5,168 matches
-
care, dacă sur prinde acum ceea ce scriu, o face ea, Vivi C., de undeva, dintr-un colț al cerului. În schimb, ceilalți bărbați, cei ai experienței obișnuite de viață, bărbații regulii generale, să zicem, Întorc capul după femeile arătoase, le sorb din ochi, le contemplă Îndelung, le fac cu ochiul, le dezbracă din priviri. Asupra lor impactul inițial al feminității e vizual și, de multe ori, pur vizual ră mîne el pînă la capăt. Sintagma coup de foudre e de o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Și cine o să te creadă? Am traversat dintr-o margine În alta cartierul Vatra Lumi noasă, cu străduțele lui pline de case, de grădini și de duplexuri construite de Malaxa pentru muncitorii lui În anii ’30, Înainte de război. Erica le sorbea din ochi. — Așa trebuie să fie și În Germania. Oare o să mă repartizeze la Weingarten?... A fost „repatriată“ În orășelul Kempten din Bavaria unde nu s-a simțit deloc la largul ei. Măruntă fiind, așezarea se um plea pe zi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dureri de cap o zi Întreagă și Încă o noapte fără somn, de-ți venea să-ți cufunzi tîmplele pe veci În apă rece. Localnicii, cine știe din pricina căror păcate, aveau greutăți cu darurile lăsate de Dumnezeu omului să le soarbă de nevoie ori de plăcere, precum apa, vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul de prefaceri și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă, Floare ba le zărea, ba le simțea prin preajmă. Le vedea noaptea În chip de luminițe chinuite, șovăitoare, lunecînd prin aer la Înălțimea ochilor omului, osîndite să bată nouă hotare pînă la vărsatul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
meargă cu ei spre soare răsare: „Tot pămîntul e al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă În SÎmbăta de Rusalii a anului 1921, a adus În sat o tulburare mare: le-a predicat oamenilor că pămîntul era ca o roată, după cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
textul cărții odată cu ea nevăzut dar pretutindeni auzit pretutindeni simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns cu totul altceva cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rogu-te, arată-mi toate lucrurile!” După trecerea porții, era a treia câmpie, unde stătea încolăcit un șarpe de dimensiuni enorme (drakon). Aflăm că șarpele cu pricina este Hadesul, că înghite trupurile tuturor morților păcătoși și, în același timp, menține, sorbind la răstimpuri apa mării, echilibrul hidrologic al pământului. În pasajul despre Hades se găsește o interpolare creștină. Baruh îl roagă pe îngerul Phamael să-i arate pomul care „l-a rătăcit pe Adam”. Pomul „vinovat” era o viță-de-vie, răsădită în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai plouase demult. A trecut o zi, apoi două, o săptămână, apoi săptămâni de-a rândul. Păruse o binecuvântare la început. Dar acum ploua, ploua mereu. Și ploile nu se mai opreau. Uneori apa nu atingea pământul, ca și cum ar fi sorbit-o ceața cenușie, alteori intra în pământ, dar pământul părea tot însetat, ca și cum ploaia ar fi urcat înapoi, în nourii care coborau mereu mai aproape și intrau în arbori, în case, în oameni. Prin vălătucii cenușii, oamenii se încovoiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oameni și animale și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la ochiul de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți se risipea, ori îi prindea și pe ei gheața ori mlaștina, ori îi luau apele. Dar mereu șiruri lungi de ceață intrau în negura pădurii. De la un timp, ceața începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina Trenul părea că se grăbește și el. Eram aproape : scosesem capul pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri de aer dulce. Era dulce, așa cum numai aerul vacanței poate fi. Era dulce, cu miros de frunziș, de ploaie pe-nserat, de asfințit... miros și gust de libertate. În sfârșit, am ajuns. Cam pustie gara... mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i cu căldură. Mama Maranda a rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a Îngăimat ostenit: ― Fata tatii. Mai ai o gură de vin? Roagă-l pe nenea Mitru să sloboadă câte un chicuș În