1,041 matches
-
un obicei: când trebuia să-i facă vreunui supus judecată de moarte, îi trimitea un slujbaș carei suna dintr-o trâmbiță al cărui sunet auzindu-l oamenii, știau toți că cineva este rânduit spre moarte. Când se înseră, împăratul porunci slujbașului să meargă la poarta fratelui său ca să-i trâmbițeze. Acesta când auzi și văzu că este în fața porții lui, se gândi ce-l așteaptă și își întocmi acte pentru moarte, în plânsetele și jalea soției, copiilor și cunoscuților. Dimineața se
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
forța poate triumfa în politică, mai cu seamă dacă ea este ascunsă în talentele necesare oamenilor de stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și lase coroana în mâinile slujbașilor unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul dorit, binele. De aceea noi nu trebuie să șovăim în fața corupției, a înșelătoriei și a trădării, ori de câte ori ne poate servi pentru a ne ajunge scopul, în politică
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
să-ți brutalizezi mama. "Trebuie să fim absurzi, scrie un autor modern, dar nu trebuie să ne lăsăm înșelați." Atitudinile de care va fi vorba nu-și pot căpăta întregul înțeles decât în măsura în care se ține seama de contrariul lor. Un slujbaș la poștă este egalul unui cuceritor, dacă amândoi au aceeași conștiință. Toate experiențele sunt indiferente din acest punct de vedere. Există doar experiențe care-l slujesc și altele care-l deservesc pe om. Îl slujesc dacă este conștient! Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întrerupse, în fine, când era aproape sigur că ordinatoru-i are o defecțiune gravă la butoanele Copy & paste. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Peștele și chelia Emil BRUMARU Peștele și chelia. Vatel și Ivan Dmitrici Cerviacov, doi celebri slujbași orgolioși, mor, fiecare în stilul vremii sale, neputând suporta umilința de a-și cere iertare. Primul (secolul XVII) nici nu încearcă. Știe dinainte că e inutil. Ia spada și la a treia împunsătură cade lat, dar cu onoarea salvată. Gestul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
fie înscriși în actele de identitate cu numele lor românești adevărate, atît cele de botez, cît și cele de familie. Cînd vin părinții tineri la primării sau pe la organele raionale să-și înregistreze nou-născuții, ei sînt pe deplin la cheremul slujbașilor de aici, care imediat găsesc niște instrucțiuni și recomandări, nomenclatoare onomastice oficiale în care nu sînt numele noastre românești. Și atunci copilașii de români vor deveni, în loc de Ion, Ana, Elena etc., Ivan, Hana, Olena... Iar cei din noi care am
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
n-o să ajung) să mi-l dau, fiindcă - șantajat profesional de Dan Grigorescu - după ce făcusem toate demersurile, luasem referatele, trecusem probele inițiale și urma redactarea, am demisionat în 2003 de la institut și am redevenit ceea ce fusesem, de fapt, dintotdeauna: un slujbaș al gazetăriei culturale". Disponibilitatea confesivă a omului de cultură dobândește nuanțe aprinse în momentul asumării unor structuri definitorii, a unor poziții ideologice și axiologice ferme. În peisajul intelectual contemporan, opțiunile tari, mai ales de felul celor enunțate mai jos, pot
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Hălăucești de la un voinic, intră și răspunde doamnei în locul meu, spuza de lumini urbane încă vizibilă, cu tot eșecul ficțiunii, literară și metaliterară deodată, călătoria se ține! aspectul ei de ieșire din iluzie, Mircești scenografie pe seama gării, mai ceva la slujbașul cu poalele uniformei strîmbe, dar datoria mîinilor uitate pe lîngă corp, ieșind trenul din stație te vezi în urmă, n-am știut că mă urmărești, atîția oameni cîți sîntem așa, atîta circulație este! Săbăoani aceeași corectitudine, pe deasupra șuba și lanterna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pămînturilor pe care le-au obținut în zonele limitrofe, a posesiunilor de mărfuri, imobile, obiecte prețioase și bani, poate fi deja remarcată o "burghezie de mijloc", a artizanilor, micilor negustori, birocraților de orice fel (magistrați, notari, avocați etc.). Ucenici și slujbași, deseori originari din satele învecinate, formează, în sfîrșit, "poporul de jos". Soarta acestuia nu este adesea de invidiat, în ultimul rînd vin exclușii societății citadine: țărani dezrădăcinați, șerbi fugari, zilieri în căutarea unei munci necalificate, victime ale foametei sau ale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și nu-și cinstește patria nu e vrednic să locuiască pe pământul ei, nu e vrednic ca să aibă nimic pe pământul patriei, și nu e vrednic nici să trăiască pe pământul ei; să cinstească stăpânirea patriei sale și pe toți slujbașii bisericii, politicești și militărești, căci ei îngrijesc de fericirea patriei ca toți să fie mulțumiți câți locuiesc pe pământul ei; să cinstească pravilile patriei sale, căci acestea țin patria în pace, în unire și în liniște fără turburare; să asculte
