58,223 matches
-
din ce în ce mai personale, au apărut prenumele fiecărui membru de familie, iar copiii veniți pe lume au început să primească mici daruri, în nume propriu. Cei de astăzi nu mai sunt în număr de câteva sute, ca odinioară, dar punând laolaltă soți, soții și copii, ajung la câteva zeci. Noi petrecem două zile în Sufrageria mare, punând daruri în pungi, împachetând cu hârtie frumoasă și funde cadourile mai importante, distribuind cărți ilustrate semnate de mână și adăugând în pachete bomboane de pom, laolaltă
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
de câteva ori forța fizică și chiar amenințarea cu moartea a unei persoane, un oarecare Mitică al Bucureștiului zilelor noastre, deși rudă apropiată. Tip de om capabil să treacă și peste cadavre, mai ales că era împins pe la spate de soția lui. Această persoană înzestrată cu inteligență negativă, mi s-a părut cea mai reprezentativă pentru ilustrările desprinse din studiul domnului Șterfan Dumitrescu. Parcă l-ar fi cunoscut și l-ar fi încadrat în șirul celor pe care i-a descris
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
devine devastatoare. Acești indivizi nu recunosc niciodată că au greșit, pentru toate este de vină doar predestinarea, „M-a urmărit ghinionul, neșansa, îmi spunea cu năduf Mitică, m-am născut fără noroc". Deși Mitică a avut un aliat temeinic în soție, deși a făcut o avere cosiderabilă în timp record, imediat după 1989, se plângea în câteva scrisori, dar și prin viu grai, gata să-i dea lacrimile: "sunt un om nefericit, profund nefericit. Nu sunt mulțumit pe niciun plan, chiar
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
dacă te apuci să îi contrazici, ei neagă evidența. Albul devine negru chiar dacă albul este strălucitor. Te dezarmează oricum și pe de-asupra îți sar in cap cu agresivitate, sau nu te lasă să vorbești. Ușurința cu care Mitică și soția lui mint fără să clipească, le creaza o stare în care ei se mișcă confortabil. La ei minciuna este patologică. Pentru astfel de oameni, minciuna în formă continuă este o formă de inteligență. Pentru a minți în stil mare este
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
visători și idealiști. Din punctul acesta de vedere, pe mine mă consideră la pământ. Idealul lor de viață este diferit de al meu, pentru Mitică este un unchi de-al lui, fost cârciumar cu veleități de mare viclenie, iar pentru soția lui, modelul a fost și a rămas Elena Ceaușescu. Deși sunt ascunși, oamenii din jurul lor îi simt și se feresc de ei. De aceea ei nu au prieteni, nu vizitează și nu sunt vizitați de nimeni. Cei cu acest mod
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
de jalnică umilință când fratele lui i-a smuls pe față masca prefăcătoriei. Dar viclenia iese la suprafață oricum. Un astfel de exemplu mi-a venit în minte, prin chipul lui Dinu, care din bun senin, îndemnat și el de soție, imi spunea pe față, lăudându-se, că prin abilitate lui ingeniosă, el mă poate escroca târându-mă prin tribunale. Presupun că a renunțat fiindcă îl pusese la încercare un cancer pe piele. Și galeria viclenilor mi se perindă prin fața ochilor
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
divinitate și Dumnezeu. Mai nou, după nenumărate cercetări, oamenii de știință ajung la concluzia că, aceasta conștiință a viețuitoarelor, este independenta de corpul fizic, putând exista și acționa chiar și separat de acesta. Să ne imaginăm următoarele situații: dintr-o dată, soția îi permite soțului să o înșele (în sensul de a face sex cu altă femeie), dar acesta nu o face. Statul admite contribuabilului să fure din fondurile publice (probabil că unora chiar le-ar surâde ideea), dar acesta nu o
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
anunță cam împleticit: - Doommm, pimaaa, vin dă la văleni, i-a cam luaaa, dacuuu, că-i sub zăpadăă. - Păi, și ce-o să vin eu să le dau zăpada de pe casă, băi, cuscre!? Aici însă sare secretara primăriei, nimeni alta decât soția edilului. - Gligore, te-a prostit beutura! Păi, nu-ți dai seama ce bine îți pică!? Adică tu, primarul, i-ai ajutat pe bieții oameni, i-ai salvat de la moarte sigură, iar ei, recunoscători, te pupă și te îmbrățișează în fața camerelor
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
