1,605 matches
-
presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
convenit și am continuat să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns. . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea le văzuse pe geam, dar a așteptat să audă soneria. A ieșit imediat surâzătoare și le-a sărutat, constatînd: ― Îmi place că sînteți punctuale. N-aveți idee ce nesuferit e s-aștepți! A urmat, desigur, o serie de considerațiuni asupra punctualității la vizite și la întîlniri. Gică a fost găsit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei o supăra. La casa Rim, ecoul soneriei nu ajungea până la ea și aștepta tot contemplativă, uitîndu-se la perdeluțele de la ușa de intrare: canari negri pe o pădure ocre. Era frumoasă muselina imprimată, pe care Lina o cumpărase deunăzi între două vizite medicale, grăbită foarte de registratorul taxiului
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu zarzavaturi și nici pe cine lăuda cu vorbe frumoase atunci când îmi făceau ouă mari și multe. De azi înainte am și eu cu cine vorbi, pe cine iubi, pentru că un câine la casa omului este și paznic credincios, și sonerie, și prieten adevărat. De mai multe ori a rostit rugăciuni însoțite de semnul crucii pentru ca Dumnezeu să-mi dea sănătate, viață lungă și plină de bucurii pentru neprețuitul dar pe care i l-am făcut. Și mai spunea ea, cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ale corpului pentru a produce efecte pe care să le atribuie spiritelor; i-a vorbit despre avantajele unei constituții ușoare în încercarea de a realiza levitația mesei. Cu oarecare mândrie, a ridicat colțul unui covor, ca să-i arate sistemul de sonerii și comutatoare electrice, pe care l-a instalat pentru manifestările mai complexe. Ambalându-se asupra subiectului, femeia a schițat chiar (din fericire fără demonstrație) unele metode de reținere și producere a ectoplasmei, tehnici, care explică de ce au femeile întâietate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care îi sunt aduse în fiecare seară de eunuci: lucrează până la epuizare. Noapte după noapte, îl aud cum plânge de disperare. În grădină a fost adus un cocoș frumos, ca să-l trezească în zori. Hsien Feng preferă cântatul păsării în locul soneriei ceasurilor. Cocoșul are creasta mare și roșie, penajul negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și-n rochiile fetei. La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a cuprins o emoție crîncenă. De s-ar fi întîmplat așa, aș fi luat-o înapoi pe scări. Inima îmi spărgea pieptul. Cu degetul pe sonerie, am auzit în dosul ușii o mișcare. O clipă birui dorința s-o iau la fugă, cînd, în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spânzurare a fostului dictator irakian Saddam Hussein, precum și explozia catastrofală din Lagos - Nigeria, cu ceva mai mult de cinci sute de victime. Și acolo se fură petrol din conducte ca și în România. Aștept vizita profesorului Craus junior. Ca să aud soneria, am renunțat la radio și TV, citind dintr-un volum despre Dimitrie Bolintineanu. Craus junior a venit pe la ora 13, a primit cu plăcere cartea promisă tatălui său, plus un exemplar din numărul recent al „Academiei Bârlădene”. În final și-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de mult folos și sper să-mi dai și anul acesta cireșe tot atât de mari și frumoase ca în anii trecuți”, după care am astupat cu țărână copca de la rădăcină, pentru a împiedica evaporarea apei din sol. Către ora 9, aud soneria și mă pomenesc față în față cu o persoană aproape corpolentă și cu părul cărunt care îmi zâmbește bucuros că m-a găsit acasă. Momentan sunt puțin nedumerit, dar mă lămuresc imediat ce văd anumite trăsături ale feței și timbrul vocii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
controla și nu voiam să mai am parte de surprize. Când aveam puțin timp, ieșeam cu Victor, care mai nou mă vizita și acasă. În lunea aceea, deși nu mă anunțase, știam că va veni. Într-adevăr, sunetul discret al soneriei mia confirmat bănuiala. Victor era acolo, cu un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
neagră, de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cuprinse Într-o Îmbrățișare prietenească. ― Arăți grozav. ― Mersi, am spus. Și tu. Maria zâmbi În timp ce Adi veni să o sărute pe păr. ― Singure acasă? Întrebă Adi. ― Da, râse Maria. Miracolele chiar se Întâmplă. Înainte să-și termine fraza se auzi soneria ușii. ― Se pare că nu suntem chiar atât de singure, am mormăit. ― Aștepți pe cineva? mă Întrebă Maria. ― Nu, am spus, la fel de surprinsă ca și ea. Dar probabil e Bianca. Îi place să vină neanunțată. M-am ridicat de pe canapea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
