18,131 matches
-
ar fi fost el prim-ministru cum era dânsul poet, alta era soarta țării. Să fi fost, adică, un zeu cu-adevărat; și nu al insectelor cum inspirat zisese; ci al cetățenilor amărâți și bântuiți, tot de soarta, de aceeași soartă, fir-ar ea să... Nu zău, să constați, ca premier, că s-a furat până la el tot ce se putea, și s-o zici, așa, în glumă, vesel, cu un p.m. cel mult, național, în sensul ducă-se cum se
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
Vasilica. La poetul modest în zilele lui libere, cănd nu-l auzeai veșnic cu imperturbabilul p.măsii-n gură, ori cu bancuri... Astfel încât, uluiți de ambiția șmechera a insului și mai ales mirați că o tară-ntreagă poate să-și pună soarta în mâinile unui tip, care și-așa, în mediul său personal, dă dovadă de atâta lipsa de răspundere, sau de absență totală a vreunei direcții inteligente în tot ce face, ...stăm cu mâna la bărbie și repetăm, consternați, aiciisa, cu toții
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
a fost silit să accepte "arbitrajul" care, de fapt, a fost un dictat. Mai tîrziu, Valeriu Pop a redactat amintiri (un fel de Memorial), întitulate "Abdicarea regelui Carol al doilea". Pentru că, în acele zile de început de septembrie 1940, cînd soarta suveranului era pecetluita, Valeriu Pop a fost reactivat, solicitat și de rege și de generalul Antonescu și Horia Sima. Evident, Pop începe cu aprecierea critică a faptului că de la instaurarea dictaturii regale, suveranul și-a luat "personal și fățiș guvernarea
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
unui personaj de român Sensibilă și delicată, o adolescentă care încă nu s-a desprins din reveriile copilăriei, Niadi Cernica este, în același timp, o scriitoare experimentata (se află la al treilea român), cu o evidență vocație filosofica. În Cartea sorților ea construiește - cu mijloace epice și lirice - o filosofie a relației cititor-personaj, mai subtilă și, în orice caz, măi emoționantă decât teoriile multor naratologi de profesie. Românul este conceput că o scrisoare trimisă de Pierre Vaillant - personaj secundar, dar memorabil
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
seamănă cu Pierre Vaillant, fiind blond și lucrând pe un șantier naval. O altă situație insolita care derivă din transformarea personajului fictiv în personaj real este aceea că Pierre Vaillant poate consulta Toate pânzele sus! că pe o "carte a sorților", pentru a afla ce urmează să li se întâmple lui și tovarășilor lui. În sfârșit, se mai remarcă faptul că "învierea" personajului lui Radu Tudoran echivalează cu includerea lui ca personaj în românul scris de Niadi Cernica. Transferul face parte
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
pe această planetă, Felicia Mihali contesta totul, cu un dispreț aprioric. Ea crede în mod greșit că performanța, în literatura, este să distrugi iluzii, când, în realitate, marii scriitori creează noi iluzii, măi convingătoare decât cele existente. Niadi Cernica, Cartea sorților, român, Brașov, Ed. Arania, 1999. 142 pag., 27.846 lei. Lucian-Claudiu Amoran, În gol, român, București, Ed. Albatros, 1999. 174 pag. Felicia Mihali, Țara brânzei, român, București, Ed. Image, 1999. 216 pag.