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu atenție hotărârea domnească și ai să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea voievodului, ci și din a Divanului Domnesc și a înaltului cler. De fiecare dată voievodul trimitea un slujbaș domnesc de seamă pentru a cerceta faptele la fața locului. După ce primea anafora de la dregătorul trimis, asculta cu mare luare aminte pe împricinați, cărora le cerea să-și dovedească spusele cu urice domnești, ispisoace sau martori de bună credință. - Indrăznesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vodă, pentru șesă țigani ce-am avut de împărțală cu svințiia sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să duc într-alte părți.” Tăranii însă au spus că ei nu sunt poslușnicii mănăstirii „ce sânt oameni de moșie și au moșiile sale și acmu pe aiurea.” Vodă însă nu s-a lăsat dus cu vorba, ci a trimis slujbași domnești să cerceteze care-i adevărul. Apoi, pe baza mărturiilor oamenilor bătrâni, dar „mai tare au mărturisit un călugăr bătrân, anume Trani, carili iaste om vechiu ca de 70-80 de ani, mărturisind acel călugăr bătrân cum din dzilele răpăusatului Vasilie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
refăcut pivnița și deasupra gârliciului a făcut „cerdac cu căscioară”. Egumenul a arătat un ispisoc de la Duca Vodă cum că pivnița este a mănăstirii și a susținut că pivnița nu era așa risipită „ce-ar fi aflat-o făcută gata”. Slujbașii domnești trimiși la fața locului nu au luat în samă cele făcute de Cârste. Vodă Constantin (Mavrocordat) a hotărât ca egumenul mănăstirii Cetățuia să-i dea lui Cârste blănarul o sută de lei și pivnița să fie a mănăstirii. Te
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
stricate au de alții...și s-au tocmit iar la loc...precum au fost de vac.” Dintre zapisele care vorbesc de unele pricini ale călugărițelor de la Socola cu megieșii sare în ochi porunca lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem domniia mea la boiarii noștri Tănasă Meleghe vornicul de poartă și la Simion Cheșco uricarul. Vă facem știre că aice, la domniia mea, au datu jalobă rugătoarele noastri, Condachie stareța și cu tot
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
jăluindu-ne călugărițele, om trimite armași de vor răsipi casăle și vor scoate de pe hotarele locului mănăstirii, să li să curățască moșiile de voi și de bucatele voastre...Si într-alt chip să nu fie.” Avea dreptate vodă, dragule, pentru că acești slujbași domnești prea credeau că moșiile Socolei sunt sat fără câini. Ascultă acum o poruncă mai aparte a lui Grigorie Ioan Calimah, din 25 aprilie 1768: „Data-m carte domnii meli moliftii sale, Magdalina monahiia pre care, cu alegerea preasfințitului și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vremii puneau sufletul și umărul la întărirea mănăstirii, dar mai vârtos a spitalului din curtea ei. În acest așezământ, vodă rânduiește în amănunt sarcinle fiecărui slujitor al Spitalului, începând cu „doftorul cel mare”, urmând apoi „doftorul spitalului”, „spițerul” și ceilalți slujbași, cărora le fixează și leafa. Merge până acolo încât spune câte vizite pe săptămână va face „doftorul cel mare”. Zice apoi vodă: „doftorul spitalului...dator să fie a merge câte de doao ori pe zi, dimeneața odată i la chindie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
orașelor s-a oglindit pe deplin în structura socială a noii provincii, fiind consemnate un număr de 14.992 familii de țărani, față de 22 familii de boieri, 175 de mazili, 149 de șleahtnici (sau răzeși), 501 de preoți, 285 de slujbași administrativ-judecătorești (58 de umblători, 26 de arnăuți, 104 de barani, 97 de călărași), 45 de negustori, 58 de armeni, 526 de evrei și 294 de familii de țigani nomazi 70. În urma stabilirii definitive a graniței Bucovinei, în 1776, prin Convenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