veni În mai puțin de cinci secunde: Desigur că nu știi. Mereu ironică, mi-am zis. Am Început să bat cu degetele În masă, așteptând. Mă suni odată? Te-am sunat! M-am holbat la cuvintele ei. Nu Îmi auzisem soneria nicăieri În casă. Mă Încerca o imensă stare de stres. Era ridicol! Doar Îl pusesem... Nu! Nu! Cred că l-am uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
rotației. Și Wayne unde e? am sărit eu. Dacă el nu vine, nu mai are sens să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă enerva cel mai tare. — Pune și tu niște muzică. — Dacă pun muzică, n-o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Bărbați cu cămăși cu mânecile cu volane, pălării mari de paie, cravate din șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un invitat. Soneria a sunat din nou și în cameră au mai intrat încă vreo zece oameni, cu sticle de băutură în brațe. Pe mine m-a încolțit Miguel. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un invitat. Soneria a sunat din nou și în cameră au mai intrat încă vreo zece oameni, cu sticle de băutură în brațe. Pe mine m-a încolțit Miguel. Spre surpriza mea, nu reușeam deloc să scap de el. Era micuț, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din priviri. Am fost nevoită să mă întorc cu spatele. Soseau din ce în ce mai mulți oameni. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția lui Brigit și a cubanezilor. Soneria a sunat din nou și o nouă armată de oameni a dat buzna înăuntru. Singurul lucru bun în legătură cu ei era că toți erau bărbați. Hei, păpușo, cum merge? Aveau în jur de paișpe ani, o grămadă de pălării, adidași, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
duc pân-acolo! Nu, Brigit, am implorat-o eu. Te rog... demnitatea ta... propriul tău respect... un porc... o turmă de porci... nu merită nici să te piși pe el... ce sens are... stai jos... Tocmai atunci s-a auzit soneria. A fost ca și cum întregul apartament ar fi răsuflat ușurat. —în ceasul al doișpelea, a murmurat Brigit. Am decis să nu-i mai amintesc că ne luaserăm la revedere cu mult timp înainte de la ceasul al doișpelea și că acum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mie? am întrebat-o nerăbdătoare. Ești invitata mea. Brigit se prăbușea de râs. —Hmmm, mi-am dres eu glasul. OK, încep. DA, DU-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l, am gâfâit eu. Nu pot, a fornăit ea. Apoi amândouă am explodat din nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mele? a zis el trăgându-și nasul, ceea ce explica lipsa de concentrare care i se citea în ochi. Brigit amuțise de dezamăgire. Nu-i venea să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O manevră cam inutilă fiindcă după nici cinci minute amândouă transpiraserăm ca niște scroafe. Ne-am pus pe noi un minimum de haine, după care am înotat prin aerul umed și dens către apartamentul lui Luke. Când am sunat la sonerie, eram agitată și foarte intimidată. Luke avea efectul ăsta asupra mea. Era un amestec straniu de dorință sexuală și respingere a acestei dorințe. Era aproape o stare de repulsie. Ca o gâzuliță care se juca prin pliurile stomacului meu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mama, Anna și Claire forau sistematic într-o cutie cu bomboane de ciocolată Kimberleys și, la fiecare nouă bomboană pe care o luau, ziceau: — Pot să mă opresc în orice clipă. în orice clipă vreau. în mijlocul nebuniei, s-a auzit soneria de la intrare. —Eu nu mă duc să deschid, am urlat eu. Nici eu, a țipat mama. Nici eu, s-a raliat Claire. Nici eu, a răcnit și Adam. Nici eu, a zis și Anna pe cât de tare a putut, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în care să se ascundă. —Aaaaauuuuuuuu, a gemut Shane. Tocmai ajunge la faza în care îl împușcă în bazar pe tipul cu cuțitul. Unde e Margaret când ai nevoie de ea? a întrebat Adam. —PUPINCURISTULE, a răcnit toată lumea în cor. Soneria a sunat din nou. — Răspunde, l-a sfătuit mama pe Shane. Asta dacă nu vrei să dormi sub vreun pod în noaptea asta. Shane a zbughit-o afară din cameră, ca să se întoarcă în câteva secunde și să bolborosească: —Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Soția lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou. Imediat. Phil a schițat un zâmbet. — Ține-te tare, copile, mi-a spus el, îmbrățișându-mă. Eu o să fiu bine. Am prieteni la alte edituri și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]