1,490 matches
-
dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită. Cerșetorul. Alexandru Îl observă atent, cu ochiul deprins să deslușească portrete sau trăsături interioare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
putea porni la luptă, căci ajutorul tău va fi sosit. Mulți oameni vor mai muri, dar vei Învinge. Și vei domni Încă mulți ani, mai mulți decât cei care au trecut de la urcarea ta pe tron. Numele tău va fi slăvit, iar slăbiciunile tale vor fi uitate. Sfințenia ta va birui păcatele tale. Și tu, ca și Moldova, vei fi veșnic. Acum du-te. Ștefan sărută mâna călugărului și Încălecă. Alexandru făcu la fel. Daniel Sihastrul Îi puse mâna pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deveni gelos de această producție literară. {EminescuOpXII 314} INDEPENDENȚA I III Am o țară, mult iubită, Să trăiască Căpitanul România, independentă, Carol, Rege și oșteanul Ea era sub jug turcesc, Căci cu a lui debacie, O! pământ ce eu îl slăvesc Și a noastră vitejie, II IV Dar, armata românească Am scăpat din jug turcesc Cu virtutea strămoșească Pământul cel strămoșesc, Au luptat ca niște lei Și mai repet încă o dată, Ș-au scăpat țara de ei C-am o țară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
are păsări? răspunse bătrânul cu toată simplitatea sa. Și strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care Îl Împresurau. Unele stăteau pe umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta era o baracă Învelită de jur Împrejur cu table vechi, bătute În cuie, și acoperită tot cu tablă veche pe
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
a demonstrat-o Florin Constantiniu). Despre mareșalul Antonescu, de pildă, Theodor Codreanu vorbește calm și apăsat, aducând acele argumente contextuale pe care mai toți zeflemiștii istoriei le țin sub tăcere, de pildă cum se face că ungurii pot să-și slăvească eroii lor, pe Horthy, în cazul de față, iar românii trebuie să dărâme monumentele ridicate pentru ai lor, despre Ion Antonescu fiind vorba? Măsoară "cineva" cu două măsuri aceleași statui? Logica și bunul-simț sunt ale tuturor, depinde doar cine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de poeme. Dar el e mai ales un mare eseist, cineva aducându-mi aminte de Brodski, ale cărui eseuri le pun cu mult deasupra poemelor sale, cele scrise în engleză și chiar în acea limbă rusă pe care poetul o slăvea, dar pe care o considera, în comparație cu engleza, o limbă specifică unui anumit caracter ce îi era profund străin. Ceea ce-mi place la Heany este prezența naturii (fiind fiu de țăran), magia tuturor elementelor, inclusiv viața tuturor viețuitoarelor, în gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a ajunge la nici o concluzie. Continua să se Întrebe de ce Fecioara era expusă În interiorul acelui tabernacol din lemn și nu În plină lumină, pe altar. Putea exista o explicație În afară de simpla dorință de a ocroti relicva și de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă nu mai era loc pentru nimic altceva. Poate că trebuia să renunțe, iar semeția minții sale să se plece dinaintea unui lucru pe care simțurile se Încăpățânau să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcut din ruine un obiect al regretului, dar, din păcate, istoria a fost amestecată în multe lucruri urâte pe care elegiile ruinelor le escamotează... Memfîs, jefuit și ajuns carieră de piatră, Teba, cea cu o sută de porți, cum o slăveau cei vechi, prădată și distrusă, Babilonul cel detestat de profeți, dărâmat, locuitorii uciși și pământul risipit în cele patru vânturi, cetatea Ninive arsă cu oameni cu tot, Persepolis incendiat, Capua și Corintul nimicite, Teba greacă făcută una cu pământul, ca
