2,989 matches
-
dezvoltase deja o schiță a succesiunii imperiilor din vremea sa și până la sfârșitul lumii, accentuând figura ultimului împărat‑tiran. Pentru subiectul nostru, această anticristologie sumară, rudimentară chiar, nu prezintă nici un interes. Ea ajunge să dobândească însă o înaltă semnificație prin situarea în contextul său originar, cel al unei polemici interreligioase. Trimiterea pe care o face Celsus la personajul Anticristului, „fiu al diavolului”, denotă o anumită celebritate de care se pare că se bucura mitul nostru la sfârșitul secolului al II‑lea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oraș de provincie, dar, mai ales, deloc dispus la concesii în favoarea ocârmuirii politice antedecembriste, deloc înclinat către gesturi de autopromovare zgomotoasă. Poetul este un șaptezecist, însă nu unul înseriabil. O formulare fericită a unui alt poet, Lucian Vasiliu, exprimă adecvat situarea lui S.: el ar fi „poetul autarhic”. Originalitatea îi este definită, pe de o parte, de nonconformism, iar pe de altă parte, de „grandoarea” proiectului, de „excesivitatea” viziunii și a dicțiunii. Programul său poetic este maximalist, vădește aspirații către îmbrățișarea
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
lor politică, punându-se accent pe demonstrarea drepturilor românilor din Transilvania. Hronica... este și o scriere de atitudine politică și socială, cu o viziune largă. Comentariul istoric îi prilejuiește lui Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
încep să mobileze grădinile de pe la jumătatea veacului al XVII-lea - chioșcurile (celui de la București Del Chiaro îi zice loggia), edificii ale odihnei care vor deveni foarte repede polifuncționale, „spații ale repaosului”, podoabe, dar și indicii ale unui alt mod de situare a omului în peisaj. Grădinile își păstrau aceleași funcții și când erau străbătute de pașii întristați ai văduvelor. Niște femei împovărate de îndatoriri „Capi de familie” Destul de mult comentata autonomie a văduvei - femeia eliberată (în fapt, de multe ori era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că o iubește), dar rezolvarea aceasta n-a fost primită de mama victimei, Maria Văduva, care nu înțelegea să-i devină ginere ei, slugă domnească cu avere, un „țăran” clăcaș. în cele din urmă, conflictul (întreținut mai ales de orgoliul situării pe un palier social superior) a fost stins. Averea tuturor celor vinovați a fost confiscată și dată femeilor păgubite 404. O văduvă căreia îi fugeau ochii și pe de lături Vodă Gheorghe Duca („de moșie din țara Grecească” știa Neculce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru literatură, București, 1966, p. 388. 129. în Călători străini..., vol. VIII, p. 373. 130. Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern, vol. I, p. 158. 131. Sunt multe dovezile care o îndeamnă pe Dolores Toma să creadă că situarea în peisaj era de tipul „imersiunii” (op. cit., p. 33). O dovadă putem afla în rândurile lui Del Chiaro: „[...] în mijlocul ei [al grădinii - n.m., D.H.M.], Domnul Constantin Brâncoveanu a clădit o frumoasă loggia pentru a prânzi acolo și a se odihni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
parodic în care comicul decurge din iraționalitate, Nepotul lui Sisif propune un Sisif fericit, înscriindu-se în categoria tragicomicului. Cu Petre Țuțea. Viața și opera (1999) se aduce o contribuție documentară și exegetică importantă la scoaterea din legendă și la situarea adecvată a unuia din reprezentanții „generației tinere” interbelice. SCRIERI: Terapia pietrelor, București, 1992; Nepotul lui Sisif, pref. Dumitru Micu, Craiova, 1994; Opera lui Octavian Paler, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1995; Buzunarul cu măști, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1997; Ieșirea din
SORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
Eugeniu Speranția ș.a. Eseul dedicat în 1922 lui F. M. Dostoievski, între primele la noi, pornește de la datele oferite de biografia scriitorului rus, pentru a încerca, sprijinit și pe părerile lui Léon Daudet, Jacques Rivière, J. Kessel ori Stefan Zweig, o situare a operei, văzută sub imperiul „suferinței și al umilinței”, în cadrele literaturii europene. Plecând însă de la personajele dostoievskiene, textul e și o percutantă analiză critică a situației din Rusia anilor ’20 ai secolului al XX-lea. SCRIERI: Umbre pe drumuri
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
