor aruncând în urmă/ stele neșlefuite
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul și iese în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele pe ruguri. Te prăvălești din primăveri, zănatic, Atingi cu gura lacrima din muguri Când vița plânge-n pârguiri de struguri, Tu rătăcești sub teiul singuratic Și numeri clipe-n tâmpla orei mute; Săruți în treacăt palele de vânt Iar din grandoarea zorilor cernute - Filoane de lumină-n legământ - Îți iei tainul de visări durute Iar pacea se așterne-ntr-un cuvânt... Limassol, Cipru, mai 2012
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
a-l atinge pe acel „dincolo” de la zenit? Plină de paradoxuri, poezia lui Theodor Damian abundă de elemente filosofice brodate pe ghergheful cu motive religioase, iar mărturisirea lui de credință este aceea de situare a lui ca om, ca ins singuratic undeva vis-à-vis de Cuvântul inițial, pentru că „dincolo” poate fi și aici, dar și de cealaltă parte a cerului („Iar se învârte cerul/ ca atunci când i-e sete/ de trăsnet/ ca atunci când nu trebuie/ să pleci/ dar în plecare rămâi/ cum
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
în: Ediția nr. 1236 din 20 mai 2014 Toate Articolele Autorului cu două lacrimi plânse pe umărul tău gol, tu te-ai retras în tine, în rana din aripa acelei păsări sure ce ne furase clipa și ne fusese-adesea un singuratic sol. de ce se-ndoaie totul și cade-n suvenire și vine ca Levantul, trecând în dulce vaer, când îți simțeam doar brațele prin aer și-ți cuprindeam mijlocul tău subțire. frumoasă ora serii și -a liniști rotunde, când umbra ta
ROMANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344708_a_346037]
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1226 din 10 mai 2014 Toate Articolele Autorului Păi se observă și cu ochiul liber Occidentul ne vede când la micro scop când prin telescop O fi patria doar un capriciu al marilor singuratici ai lumii Cu frica în sân mai pendulăm între Est și Vest Nu care cumva să cădem pe capul unora ori al altora Ne înălțăm mai sus decât își permit alții Ori suntem în picaj mai ceva decât ciocârlia noastră
EREZIA ORIZONTULUI DE LA GENUNCHIUL BROAŞTEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350694_a_352023]
-
mult decât o durere de cap și medicina noastră clasică sau tradițională are leac și de cojocul ei. Toate gândurile mele bune se vor îndrepta de acum numai către, îndrăznesc iarăși să-l numesc pe dragul domn Sebastian, lupul meu singuratic și, inimile noastre vor reuși să iasă învingătoare din această nedreaptă și inegală încercare. Să ne rugăm împreună la aceleași ore și efectul rugăciunilor noastre se va dubla. Pentru că Dumnezeu trimite omului numai cele care îi sunt de folos. El
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
sufletul/mi-e ca o unghie/întorsă în carne”. (Gând, p.41) Așadar, spre a ne da minuni care să ne bucure, poetul se autodevoră. Conștiința de ființă damnată nu lipsește din autoportretul lui S. Olariu: „eu sunt un lup singuratic/un dobitoc pe cale de dispariție/o fiară nebună, nebună, nebună/care se scaldă noaptea/în râul rece al morții”. (p.5) „Râul rece al morții” este Lethe din mitologia elină, cel pe care Orpheu cu harfa sa l-a trecut
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
și lumea întreagă. Geamătul surd îl simți în piept ... tic-tac ... un ritual ireversibil..iți aduni forțele ... mergi mai departe. Hoinarul Timpului pribegind prin iluziile existenței, fără popas. Cauți, cercetezi, experimentezi ... te întorci în cochilia începuturilor. Descoperi taine, cauți răspunsuri ... un singuratic rătăcind spre locuri unde nu există orizont. Urci coloana infinitului ... În straie albe te-a întâmpinat: „Ai găsit calea” i-a întins mâna transparentă. Și-a deschis aripile imaculate. O foaie nescrisă ... un timp început ... stropi de vânt, adiere de
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]