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
mai vorbi despre ei că scriitori. Lista era lungă și includea numeroase nume din linia întîi de atunci a literaturii române. Mi-a spus, apoi, că vor scădea tirajele și vor scădea catastrofal, ca volumele de poezie vor avea o soartă cumplită în această privință și că mulți autori care tînjeau pînă în '90 după libertatea totală de expresie vor ajunge să aibă nostalgia regimului editorial de pînă în decembrie '89. Mi-am exprimat, politicos, îndoială. Tot atît de politicos, interlocutorul
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
anume partea convenabilă unor importante personaje politice actuale. La Timișoara, în 16 și 17 decembrie 1989, crimele aparțin strictamente lui Ceaușescu și oamenilor săi de încredere - Stănculescu și Chitac, între alții. Dar la București? Receptez că pe o ironie a sorții declarația cu totul tembela a lui Ion Iliescu. Profitorul numărul unu de pe urma crimelor din decembrie are îndrăzneala să vorbească despre o "eroare judiciară". Gândindu-mă ceva mai mult, cred că dl Iliescu are totuși dreptate: poate el voia să spună
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
Andreea Deciu Insuportabila ușurătate a ființei este, poate, cel mai trist dintre românele lui Milan Kundera. Trist că tip de meditație asupra soartei făpturii omenești, ca mod de a concepe o biografie a personajelor, si mai ales, ca fel de a combina evenimentele astfel încît ele să devină, în viața protagoniștilor, împrejurări nu atît tragice, cît grele în sensul de împovorător, de strivitor
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
se căiește. Franz este perechea Terezei: chiar și părăsit de Sabina, el își va duce viața cu ea. Tot ce face e judecat din perspectiva ei, fiecare decizie e luată cu ea în gînd. Rămîne, de pildă, extrem de preocupat de soarta imigranților din Europa de Est, doar pentru că speră ca în felul acesta să o reîntîlnească, cîndva, pe Sabina. Franz își va găsi moartea în felul acesta, adică trăind în numele unor idealuri pe care el le atribuie (eronat) femeii care l-a părăsit
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
care dl Mitică Dragomir a insinuat că ține de vină serviciului de ambulanță din București, insinuări făcute la emisiunea lui Adrian Păunescu, la Antenă 1. Cît de serioasă e grijă acestui șef al ligii profesioniste de fotbal din România față de soarta fotbaliștilor pe care ii păstorește, asta se vede din felul în care el a încercat să se descarce de orice răspundere, ca și cum moartea jucătorului Ștefan Vrăbioru în timpul meciului dintre Rapid și Astra Ploiești ar fi fost afacerea salvării. * Pe un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
își cîștigă existența dînd lecții particulare. Dar și după reintrarea în viață literară și muzicală, continuă să fie șicanat de Securitate, nu i se permite să voiajeze ceea ce îl determină să emigreze legal. Ajunge în Germania în 1980 și aici soarta îi surîde în sfîrșit: cărțile și compozițiile sale devin cunoscute și apreciate, călătorește mult, minat de o insațiabila curiozitate (ajunge și dincolo de Cercul polar, în SUA și Canada, în Egipt, de repetate ori...). În discuția cu Iv Martinovici, înregistrată în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
administra cât mai bine talentul, în timp ce Dan Stâncă, prea puțin impresionat de înzestrarea să, se lasă răvășit de tragedia țării în care s-a născut. Pentru Dan Stâncă, operă literară nu reprezintă o salvare. Cu sau fără cărți proprii, de soarta cărora de altfel se dezinteresează, el rămâne esențial un nefericit. Scrisul este, din punctul lui de vedere, un automatism al supraviețuirii, ca zbaterea inutilă a cuiva rănit de moarte. Îl practică patetic, cu o deplină angajare existențiala, dar și cu
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
cele mai multe ori din pur snobism sau curiozitate, pe mai toți foștii regi, prinți, duci, baroni etc. ai Europei. Atîta vreme cît se adresează unui astfel de public, nu totdeauna capabil să facă distincția între persoane reale, care au avut o soartă tragică fiind obligați să își părăsească patria, si personaje de soap-opera, o carte nu poate scăpa neatinsă de microbul așteptărilor cititorilor ei. Primele pagini ale memoriilor Principesei Ileana nu au izbutit să îmi spulbere neîncrederea: un ton parcă prea senin
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
din acest volum, ca o ființă extrem de vie și de firească: e maladiv timidă, dar conștientă de asta și de aceea decisă să iși învingă propriile inhibiții, e nesigură pe șine, uneori, insă hotărîtă, pentru că știe că de ea depinde soarta celor din jur. Dar, mai înainte de orice, e un om extrem de bun și de generos, lucruri de care nici nu e defel conștientă. Prințesa povestește, în acest volum, un episod care mi se pare ca ilustrează perfect calificativul "princiar". Îl
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
om extrem de bun și de generos, lucruri de care nici nu e defel conștientă. Prințesa povestește, în acest volum, un episod care mi se pare ca ilustrează perfect calificativul "princiar". Îl rezum: aflată fiind în Austria, unde se ocupă de soarta soldaților romani răniți și internați în spitale, cărora încearcă din răsputeri să le aline în orice fel suferință, Domnită Ileana stabilește, la un moment dat, legătura cu famiiile din țară. Acestea încep să le trimită răniților pachete cu alimente, care
