1,623 matches
-
trei unități consonantice: [p], o oclusivă ce sugerează forța cu care se pronunță începutul cuvântului, tonul înalt care atrage atenția asupra a ceea ce are să se întâmple, apoi [r], consoană lichida, vibrantă, care poartă cititorul spre miezul semnificației, amețindu-l prin sonoritate, iar [k], consoană oclusivă, prin agresivitatea rostirii, dar și prin faptul că este nesonantă, îl readuce pe cititor la realitate, într-un mod brusc, fără ca acesta să pătrundă semnificația întâmplării. De asemenea, alternanța consoanelor de la surdă la sonoră sugerează un
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de'n Cernaeuți... din 1866 prilejuite de moartea profesorului său, Arune Pumnul. Mult mai sigur este că M. Eminescu va fi citit poeziile lui G. Marchiș întrucât periodicele ardelene circulau la Cernăuți. Aerul "preeminescian" al poemelor lui G. Marchiș și sonoritatea limbii pot fi rolul "frumuseții" limbii din zona Sătmar-ului pe care însuși poetul de la Ipotești l-a apreciat, mai târziu, în articolele sale. Ba mai mult, cele două titluri Rămâi, străinătate și Din străinătate ale lui G. Marchiș par să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei atît de sălbatic-străină în soțietatea română la sfîrșit de secol și de mileniu! Formidabil! Tot românul se simte dator, măcar de data asta, să nu fie cu c. în două luntre: mă, ori ești cu sîrbii, și-atunci... ori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
străveche statornicire a tandemului tată-fiu, ca garanție a stabilității și seriozității reieșite din temeiuri de sînge. Azi? Tandemul operează și azi. Într-o Românie care-și resuscită apetitul pentru individualismul capitalist. Numai că cei doi asociați se "ascund" acum sub sonoritatea derutant-cosmopolită a unor firme la modă. Citez, întîmplător, doar pentru această sonoritate: Maxwell, Blues, Amanda, Miky, Comodi, Casio. Oricum, să recunoaștem cu cît mica/mare afacere e pe temeiuri familiale, cu atît sorții reușitei sînt mai siguri. Temeiurile imanentei naturi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din temeiuri de sînge. Azi? Tandemul operează și azi. Într-o Românie care-și resuscită apetitul pentru individualismul capitalist. Numai că cei doi asociați se "ascund" acum sub sonoritatea derutant-cosmopolită a unor firme la modă. Citez, întîmplător, doar pentru această sonoritate: Maxwell, Blues, Amanda, Miky, Comodi, Casio. Oricum, să recunoaștem cu cît mica/mare afacere e pe temeiuri familiale, cu atît sorții reușitei sînt mai siguri. Temeiurile imanentei naturi umane. Nu știu cum or fi percepînd americanii propensiunea unui Bush-fiul spre Casa Albă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aruncă în pandalie (filologică). Corpolentul băcăuan, cu eșarfă tricoloră înconjurîndu-i globul pîntecului, crede că terminația moldovenească a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume nobil: Catargiu, marele conservator, sfetnicul regelui Carol I, moldovean și el. A fi incult nu e a nu ști că Kierkegaard a scris Conceptul de ironie, ci a-ți stîlci propriul nume. Cum ar fi sunat în gura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oameni, atunci când exercițiile fizice au un caracter submaximal; relația dintre modificările stărilor afective și nivelul de intensitate al efortului. Conform studiilor sale, Karageorghis, C. I. a determinat 4 caracteristici, prin care muzica influențează stările psihofizice la oameni; ritmul, armonia și sonoritatea, impactul cultural și impactul de asociere. Conform specialistului amintit, primele două caracteristici sunt cunoscute ca și „caracteristici interne” (țin de structura muzicii), iar ultimele două „caracteristici externe” (modul cum este interpretată și percepută muzica de oameni). Astfel, ritmul (dat de
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
ca și „caracteristici interne” (țin de structura muzicii), iar ultimele două „caracteristici externe” (modul cum este interpretată și percepută muzica de oameni). Astfel, ritmul (dat de numărul de bătăi pe minut din cântec) influențează cadența și emoția, iar armonia și sonoritatea unei melodii este răspunzătoare de muzicalitatea acesteia. Impactul cultural este influențat de experiența noastră muzicală și de preferințe pentru un anumit gen de muzică, iar impactul și de asociere ține de cum asociază oamenii anumite melodii cu anumiți artiști sau anumite
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
și spiritul răzvrătirii (Orc). The Book of Los / Cartea lui Los și The Book of Urizen / Cartea lui Urizen (ultima publicată în anul 1794, în care apare pentru prima oara în opera lui Blake acest nume parcă predestinat URIZEN cu sonoritatea să monumentala adîncă, sumbră, gravă, misterioasă, ce sugerează parcă o "arhitectură lingvistică" gotica, măreață, sau numele unui creator profund al unei astfel de arhitecturi gotice) reprezintă versiunea sau parodia lui Blake la Cartea biblică a Genezei. În The Book of
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a lui Ford de a regla prin Falstaff afacerea cu Alice, dramaturgia și muzica fuzionează: un motiv de numai patru semioptimi care revine (16 note) reprezintă izbucnirea nejustificată a bărbatului furios. Deasemeni Verdi a introdus în mod frecvent armonii și sonorități noi. De exemplu, în cel de al treilea act, atunci când Msr. Quickly și Alice relatează povestea stejarului lui Herne, Verdi orchestrează acompaniamentul utilizând patru corni contra fundalului asigurat de un singur piccolo cu tonalitate înaltă. Primul corn este în dialog
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
liric-retoric postrevoluționar, aparține unui modernism întârziat: un lirism pur, concentrat, intens metaforic, vizionar-simbolic. Totuși, acestei lumi de „semne” nu-i lipsește o anumită materialitate, consistență, chiar dacă epurată de „contingent”. A. este un poet orfic, care mizează pe efectul auditiv, pe sonoritatea ritualică a poemelor (se remarcă frecvența figurilor de sunet, în special a asonanței). Temele poeziei sale sunt singurătatea, rostirea (Cuvântul), tăcerea, moartea, iubirea, înstrăinarea. SCRIERI: Corabia de celofan, București, 1976; Culorile rostirii, București, 1986; Pământul într-o lacrimă. Recviem la