află sub semnul principiului vital, care reprezintă factorul cauzal al „bios”-ului (C. von Monakow și R. Mourgue, J. Bordet, J. Monod, H. Bergsonă. Existența reprezintă faptul de „a fi” ca experiență a duratei sufletești a Persoanei, Într-o dublă situare: ca „ființă-În-lume” și ca „subiect-sufletesc-pur-În-sine-cu-și-pentru-sine”. Această ființare presupune „a fi În timp”, existența apărând În cazul acesta ca durată. Acest fapt de „a-fi-În-timp” deschide perspectiva semnificației ultime (la capătul acestei durateă, ca temporalitate a ființei. Aceasta presupune faptul că „a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Pentru D. Stăniloae calea către spiritualizare este reprezentată de modelul christic, prin persoana lui Iisus. În sensul acesta, ultima etapă de formare și de desăvârșire a Eului reprezintă rezultatul unui efort de dominare asupra pulsiunilor primare ale Inconștientului primitiv și situarea Eului Într-un raport de acord și echilibru cu Supra-Eul moral. Este etapa În care autocontrolul devine total, etapa În care omul este propriul său stăpân, momentul În care, cum spuneau latinii: Maximum imperium, imperare simi est. Etapele prezentate de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
colectivitatea căreia Îi aparține. El trebuie să continue să existe În cadrul comunității cetății, dar poate Într-o formă sublimată să se desprindă de masă, obținând un anumit statut și rol social care să-l diferențieze de aceasta printr-o anumită situare ierarhică. Ierarhiile sunt sisteme simbolice de dispunere și afirmare a indivizilor În Cetate. Ele sunt organizate formal și funcționează În conformitate cu un sistem de valori culturale și morale acceptate de cetatea respectivă. Aceste ierarhii sociale sunt corespondentul simbolic al pulsiunilor supraeului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să ajungă singur la Înțelegerea situației de impas În care se află și să-l facă să fie cooperant, activ, În acțiunea de restaurare psihomorală a persoanei sale. că Țintele oricărei psihoterapii morale sunt multiple. Ele sunt reprezentate prin următoarele: situarea suferinței la nivel corporal, somatic, exprimată prin durere sau suferință organică difuză; localizarea sufletească a suferinței, resimțită ca epuizare, angoasă, depresie, disperare și Închidere; resimțirea suferinței la nivelul conștiinței morale ca o stare de suferință care apasă persoana, o Însingurează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie (problema recepției culturii iluministe În Sărindarul interbelic fiind o polemică proprie orientalistului care va vorbi și va scrie despre „India și originile structuralismului”3). Ultima dată Al-George va reveni asupra situării sale Într-un interviu despre Eliade, care amplifică contextul, fără a salva Însă impresia de gest neacoperit pe care o comunică: „În clasa a VII-a de liceu, după ce am citit Tărâmul nevăzut (...) am socotit că, după exemplul eroului din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de opinie, publicate cu predilecție în revistele ieșene. S. e un critic egal interesat de cărțile de poezie, de proză, de critică și istorie literară. Comentariile și interpretările se bazează, în principal, pe descrierea și rezumarea conținutului, fiind finalizate, după situări cronologice și tematice, în evaluări tranșante, fără nuanțe între elogiu (frecvent) și respingere (rar). O selecție din cronicile și eseurile răspândite în presă formează sumarul volumelor Conversații critice (1980) și Anotimpurile criticii (1983), despre prozatori și poeți contemporani (primul) și
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
de Teodor Mazilu, D. R. Popescu și D. Solomon, pe care Ș. îi consideră „trei autori poststaliniști”. În consecință, centrul de greutate al cărții se deplasează către celelalte patru texte, care atestă atât grila de lectură a autorului, cât și situarea sa de partea unui pragmatism sui-generis. Astfel, eseistul analizează trei mostre de discurs (pseudo)liberal din România postcomunistă (Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici și Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
un anumit teritoriu și care depind de o anumită structură socială. Pe aceste considerente, comunitatea apare ca o structură psihosocială complexă, dar neuniformă. Ea are aspecte polivalente, iar ceea ce o menține, ca factor de coeziune socială, este în primul rând situarea sa teritorială. Din cele de mai sus rezultă clar că, din punct de vedere social, comunitatea umană are un caracter complex, fapt ce implică probleme serioase legate de starea de sănătate mintală a acestui tip de grupare socială. Problema comunității
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reluarea, la nivel discursiv ca și În practica politică, a temelor articolului din 1858 poate proba complexitatea motivațiilor sale. Etapa „pre-politică” a lui Boerescu apare ca una eclectică și obscură. Structura intelectuală dependentă de moștenirea iluministă eluda, practic, dihotomia liberalism-conservatorism. Situarea Într-o atare genealogie Îi permitea tânărului doctrinar inconsecvența aproape sistematică, evitarea adeziunii precise. Am arătat deja că, pe termen lung, ambiguitatea avea să fie promovată la rang de strategie politică. Anii formării intelectuale au avut un impact decisiv asupra