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dobândi har dumnezeiesc și va fi ca și uns, prin mijlocirea unui înger. Aceasta se poate face! "Căci spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, a zis Domnul și-l voi acoperi pe el și-l voi slăvi, că a cunoscut Numele Meu." Asta este. Psalmul nouăzeci, șoptește Fratele. Oameni buni! Deci... Care dintre dumneavoastră vrea să-și fie propriul mentor? Cine aspiră să devină pontifex, lider spiritual? Cine se oferă voluntar, pentru hierofanie? Hai, hai, n-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu-ți mai este pronunțat. Te evită ca pe un lepros. Singurătatea pe care Roma ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umorul abia dacă mai e de găsit În astfel de tipărituri controlate de Partid. Obosesc săpînd după ceva ce ar putea să-mi țină de urît, prin reportaje cu titluri năucitoare care prevestesc noile orizonturi ale agriculturii românești; prin articole slăvindu-l pe poetul național Mihai Eminescu și nemărginitul său univers poetic, al cărui spirit luminează postum În contemporaneitate - de-ar fi știut bietul om că o să sfîrșească drept instrument de propagandă pentru naționalismul zămislit de mintea unui analfabet sălbatic; prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îndeplinim planul de abonamente la revistele Cutezătorii și șoimii patriei. Comandantul instructor răspundea și de «agitația vizuală» din școală, adică trebuia să fie atent câte tablouri cu tovarășul erau în școală, unde trebuiau agățate, răspundea de steaguri, sloganuri, insigne, panouri slăvind regimul... Un alt coșmar era creșterea viermilor de mătase. Prin mai se aduceau două grame de ouă și începea treaba: viermii tot creșteau și creșteau și trebuia să le asigurăm hrana zilnică. În zilele ploioase, unul dintre colegi venea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
păreau să-l angajeze, el îi scria lui Eliade încă din 1935: „Cu adevărat, nu mă pot lega de nimic fără să fac o concesiune ce anulează atașarea” (9 decembrie 1935 Ă 550). Ce-i rămâne de făcut decât să slăvească eșecul și ratarea?! Vorbind despre Aram M. Frenkian de parcă s-ar referi la sine, Cioran regretă posibila Ă deși cândva atât de dorita Ă ieșire din anonimat: „Dacă ar fi trăit într-o țară «civilizată», azi ar fi un nume
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi cinstesc pe Bachus și pe Venus dar detestă nu atât religia cât Biserica - în orice caz, pe preoți și pe călugări, pe episcopi și pe papă - pe seniori, pe bogătani dar și pe ceilalți reprezentanți ai ordinii stabilite. Ei slăvesc meritele sărăciei, jocul îde zaruri), tavernele, prietenia și cântul, versificația, primăvara, femeile, sexualitatea ludică, veselă, deculpabilizată. „Să ascultăm de dorințele noastre - e un comportament inspirat de zei”, afirmă unul din autorii anonimi. Inspiratorul adevărat este Epicur, unii știu, poate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Bordeaux î1570), el consacră mai bine de douăzeci de ani acestei discipline. S-a spus despre el că a fost un jurist avizat și un magistrat conștiincios... Schimbarea în bine coincide cu data morții tatălui său, atât de iubit, de slăvit, și de venerat de-a lungul Eseurilor încât mă întreb dacă nu cumva Montaigne nu-și compensează astfel un pic bucuria de a constata că moartea părintelui îl scutește de o muncă pe care ar fi trebuit s-o facă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res al unui text dramatic, obligat să precizeze locul și timpul acțiunii: "Abner: Da, spre a slăvi Eternul, în templu vin; / Precum cere solemn un antic rit, vin,/ A cânta cu voi acea faimoasă dată / Când legea, pe muntele Sinai, fu dată." (Racine, Athalie, I 1). Preluată de roman, "rețeta" a dat naștere unor fraze de incipit
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
drum spre slăvi cerești;/ și-atunci către rai ai să zvâcnești/ Mai iute ca săgeata! Nu mă-ndoi/ Că 882 Ibidem, p. 379. 883 Ibidem. 884 Ibidem, p. 380. 885 Charles A. Owen, art. cit., p. 301. (trad. n.) 886 „Slăvească cine-o vrea căsătoria,/ Eu știu că-i numai grijuri, pungă spartă/ și viață grea de bucurii deșartă” afirmă prietenul lui Ianuarie, Justin. (Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 384.) 238 vei afla în viața de apoi/ Că nu-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