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Carpați și Nistru înainte ca moldovenii să se constituie etnogenetic. E adus, apoi, în scenă un I.S.Grosul, devenit în 1961 președinte al Academiei de stiinte al Moldovei sovietice, care scria că în 1812 "moldovenii și-au legat pe veci soarta de popoarele rus, ucrainean și de celelalte popoare frățești". Apare, după aceea, blasfematorul A.M. Lazarev, care, din 1947, a ocupat înalte demnități "științifice", ce scria că în 1940, prin răpirea, de fapt, a Basarabiei, s-a înfăptuit reunificarea poporului moldovenesc
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
tineresc-dansantă, dar nu fără note tendentios-agresive, a noului Contemporan, au scos în relief o fraternizare ce dospea în sentimentul, mai mult ori mai puțin mascat, de solitudine al ambilor protagoniști. Singurătatea e de două feluri: una care-și ajunge sieși, "soarta spiritelor superioare" după cum o definea Schopenhauer, pregătită a-și asuma riscurile, și alta "de tranziție", pîndind prilejurile unor asociații profitabile, mondene, snobe, ariviste. Regretabil, directorul Contemporanului n-a dovedit tăria necesară conservării primei forme a solitudinii. S-a relevat a
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
dintre care unul deosebit de belicos și lipsit de scrupule, cu slugărnicie așezat exact în conturul umbrei de jocuri și interese a înaltului personaj menționat. Socotind că ilustrează o clasă omenească nepieritoare, l-am numit "purtătorul de servietă". Care a fost soarta subsemnatului, în acest vîrtej al schimbării, în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete o compensație pentru lipsa d-sale de contraargumente, nu-i așa
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
ce trebuia să cuprindă, după apariția scrierilor literare (inclusiv ineditele) și prea abundență să publicistica. Seria e pornită cu zor și, în 1962, apar, cu un ritm precipitat, trei volume. Dar în 1963 prozatorul moare (la 81 de ani) și soarta ediției rămîne de izbeliște. Alte două volume mai apar pînă în 1969, al șaselea, la Editură Minerva, în 1971, al nouălea în 1976 și al zecelea în 1983. Apoi ediția a înghețat. Acum doi ani, în 1997, a apărut al
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
a" Întâmplarea a făcut ca în aceeași zi să stăm de vorbă cu un tânăr politician, membru al "coaliției", un reprezentant al "noului val" pe care-l așteptăm de atâta vreme să ocupe avanscena vieții publice. Că o ironie a sorții, ne-a anunțat că departe de-a fi avansat vreun milimetru în ierarhia de partid sau administrativă, tocmai își depusese demisia din funcția - potențial importantă - deținută vreme de-un an. Uimiți, l-am întrebat despre motivele renunțării la o carieră
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
să nu facă vreun pas în afară. Dacă îl face, cade în prăpastia din care se aud răgetele înfiorătoare ale celor de la România mare. Dan C. Mihăilescu se numără printre extrem de puținii umaniști români care reușește să se intereseze de soarta țării lui fără să se compromită. El ar putea contribui la relansarea patriotismului inteligent și legitim, care înainte de război avea aderenți iluștri. Spaimă corectorilor conștiincioși Dan C. Mihăilescu se mobilizează cu același avânt (îl auzim parcă sunându-si sieși, din
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
de praf care să blocheze mecanismul, după care îl face să "fugă" în altă direcție. Pentru că nu numai Lola fuge. Filmul însuși fuge. Cele 80 de minute de "ce-ar fi dacă...", sau de "dacă și cu parcă", sau de "soarta și destin" plus restul de fatalitate, sau de "efecte Rashomon", sau de biografii întregi condensate hilar și divergent în cîteva secunde, cele 80 de minute de ocol cinematografic în jurul artei poetice a lui Tykwer compun un fel de "clip" grandios
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
spune în prefață: "precum firul ierbii, greu de bănuit sub lințoliul alb ce-l acoperă, si care, totuși, până la urmă, răzbate de sub vitregia iernii, aducând, firește, cu sine, nu doar primăvară energiei aplicate la obiect (și totodată direct răspunzătoare de soarta acestuia), ci și promisiunea toamnei încărcate de binecuvântarea unui rod în sfârșit pe bună dreptate meritat." (Mihai Sora, Firul ierbii, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1998; 522 pag., preț nemenționat.)
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
metamorfozat în adevărați monștri morali ce-au construit un imbatabil sistem al relațiilor și al pilelor, într-o gașca la fel de funesta precum cea a iliescienilor. Mă îndoiesc profund că la viitoarele alegeri va mai există cineva care să-și pună soarta în mâinile pe cât de tremurătoare, pe atât de pătate de noroi ale țărăniștilor. Fuduli cât nu încape, resentimentari și cinici, liderii țărăniști îmi lasă impresia unei adunături de disperați: înainte de a se război cu problemele gravissime ale economiei, ei au
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]