1,822 matches
-
lună și-un țipăt de pescăruș orb tremură neclintirea un abur roșu-n noapte Doamne cît de frumos zicem deodată privind boarea de lumină prin ochii mei tu și eu prin tine ce ai compus aseară la ora cinci o sonată pentru noi iubito am simțit spun privind locul acela inefabil pulbere de suflet deasupra lumii noastre e noapte la margine de timp mă cuibăresc în aripi toată cu fruntea lipită de vis... licurici pentru zmei între mine și mine cresc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
era în pat cu cine știe ce fată, m-am gândit cutremurându-mă. Poate că tocmai în secunda aia avea orgasm în brațele altei femei. Mi-am dat seama că așa înnebunesc oamenii. Că dacă nu mă controlam, aveam să devin o sonată. Am hotărât că trebuia neapărat să vorbesc cu el. Trebuia să-l sun. Dar făcând un calcul rapid, mi-am dat seama că trebuia să mai aștept cel puțin până la trei, când în New York avea să fie ora zece dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adevărat. N‑are nici un rost să amintesc că m‑am lăsat de pian la nouă ani. — Frumos, zice Elinor, regalându‑mă cu un surâs înghețat. Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred că sunteți foarte mândră de Luke. Sper ca această mică remarcă a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am uitat să te Întreb, cum te mai simți? Cum o mai duci cu ochii? cu inima? cu boala? * — Pentru ce o admir eu pe Buni mai mult decât pentru pantofi, rochii și pălărie este pentru cum cântă la pian sonata de Chopin! — De Beethoven! — De Brahms, mai degrabă. — Dar acum, de când cu boala, acum, de când cu moartea, mai poți să cânți la pian, Buni? — Termină, Încetează! Doar știi că sunt ani de când n-a mai auzit-o cântând nimeni! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
distinsă ultimul reportaj. O emulație de limbagiu și idei, în conformitate cu calitatea superioară a mobilierului și cu ținuta perfectă a gazdelor. Pasiunea nu era admisă decât asupra unui singur subiect: muzica. Predilecția de elevă silitoare, pe care Elena o avusese pentru sonate, se transformase într-un snobism artistic - snobism care, concentrat asupra unui astfel de obiect, devenise repede profesie de credință. Nory nu exagera vorbind de confortul sălei de muzică: un Bechestein derni-queue, un Bosendorfer grande-queue glorificau pianul, în afară de un Erard mic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
secolele XVIII și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
compoziție autonomă. Trei exemple faimoase aparținând unor maeștri celebri. Dar au existat mulți alții, mai puțin cunoscuți, în toată Europa muzicală catolică. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în cadrul clasicismului vienez, s-au dezvoltat noile forme de sonată, simfonie și concert. În realitate, nu este vorba de trei forme diferite, ci, mai degrabă, de trei moduri de a exprima o unică sensibilitate „simfonică”: aceea a unei muzici care își găsește în ea însăși rațiunile existenței, ale evoluției și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
treizeci de ani, iar eu o lăsasem singură la Paris cu cele două fete, ca să mă Întîlnesc cu o pianistă englezoaică de care mă amorezasem cu cîteva luni mai Înainte, cînd mă dusesem s-o felicit după un recital de sonate de Haydn pe care-l dăduse la British Council. Nu e ceva cu care să mă laud. Oficial, aveam nevoie să fiu singur ca să lucrez la primul meu roman... CÎnd mă gîndesc cîte veri am petrecut, chipurile, ca să termin niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simți că ți-ai irosit viața. — De ce? insistă el. — Nu știu. Relația noastră n-a mers de la Început. Îl admir pentru geniul lui, pentru spiritul Întreprinzător, pentru calitățile lui de lider; știe chiar să cânte la pian bucata mea preferată, Sonata lunii. Dar când suntem Împreună nu ne transmitem nimic. A, și vorbește Încontinuu la două telefoane. Sam Își masa nervos tâmpla stângă și clipea mai des decât de obicei, ca și când i s-ar fi uscat brusc lentilele de contact. Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pseudoaforistice vizează esența abstractă a entităților în cauză, extrasă - prin intermediul ironiei ludice - din depozitul locurilor comune, în special din cele livrești. Sînt persiflate astfel clișee „clasice” (boul a devenit „mecena pentru Grigorești”, pianul, foarte modest, „a primit rolul secundar în sonata Kreutzer”, plopul „trăiește din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice din regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
concepute inițial. Dintr-un corectiv tonic și critic, realizat cu superlativă inteligență (...) ele au devenit modalități de comunicare a unei mizantropii negre și a spaimei de a trăi” (ibid.). O opinie similară întîlnim și la Paul Anghel, în „Urmuz și Sonata”, în „Arhivă sentimentală”, Editura Cartea Românească, București, 1968. Într-un articol reluat în volumul Analize și sinteze, Ed. Albatros, București, 1976, pp. 233-237, și în postuma Istorie a literaturii române, vol. I (1800-1945), elaborată în anii ’60, (Ed. Minerva, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