semețindu-se în fața eșecurilor și a morții, încredințat că a fost învestit cu „marea misiune a Frumosului”. Totuși, cuprins de melancolie și resemnare, poetul, „c-o desnădejde care n-are nume”, e gata să se abandoneze materiei pe care o slăvise. În general, poezia lui C. s-a ivit la nivelul percepției și al senzației și se adresează acestui nivel, fiind lipsită de o dimensiune spirituală, sintetizatoare, care să dea coerență și consistență demersului său. Volumul de proză scurtă Bacalaureatul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
gloriei regale"58, căpătând abia ulterior și funcția de supraintendent al edificiilor regale, funcție ce i-a adus în 1671 și un loc în rândurile Academiei franceze. A citi, astfel, poemul Secolul lui Ludovic cel Mare în cheia odelor ce slăvesc imaginea conducătorului suprem nu e departe de adevăr. Totuși, dincolo de un act de lingușire ce făcea ca progresul să fie privit ca o consecință a absolutismului monarhic, textul lui Perrault trebuie privit și din perspectiva viziunii moderne pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la altul. Solitudine, Plâns, Moarte, în agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
marginea unui cântec..." Metafora e luată de la Blaga ("Locuiesc într-un cântec de pasăre" Lăcaș) și întâlnită la Nichita Stănescu ("Locuiesc într-un ochi de pasăre"). La începuturile sale, Grigore Vieru se voia autor de cântece (a și compus melodii), slăvind spre neuitare arborele, pasărea, trandafirul, punând în cuvânt o mare gingășie emoțională. Puternic împlântat în originarul românesc, întreținând contacte de adâncime cu mitologia și istoria, rostirea lui liniară, de tradiție clasică, se bazează consecvent pe notații plasticizante, naturiste: "Lin ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pozitivitate, "împotrivirea la căderea limbajului"; Nu pot lua natura ca normă, / când râd și plâng / strigătul descompune cuvintele"; fluid străveziu ori criptic, cuvântul e "singura armă / între infern și om"; "cu fiecare cuvânt ieșim iarăși și iarăși din peșteră"; a slăvi "apa, aerul, iarba" e totuna cu a te situa în cadențele planetei. Cineva obedient față de vechii "monștri ai retoricii" (Plantarea mătrăgunei) e pierdut. Într-un alt text (Viața fără Zalmoxe), se schițează un antidot: "Scrierea să fie o sângeroasă chirurgie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ridici c-un singur braț,/ l-aud pe președinte cum ne-o spune:/ Dar zdravăn ați știut să irigați”), electrificarea, potrivit chemării lui Lenin („Și într-un sat uitat de vreme/ Înalții brazi cu becurile vii/ Sunt arcuri de triumf slăvind pe Lenin”), întrecerile socialiste, strungarii, turnătorii, cazangiii, tractoriștii, textilistele, zidărițele, scriitoarea activistă candidând pentru consiliul popular, poetul conștient că scrisul lui e o armă. Și la începutul anilor ‘60, volumele Diminețile simple sau Memoria cuvintelor, mult comentate ca regenerare lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
aprinsă În noaptea Învierii, cucernic, evlavios, făcându-și cruce mai des chiar decât preotul? - Da, am văzut și ne pare bine că e cu noi, creștinii. - Dar ați văzut, numai cu cinci zile după, cum stătea la Lenin și-l slăvea? - Și asta am văzut, spun ei. - Deci Voronin se Închină și lui Christ și lui Antichrist, cine este el atunci?», urmează un discurs aiuritor, că așa a fost timpul când trebuia și Lenin iubit, că nu a fost el, Lenin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mult mai amplu, mai peren și care va fi completat, după puterea și inspirația evocatoare a poeților, prozatorilor, oamenilor de litere, pictorilor, publiciștilor, epigramișt ilor, ca re fără voia lor, prin simpla pronunțare a cuvântului Cotnari, indiferent de conotație, ei slăvesc o cetate spirituală a poporului român, cu care se poate ieși în fața lumii și care rămâ ne în su fletul nostru ca un fel de bornă la răscrucea unui drum fă ră de sf ârșit. Răsfoiți aceste scrieri și vă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]