834 matches
-
care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
colibe de pământ se năpustiră asupra lor prin furtună, iar șoferul confirmă din cap și arătă cu mâna Înainte. Un copil ieși În goană În mijlocul drumului și mașina făcu un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu forța lui toate marile care se-ntind la sud de Tubuai. Dar vâslele? întreba Chimé din Farepíti. De ce nu vâsleați? —Să vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea mâinile, lăsându-ne degetele ca niște gheare. — Nu e posibil, exclama din spate o voce anonimă. —Ba e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putem sparge zidul de consolidare, au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit un soi de cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea se transferase în casa lui Dascălu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost niciodată plecate. Ies pe poarta din spate În amiaza Înaltă. VÎntul stîrnit brusc ridică trîmbe de praf pe maidanul cu cîteva leagăne rupte. Calc cu grijă pentru că pe jos, printre smocurile de iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de revendicare al naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea întinsă pe el, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea de a-și procura hrana singuri, fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri, rujuri, tifoane, tuburi de mascara, loțiuni, poțiuni, creioane dermatografice, vopseluri, alifii, balsamuri, smocuri de vată, bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf, sau ciclamen, roz, lila, mov, grena, cărămiziu, roșu, fuchsia, purpuriu, somon, indigo, violet, și, În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri, rujuri, tifoane, tuburi de mascara, loțiuni, poțiuni, creioane dermatografice, vopseluri, alifii, balsamuri, smocuri de vată, bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf, sau ciclamen, roz, lila, mov, grena, cărămiziu, roșu, fuchsia, purpuriu, somon, indigo, violet, și, În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele, jartiere, dantele, suluri, benzi, fâșii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a mașinăriei În care a fost stocată? Pentru că, așa cum stau lucrurile acum, e mai rău decât dacă n-ar fi existat. A fost anulată ca un cec fără acoperire. N-a rămas În urmă nici măcar o poză, o scrisoare, un smoc de păr, o urnă. Pur și simplu s-a dus. — A fost decizia ta, Joséphine. Ai semnat pentru asta. — Posibil. Și de-atunci nu trece o oră fără să mă-ntreb de ce. Să fi fost un simplu om plictisit de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sufletul cobora în prăpastie. Gloria tîrgului era Alecu Goilav. Pe bătrînul pictor l-am zărit întîia oară într-o împrejurare festivă, atunci cînd fu sărbătorit. Intrasem în sală împreună cu protuberanțele de ridiche albă a două chelii. Cu gulere răsfrînte și smocuri de păr lunecate peste urechi, doi belferi păreau niște popice de lemn. Potrivindu-și ochelarii, se așezară, tușiră și-și ridicară nasurile către tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-am dus caseta la spital i-am așezat-o pe pernă, alături de un buchet de flori. I-am zâmbit, i-am mângâiat smocul de păr zbârlit printre bandajele care-i Înveleau capul. El n-a zis nimic, era În comă. EPILOG FACULTATIV După apariția primei ediții a acestui roman s-au găsit cititori, mai ales printre prietenii pomeniți În carte (nu vă gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
harnic decât altă dată ? Inginerul se așază pe locul său, Ortansa se află în fața sa, o vede. Umerii triști, încovoiați, gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile rărite și decolorate nu au putere. Obosită de vreun chef prelungit, indispusă de începutul altei săptămâni de lucru sau necăjită sau bolnavă sau pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui să se apropie de ea, s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată un vânt rece, iar cerul se acoperi cu nori cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
băut-o vreodată. Am mai mers o vreme, trecând peste un șir de dune Înainte ca soarele să apuce să dogorească și am ajuns la poalele unei stânci, sub o scobitură uriașă sub care era mereu umbră. Erau și niște smocuri de iarbă pe acolo, amestecate cu câteva tufe de ciulini. Ne-am Întins, am ridicat o casă din aceea de piele și ne-am pus la taclale. Unu făcu tărăboi de câteva ori. Am mâncat ceva carne uscată și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de lespezi puse una peste alta, ca să te ajute când pășești. - Logon mi-a spus că nici măcar Dilc al lui nu s-a gândit la așa ceva, se făli Tuni. Acestui lucru, noi Îi zicem scară. Ieșirăm pe casă, printre smocurile de iarbă Înaltă ce creșteau pe acoperiș. Stăturăm așa o vreme și privirăm În depărtare, iar el Îmi povesti despre pământurile lui. Deșertul, pe care abia Îl mai vedeam, se apropiase din ce În ce mai mult de sat, secase apele și alungase animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-acolo, coborî pe o străduță, pietruită cu bolovani mari, unde mirosea puternic a busuioc și a pește prăjit, spre locuința prezicătoarei; o prezicătoare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum ajunsese la adăpost, dar rana din stomac Îi făcea greață, iar cea din plămâni Îi slăbea puterile și cu fiecare respirație gura i se umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tridentul, ale cărui vârfuri erau niște sfere învelite în piele, pentru a evita accidentările în timpul antrenamentului, dar ale căror lovituri erau foarte dureroase. Rubrus se apropie de începător și îi dădu un băț scurt, la capătul căruia era legat un smoc de lână înmuiat într-o substanță roșie. — Ia bățul ăsta; va fi arma ta. Dacă îl atingi pe rețiar, lupta ia sfârșit. Dacă nu, o să luptați în continuare. Nu se îndepărtase de cei doi, când rețiarul îl lovi cu tridentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sus, pe covertă, Juan și nu mai importă cum, un matroz nenorocit, scuipa cu sârg resturi de tutun peste bord în totală necunoaștere a faptului că respectiva plantă încă nu fusese descoperită de europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]