plus la salariu, ci, din contră, pierdea indemnizația de cazare de 120 de florini 101. În plus, probabil considera că pregătirea, cunoștințele și experiența acumulată îl recomandau cel mai bine spre a conduce destinele provinciei natale, decât să devină un slujbaș oarecare, pierdut în marea provincie galițiană. De aici și insistențele sale în această direcție. La rândul lor, atât Watteroth, cât și asociatul secret din Lemberg, secretarul gubernial Rupprecht, l-au recomandat călduros pe Balș împăratului, pentru a fi numit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Kerci și mai tarziu chiar pe cestele înghețate ale Tatrei. Această eră jalea din casele părinților, bunicilor și cunoscuților noștri, când noi am inceput buchiile școlii și câțiva ani mai tarziu fie că ei erau gospodari din satele Bucovinei sau slujbași care ramaneu fără salarii din orașele ei. Am tremurat din nou, împreună cu cei mari, după trei ani, cănd știam a scrie și ceti am auzit pe cei mari spunad cu spaimă “vin rușii!” A venit și cumplită veste prin februarie-martie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
ce ai să te Întâlnești. Și așa, textul monologului programat a devenit un dialog, care a redundat câteva aspecte, dar a stârnit altele noi. Poate că un astfel de dialog nu e Întâmplător: ambii interlocutori sunt și iubitori, dar și slujbași ai unor pisici: Gabriela a unei birmaneze, eu al unui european, „de streașină“, cum spune franțuzul, unul care depășește bine pragul de 1%... Poate ne Încuscrim... iar răspunsul, peste microfonul dintre noi, al blondei Gabriela, e un miau... Cu siguranță
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
inaccesibil glucoza, prima formă de energie chimică devenind celuloză; și, dacă el nu posedă celulază, „cheia“ comorii adică, crede că așa e peste tot. Numai că Natura trebuie să aibă grijă și de alții, căci Îi trebuie cât mai mulți „slujbași“, specii adică, Între ei chiar cei doi „Înrăiți“. Punând la corvoadă arborele, peste beneficiul lui imediat, limitat desigur În timp căci Naturii nu-i plac Matusalemii, acela de rezistență mecanică, destinează celuloza de fapt restului biocenozei. La urma-urmei, cu ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
energetic al toamnei nu folosește vieții ce se dezvăluie ochilor noștri, ci alteia, aflată În slujba morții, vegetale cel puțin, dând apă la moară descompunătorilor din sol. Dar tot așa de drept e că „oboseala“ solstițiului de iarnă devine un slujbaș al vieții, tot a aceleia vegetale, chiar dacă indirect, prin pregătirea unui sol după dorința ei. Așa că, mă gândesc dacă nu cumva anul nostru calendaristic n’ar trebui să fie doi, unul de vară și altul de iarnă, fiecare Începând cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s-au scurs deceniile: țâncul cu fundulețul gol de pe copertă (Bogdan Nițescu) este, acum, doctor în geofizică la Universitatea Toronto, iar Dorel Schor, de un sfert de secol, doctor în orașul israelian Natanyah. Acolo, departe, el se consideră în continuare slujbaș al literelor române; n-a uitat Iașul și-mi trimite, în manuscris, o carte-sinteză ce adună, în comprimate atent cântărite, întreaga-i experiență de viață. A apărut tot la "Junimea", în 2007. Nu se încadrează foarte exact nici în categoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și finețuri de nebănuită acuitate. Ar fi, după socoteala noastră, a opta sau a noua carte ce i-o dedică lui Eminescu (chiar dacă sumarul mai indică și preocupări colaterale, în care opera poetului furnizează doar textele necesare exemplificărilor diverse). Fost slujbaș la Biblioteca Academiei, profesorul Georgescu a avut răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
probabil, în timpul detenției din pușcăria Lemberg). Un "cultural al epocii", s-ar putea spune luând în considerare cele de mai sus și tot ar fi de-ajuns pentru a motiva și susține atenția acordată, la 141 de ani de la naștere, slujbașului uitat de la Administrația Financiară suceveană. Incursiunile în domeniul literaturii vor adăuga, însă, tușa definitorie. A scris, mai întâi de toate, o piesă de teatru a cărei acțiune se desfășura chiar la Suceava, în jurul anului 1400. Dramaturgie pe teme istorice, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]