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
expoziții colective și personale. Debutează cu versuri în revista „Steaua” (1963) și editorial, cu volumul de versuri Chiron sau Răni permanente (1997). Pentru A., poezia este, înainte de orice, o polifonie armonică de cuvinte, neinteresându-l altceva decât comunicarea în sine, sonoritatea verbului așezat în structuri de rostire alambicate, după metoda suprarealistă. Discursul confesiv are tensiune vizionară, înscrisă în metaforismul baroc al angoasei dezintegrării în ordinea cosmică a firii: „Moarte putrezită va ieși din mine acoperindu-mă cețuri ruginii/ un port mi
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Lisle, E.A. Poe, Paul Verlaine. Un incontestabil progres aduce volumul Sonetele Uraniei și altele. Autorul vădește o sensibilitate deosebită față de lumea astrelor, față de imensitatea cosmică și de misterele ei, iar studiile astronomice, întreprinse cu patimă, îi vor îmbogăți lexicul cu sonorități insolite, dar și cu percepții noi, ce vor da substanță reflexivității sale. De aceea, nu de puține ori, descriptivul, în formă îndelung cizelată, parnasiană, se convertește în sugestie, simbolistă, a unui spațiu infinit, misterios, clocotind de energie în aparența lui
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
dar și trăiri personale (Varia, Frunze de toamnă, Lui Eros), portrete ale unor personalități ori tipuri istorice (Chipuri, Letopiseț). Continuând aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu și Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în sonorități arhaice. Accentele discret pioase alternează cu atitudinile voit neutre și cu o undă de umor, evitând astfel monotonia. Aceleași însușiri sunt valorizate și în drama istorică în versuri Armașul lui Ștefan cel Mare, dar aici C. nu e în stare
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
opera rostandiană, de autorul lui Cyrano de Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
au delicatețe, măsură, discreție și un echilibru particular între sugestie și exprimare. Prin șlefuire continuă, cuvântul ajunge să răsfrângă sentimentul, în loc să-l cuprindă, pentru a fi comunicat: „Poeți, cunosc un demon ce ne pradă / A sufletului limpede comoară / Și cu sonoritatea lui ușoară, / O dă-n vileag în haină de paradă. // Sub uriașa gândului cascadă / Se-nvârte ca o fermecată moară; / E trandafir în zâmbet de fecioară / Și-n mână de viteaz se face spadă. Turnăm în spuma lui cea trecătoare
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
marmorei nepieitoare, / De-i toarcem rostul cu înțelepciune; De nu, ne prăbușim din zbor avântul. / În târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
expedientele, provizoratul. Geode se situează în descendența unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de vigoare, vădind un lirism reticent față de evoluțiile moderniste și desuet față de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzlețe accente argheziene, ecouri ale sonorităților din poemele „parnasiene” ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanțele emoției. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se ivește și în Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie într-un Port dunărean evocat cu accente simboliste, în sonorități minulesciene. În volumele apărute după 1967, C. se definește ca un poet cu o structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine însuși a devenit mai accentuat reflexiv, a renunțat la gesturile patetice, la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Cezar Săvescu, ca și Ștefan Petică, ca și Alexandru Petroff și alții, el a izvorât din mișcarea culturală și de simțiri a «Literatorului» și este un premergător, iar nicidecum o coadă oarecare desprinsă din ea și întrebuințând fără nici un rost sonoritatea împerecherii literelor și culoarea imaginilor. Venit în literatură după Ion Theo, azi Tudor Arghezi, cel care a îndrăznit pe această cale mult, pentru că înseamnă mult, și după Alexandru Petroff al cărui grai e desprins din al poeților latini ori descendenții
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana, remarcată de E. Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
să o umbrească pe cea ideatică. Drumul către „țintă” este și el important, uneori mai important decât însuși țelul propus. Se ajunge astfel, câteodată, la „extremală” autoreferențialitate: într-un poem ca In memoriam, textul pare că se îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
esență neoclasică. Poetul trece filonul metafizic al cântării sale (trădează o mare disponibilitate pentru muzicalitatea versului) într-un registru mai profund, tema exilului căpătând în volume ca Morior ergo sum (1981) și îndeosebi Metaerotism imaginar (1990) neașteptate accente existențiale, cu sonorități mistice - înstrăinarea, pribegia de ordin social-istoric și național încărcându-se de toată semnificația regăsirii într-un mesaj al permanenței, dincolo de tranzitoriul și conjuncturalul vieții: „Sub cer festiv de zodii nebunești/ În liniștea dintâi, revelatoare/ Ca sens suprem ce mângâie și
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
centrul Boiarsk-ului. Părul îi era strâns într-un coc - o pălărie mare îl încununa. Vântul primăvăratic ondula vălul aruncat peste borurile largi, îndoite grațios. - Mergem la gară! a spus ea și l-a uimit și mai mult pe birjar cu sonoritatea vibrantă și foarte străină a vocii ei. La gară, a repetat fetița care-l chemase adineauri pe stradă. Ea vorbea foarte bine rusește, cu o urmă de accent siberian... Charlotte știa că apariția Albertinei pe trepte fusese precedată de o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]