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
-i vor oferi cele mai bune șanse și-i vor satisface așteptările sociale”.<footnote de Peretti, André, Educația în schimbare, Ed. Spiru Haret, Iași, 1996, p.67. footnote> Concluzionând, referitor la funcțiile evaluării, putem afirma că, prin evaluare, se obține: * situarea elevului într-un anume punct al traseului său școlar; * orientarea sa către cele mai bune șanse de îmbunătățire a achizițiilor; * formarea pentru achiziția personală a cunoștințelor, a capacităților și metodelor; * selecția elevilor în vederea promovării în trepte superioare, în funcție de competențele măsurate
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
bune pagini de analiză psihologică în definirea personajului principal, ale cărui porniri spre acțiune și faptă sunt dictate de un complex de inferioritate. Cartea e construită pe două coordonate temporale: evocarea nostalgică a unui trecut apus, fără determinări istorice, și situarea în prezent. O pornire spre melodramatic și grandilocvență există pe alocuri și aici. O lume distinctă e abordată în Arca lui Noe (I-II, 1936), care descrie atmosfera cosmopolită dintr-o pensiune și mondenitatea vieții duse de locatarii ei. T.
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
recunoască în T. un reprezentant al conceptului cultural al „celei de-a treia Europe” în literatura română. Scriitor aparte în epoca sa, diferit de prozatorii mari din aceeași generație nu numai printr-un firesc element de originalitate, ci și prin situarea personală în chestiuni ținând de statutul și de rosturile literaturii, T. a lăsat o operă care a făcut obiectul unui număr important de exegeze atente, aprofundat analitice, soldate cu interpretări în general convergente. Apropiat nu numai de mentalitatea central-europeană, ci
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț din nai”), „zodier”, „tropar” ș.a., nu lipsesc vocabule stridente, inventate sau regionalisme. Tânărul poet cultivă metaforismul convențional, banalizat ori pe cel artificios
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
lui Nicolae Moraru, neobosit activist în domeniul propagandei, al îndrumării și controlului artei și culturii, intitulată Critica și sarcinile ei, este dovada de necontestat a dogmatismului epocii. „Sarcinile criticului de tip nou - nu ezită să prescrie acesta - trebuie să fie situarea ideologică a fenomenelor de artă, atacarea problemelor de fond după metode științifice, mersul în pas cu vremea, de natură să transforme pe fiecare om al artei într-un exponent al luptei și aspirațiilor poporului.” Expresia imediată a însușirii acestor sarcini
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
pe subiecte din domeniu (C. Brăiloiu, Debussy, Emil Rigler Dinu, Din fluctuațiile muzicii românești). Alte rubrici efemere sunt „Atitudini”, „Punere - sau puneri, după împrejurări - la punct”, susținută exclusiv de Petru Comarnescu. Articolul Detractorul lui Mihai Ralea, apărut aici, este o situare netă în favoarea criticului de la „Viața românească” în fața atacului din „Cuvântul” datorat lui Mihail Sebastian, „improvizat cenzor” al personalității și activității lui Ralea, „printr-o teorie a suficienței aplicată fără cunoașterea necesară”. Se adaugă, rar, o „Cronică cinematografică”, „Între mici și
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
lui Cantemir) și încheiată cu o bibliografie amplă (izvoare, ediții, studii, sinteze, articole), este de a argumenta mai complet decât o făcuseră anterior N. Iorga, Dan Bădărău și P.P. Panaitescu definirea lui Cantemir drept cel mai mare umanist român și situarea lui în contextul epocii. În consecință, V. abordează opera cărturarului - scrierile filosofice, cele literare și istorice - din punctul de vedere al temelor și motivelor caracteristice acestui curent: afirmarea demnității omului ca ființă rațională și liberă; natura sa bună - ca la
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
Pisani. Ca și înainte de 1918, orientarea în materie de cultură și literatură se menține între coordonatele direcției generale a gazetei. După 1935, când se poate vorbi la U. de o radicalizare a ideilor politice în sensul abordării problemei naționale prin situarea tot mai clară la dreapta (în primul rând prin articolele lui Silviu Dragomir, Romulus Seișanu, N. Batzaria ș.a.), comentariile literare se vor păstra, în linii mari, în limitele tradiționale, fără excesele din alte ziare („Cuvântul”, „Curentul”, „Porunca vremii” etc.) și
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]