și, cu toată iertarea de cuvântul cel vulgar, o sculă mare... Ciudat, niciodată nu ne-a fost cerută sănătate, minte, iubire față de semeni, bunătate, sau cunoaștere. Și niciodată, nimeni, nu a cerut ceva pentru vreun copil al său sau pentru soție. Toți numai pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu cumva trebuie să cerem Divinului scutirea de această îndatorire care de fapt nefericește specia asta neevoluată. Ce spui?... Bătrânul sfetnic, un curtean desăvârșit, întrucât nu putea să aprobe dând
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
Și tot Pliniu ne mai spune că într-o vechime îndepărtată, diferitele triburi etnice ale sciților purtau numele etnic de aramaei/aramphaei (Hist. Nat. VI. 19. 1). Originile lor se reduceau la regina Echidna din țara arimilor, de lângă Oceanos Patamos, soția legendarului erou/semizeu Hercule. Și la Justinus (Hist. Philipp., Lib. II. c. 2) îi regăsim pe arimaspi (arimasci) ca locuind pe lângă Munții Rhipei, de la Istru, munți pe care Ștefan Bizantinul îi numea „munții hiperboreenilor” și care formau pe vremuri granița
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
râul Maris-Mureș. Tot de la Herodot (lib. IV, 59) aflăm că la sciți Venus-Vinerea era venerată sub numele Artimpassa, Argimpassa, Aripassa forme ce derivă din forma mai veche Arimnassa. La fel și Marte era numit de greci Arimanios iar Venus era soția lui Marte al geților, având și numele de Areia (N. Densușianu, D.P., Vol. II, pag 193). Ținutul de la nordul Istrului, unde s-a luptat gigantul Tiphon, Herodot îl numea țara arimilor (www.ariminia.ro). Arimaspii se mai numeau și cacidari
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
din Galiciuica Olteniei, după absolvirea facultății de Chimie din București, a lucrat pentru puțin timp la școala din Movila-Miresii, Brăila, apoi la mai multe școli din Brăila, de unde a ieșit și la pensie, în ultimii ani, la Scoala nr.11. Soția, Anișoara, este tot profesoară de chimie. Întreaga activitate și-a desfășurat-o la Școla nr. 8 Ion Băncilă. Brăila. Au împreună două fete, de la care au o nepoată, Cătălina, și un nepoțel, Rareș. Nu are Domnul Pătra bucurie mai mare
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
a doua zi a Festivalului am fost la celebra Stone Forest (Pădurea de Piatră) la aprox. 80 de kilometri de Kunming. Împreună cu noi l-am avut pe Michael (medic pneumolog britanic, scriitor, prieten și coleg cu Nick, băiatul meu) cu soția și băiețelul lor, Peter, de seamă cu Veronica. Eu am mai fost la această minune a naturii în urmă cu 5 ani, dar merită să mergi și de 10 ori la așa loc fascinant. Multe schimbări de organizare față de acum
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
istorie. Acolo a creat Georges Vitaly Theatre de la Huchette. Locul unde Cîntăreața cheală se joacă și astăzi. M-am tot gîndit cum un mare spirit, însoțit de un ludic fabulos a născut piesa dintr-un joc. Eugčne Ionesco călătorea cu soția lui, Rodica Ionesco, într-un metrou aglomerat, așa cum se pare că a fost mereu metroul parizian. Lumea agitată, numeroasă a reușit să-i separe preț de cîteva stații pe cei doi soți. Cînd peisajul s-a mai liniștit, cînd vagonul
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
1948-1964; 1979-1984, inclusiv în „experimentul Pitești” (1949-1951). După plecarea din cămin la casa sa ne-am văzut doar la cursuri, fără ca sentimentele noastre să slăbească. După terminarea studiilor, am continuat relațiile, prin telefon, sau prin concedii comune la mare, împreună cu soția și fiul său, Andrei. Într-un sfârșit de an 1977, sărbătorind Crăciunul și Anul Nou la nașii mei, Alexandra și Vițu Popescu din cartierul bucureștean Drumul Taberei, mare mi-a fost surpriza - și bucuria -, ca să vină cu Boboteaza însuși preotul
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
unei construcții gramaticale (cu prepoziția de). Membru impune folosirea genitivului, care să indice relația de apartenență la grup: "membru al unei organizații", "membrii guvernului" etc., relația parte-întreg fiind una individualizată. Construcția cu de indică, în schimb, o calitate, o proprietate: soție de doctor este altceva decât soția doctorului. Cei care predau limba română unor străini știu cît de greu e să le explici vorbitorilor de limbi în care această diferență nu e foarte clar marcată faptul că în română există răsăritul
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