d’informations du Conseil des partis politiques roumains. National paysan — National Liberal — Social-democrate indépendent, nr. 229, feb. 1956, p. 2 Amăriuței, Constantin, Urmuz et la tentation du Non-Sens, ibid., nr. 250, dec. 1969-feb. 1970, p. 2. Anghel, Paul, Urmuz și Sonata, în vol. Arhivă sentimentală, Editura Cartea Românească, București, 1968 Anghelescu, Mircea, Un urmuzian disident: Grigore Cugler, în vol. Cămașa lui Nessus, Editura Cartea Românească, București, 2001 Apollinaire, Guillaume, Chroniques d’art, trad. rom. De la Ingres la Picasso. Cronici de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle o privire atentă și apatică. Annabelle nu renunța; pentru ea, chipul lui Michel părea un comentariu despre o altă lume. Cam În aceeași epocă, citi Sonata Kreutzer și un moment crezu că această carte o ajută să-l Înțeleagă. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, pentru Bruno era evident că se aflaseră Într-o situație dezechilibrată, anormală, fără viitor; examinând trecutul, avem Întotdeauna impresia - probabil falsă - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea. I-a dat drumul. Ia taci! BRUNO (Ridicându-se și apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spate, Pe câte stele verzi neterminate Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat, o, neputință! Dar n-ai înfrânt decât un fel de scut... Doar replica în care n-am crezut
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
muzicală, și ea încorporată undeva în bordul doldora de electronică al mustangului. — Pune, i-am spus. Cu o dexteritate, pe care i-o admiram sincer, Victor apăsă pe cîteva taste ale computerului și îmi oferi, nu știu din ce motiv, Sonata Lunii de Beethoven. Probabil că o considera o valoare sigură. După trei minute, însă, cum ceasul de bord arăta exact ora 8, Victor îmi propuse să ascultăm știrile. — e bine să-ți formezi urechea cu engleza americană, my brother, făcu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și din actul reflex o reflexie. În felul acesta, setea infinită a spiritului își află o ispășire echivalentă. Cultul frumuseții seamănă unei lașități delicate, unei dezertări subtile. N-o iubești oare fiindcă te scutește de-a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensăm de viață cu un zâmbet de bucurie dureroasă și de superioritate visătoare. Din centrul frumuseții, totul este în urma noastră și nu putem privi spre viață decât întorcîndu-ne. Orice emoție dezinteresată, neasociată imediatului existenței, încetinește mersul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sfârșitul... Nu ești cadavru decât în lipsa de sonorități interne. Dar când simțurile gem de ele, imperiul inimii depășește pe cel al ființei și universul devine funcția unui acord interior, iar Dumnezeu, prelungirea infinită a unei tonalități. Când, în mijlocul unei vechi sonate, cu greu îți stăpânești un "Doamne! de nu s-ar mai sfîrși", undele unei verticale nebunii te-avîntă spre dumnezeire. - Acolo să mă exilez, cu toată muzica... Omul e așa de singur, că deznădejdea-i pare un cuib și groaza un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian În singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era În toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sînt ca Într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la cer ca apa În țevi”, „frunzele colecționează autografe, parfum”, „orice salcîm garderob”, „salcîmii: ce mașini de scris În culori”, „orice pasăre un afiș ceresc”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „sonata ca o poliță de asigurare”, „creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic”... Intenția e, cum se vede, de atragere (asimilare) În sfera poeticului a unor date ca și banale În orice civilizație modernă, devenite Însă insolite În raport cu depozitul de convenții
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tăiat În lacrimă, unde funcționează iarăși tehnica simultaneistă, sintaxa ușor eliptică, „analogia de corpuri geometrice”: În ținutul amar ochean glasul tău Și ca mărcile poștale te privesc ferestrele, ușile [...] Încă zece pași vîntul mă ia de braț Concav rîsul Și sonata ca o poliță de asigurare Sub vîsle stelele cad chei În cerneală Lacul Creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic [...] PÎnă În piept trenuri circulă gramatical Frunte ca inimă și ochii tăi sunt gări O Îndoială urcă În vine ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în coloane), care sunt în relație directă cu utilizările așteptate. Becker preia de la Meyer (Emotion and Meaning in music, University of Chicago, Chicago, 1956) ideea potrivit căreia convențiile pot fi înțelese în sensul de "tehnici": game, acorduri, cadențe, forme de "sonată" sau "rondo". Jocul cu convențiile permite manipularea așteptărilor publicului, decepționându-le, surprinzându-le, suspendându-le sau modificându-le. Bunurile culturale sunt compuse dintr-un ansamblu de "forme care creează așteptări a căror manipulare produce efecte intelectuale și emoționale" (Becker, 1999
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]