ulcelele musafirilor da’... să nu mă uite și pe mine... După ce „paharnicul” și-a făcut datoria, Petrică a sorbit pe-ndelete și apoi a mers mai departe:. „Avem timp să ajungem la Toader?” - i-am Întrebat eu, pe cei de la divizie, În timp ce alergam. „Opt minute”. Nu ne mai gândeam că facem zgomot, dar... O rafală de automat ne-a forțat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în lumea începutului începuturilor. Atanasie... rostește Dora într-o clipă de luciditate. Fii liniștită, îmi este credincios și este mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se zbate ca o pasăre speriată. Tâmplele și urechile sunt agresate de niște ropote aidoma celor făcute de copitele unui cal în galop. În nici un caz nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost bună și ea numai că nu aveau nici un fel de castroane sau gamele în care să ne toarne porția pe care o vărsau în cele câteva cutii goale de conserve la care făceam coadă și din care trebuia să sorbim repede fiertura căci alți flămânzi așteptau. Din fericire, apa nu a mai fost drămuită așa că am reușit să spălăm și să mâncăm heringii puși de-o parte în tren și să ne refacem, de bine de rău, forțele. Dora a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amintesc că la un timp, după ce s-a întors tata din prizonierat, în mica noastră familie de trei nu exista decât dragoste și înțelegere. Cât fusesem numai eu cu mama, gândul la soarta celui plecat ne-a apropiat mult. Îi sorbeam din ochi dorințele ca să i le îndeplinesc, o mângâiam, o adoram. Iar ea, mama, era blândețea și bunătatea întruchipate. La un moment dat, tata a devenit foarte trist și preocupat și parcă nici nu mai avea timp pentru mine. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din valahă? Sfintei Dușe, pocajese! Da' Nu-i! S-a nădușit în traistă! Nema bo u taistri zadușeuse! Măi-măi! A îngânat Mălina profund nedumerită de prezența Sfântului Duh în ceea traistă și a sorbit o gură de apă din ulcior. Buzele i s-au lipit de buza vasului de ceramică neagră. Auzi, Trifănele!? Aud! Totuși, trebe să mă mai duc pe la tușa Malvina de la Crasna, că vrăjitoarea ceea a lui Colibaba, ne-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și veselia a fost cu atât mai mare că, în loc de o singură pereche, s-au conformat două. Au urmat urările cântate de La mulți ani cu sănătate! Să vă dea Domnul tot ce doriți! S-a băut puțin și s-a sorbit cu lăcomie multă zeamă de potroace. Cineva se lamenta de un acut deranj stomacal din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dezlegarea enigmei visului. Ninetistele nu s-ar fi mișcat din poziția de așteptare a verdictului nici în următoarea sută de ani, atât de concentrate erau cu ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
legăturile și filtrele amorului. Îl putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit, pentru că nimic nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel... Iarba fiarelor este, ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice că doar vrăjitorii cei mari o au. O singură noapte pe an, în noaptea de Sfântul Andrei, atunci când niciun muritor nu trebuie să iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până ce va fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sclipirile Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă într-o zi de vară. Zgomotul ceștii pe sticlă, ecoul său ne trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el, și mai mult decât oricine. Și dacă el e gheață, să-mi înghețe palat, să mă privească și să-mi dea valoare. Și dacă el e foc, să fiu eu gheața ce-i atinge inima, pe care să o soarbă neîncetat. Avem tot timpul din lume. Și deci el era acolo. Eu îl priveam în ochi, fără ca el să știe. Se spune că prin ochi cunoști persoana. Mie-mi place să nu văd nimic! Știe să se ascundă. Știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vrei să fii soția mea? Da! · · · · Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea, așteptând să treacă timpul. Sunt intrigată, aștept cu nerăbdare să ne întâlnim deseară. Se pune de un "story" pe cinste. Ieri, pe când eram la bufet, vine la mine un tip. Mă surprinde în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]