Membru impune folosirea genitivului, care să indice relația de apartenență la grup: "membru al unei organizații", "membrii guvernului" etc., relația parte-întreg fiind una individualizată. Construcția cu de indică, în schimb, o calitate, o proprietate: soție de doctor este altceva decât soția doctorului. Cei care predau limba română unor străini știu cît de greu e să le explici vorbitorilor de limbi în care această diferență nu e foarte clar marcată faptul că în română există răsăritul soarelui alături de răsărit de soare, în
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
apocaliptice ale lui Cioran, pe care Sîrbu l-a citit cu atenție, mușcătura sa filosofică e din dragoste. Ca prelungirea unui sărut. Am citat abundent, dar tot mai transcriu o ultimă drăgălășenie, despre sine: Aș fi, îmi spune Limpi(Olimpia - soția lui I.D. Sîrbu, n. n. - M.B.) un scriitor ce debutează mereu (fără succes, dar cu succese...), un estetician est - etic, un liberal îndrăgostit de lanțuri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan, actualmente îndrăgostit de propria babă, un proletar
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
cap are brodată litera M, cu care scriitorul obișnuia să se semneze scurt. în momentul întâlnirii cu Margareta, maestrul are "vreo treizeci și opt de ani", ca și scriitorul când a cunoscut-o pe Elena Sergheevna Șilovskaia, a treia sa soție, prototipul Margaretei. Ambii sunt blamați de sistemul comunist, împrejurare ce le provoacă o nevroză "estică", ambii fac gestul gogolian al arderii manuscrisului. "Hruba" în care e nevoit a se adăposti maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel și soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
din neam în neam, spre pomenirea lui Ștefan cel Mare, voievodul care le consfințise libertatea și pe care îl venerau ca pe un părinte ocrotitor al lor, chiar și peste amar de ani și veacuri. Și tot acel bătrânel și soția sa mi-au mai povestit, ca minunându-se de o mare ciudățenie a vremii de atunci, una dintre poveștile podului de peste Prut. Într-o vreme, șeful județenei de partid de la Vaslui, parcă, (dacă memoria mea mai reține astfel de vremelnicii
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
unde chiar și acum Își mai pierde ore bune printre cărțile bogatei biblioteci cu care-și Împodobise pereții. Se așezară tăcuți. Profesorul Întrebător, musafirii stânjeniți. Nu știau cum să Înceapă. - Dacă nu vă supărați, ne puteți spune unde se află soția dumneavoastră, acum? Întrebă civilul. - Desigur. Este plecată la băi, la Herculane. - De mult? se interesă el. - De câteva zile. În fiecare an face la fel. Abia așteaptă să plece, dar odată plecată nu stă mai mult de o săptămână. Dorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase chiar el. Rosti sfârșit: - Sunt ale Mariei... Plutonierul așteptă câteva clipe, apoi spuse: - Din păcate s-a Întâmplat un lucru nu tocmai plăcut. - Bănuiesc, altfel nu veneați, zise Încet, dar ferm, profesorul. - Soția dumneavoastră a suferit un accident. Se pare că a vrut să schimbe trenul și nu a fost atentă la trecerea unui marfar. A fost lovită din plin..., zise civilul, oprindu-se la geamătul bătrânului. Îl văzu pe acesta cuprinzându-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
eu, care aveam șurubelnița lipită de mână, am ales să fiu tehnician de aparatură medicală, radiologie și medicină nucleară, ulterior inginer și profesor În acest domeniu. Cât timp am locuit În București, mergeam des În casa Popescu. Aici, Tanti Olguța, soția profesorului și ea profesoară de limbă și literatură română, atât la Școala Normală de Fete din Câmpulung Muscel, cât și În București, la Liceul Central de Fete (azi Colegiul „Elena Doamna”), mă primea Întotdeauna cu dragoste de mamă și Îmi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o altă vizită făcută la Cluj, cu câțiva ani mai târziu, ne-am deplasat la Năsăud, să-l căutăm pe profesorul de limbă și literatură romană Octavian Ruleanu (Octav), fostul șef de cabinet al ministrului Învățământului Ștefan Voitec, și pe soția sa Maria, care locuiau În orașul Năsăud, pe Str. Eminescu nr.15, colț cu Str. Veronica Micle nr.1. Cu această ocazie am vizitat fostul „Liceu Grăniceresc”, astăzi Colegiul Național „George Coșbuc”. După această Întâlnire, am continuat excursia la „Casa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]