941 matches
-
de vicii emoția expresionistă a desenului și frazei. Rând pe rând, păcatele revelate de accidentul destinului înlocuiesc pacea înșelătoare a Canaanului cu infernul din care se ridică profilul demoniac al celor doi pastori, tatăl și fiul, rivali în dragostea lor sordidă pentru servitoarea pe care o abuzează, cu ochii înălțați către aceeași divinitate omniprezentă. Ca și Moll Flanders, păcătoasa din această lume nouă este un obiect sexual traficat ca o marfă, iar pasiunea care se alimentează din aceste întâlniri carnale subminează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la o Argentină a tututor promisiunilor. În cele din urmă, în acest infern dominat de litera stacojie a legii, Molly și Matthew plătesc păcatul originar de a fi încercat evadarea și de a fi pedepsit pe cel vinovat de violul sordid de pe navă. Tom Browne, tamburul, con templă siluetele din spânzurătoare, ridicate de vântul largului, ca un semn al ordinii care a triumfat. Ca și în alte istorii visate de Pratt, ultima pagină este prima dintr-o carte care își așteaptă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
puțin glorioase. Părăsise Rusia, susținea el, În primul rând din pricina jurământului față de țar: jurământul militar nu putea fi Încălcat. Imperativul său categoric - concepția onoarei de iuncher - Îl va aduce deci pe vaporul englez, până la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gândaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai greu să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau coarnele prin ferestrele camerelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Uneori, puneam sub semnul îndoielii însăși existența ei exemplară : seară de seară ea se întorcea acasă tăcută și ostenită. Se îndârjea într-o activitate pe care eu o socoteam măruntă și inacceptabilă. Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
centrul din Buda, cu hotărârea să cumpere o cameră la primul hotel întâlnit în cale. Știe că aici toate hotelurile sunt extrem de scumpe, dar nu vrea ca această zi, această întâlnire cu Alex să fie umbrită de mizeria unui hotel sordid. De fapt, Alex ar fi trebuit să se îngrijească de toate detaliile întâlnirii. Dacă s-ar lăsa pe mâna lui, nu s-ar mai întâlni niciodată. Spera ca treptat să-i treacă această nebunie, să se vindece de el, spera
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o din casă, naționalizându-i-o cu tot cu somptuoasa bibliotecă și lăsând-o pe drumuri. Miorlăi luni în șir la serviciul de spațiu locativ, spunând că are de crescut un copil sărman. Într-un târziu, i se azvârli dinainte oferta unei sordide celule de demisol, în care o duse câine-câinește, până la implacabilul pasaj, rânduit în destinul tuturor ființelor omenești, către lumea de dincolo. Din toată averea ei de cărți, risipită ca fumul, am reușit să păstrez câteva volume de versuri de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă de vreo trei ori la frizerie fără nici un rezultat. Poate ca să scape de mine, unul mi-a dat într-o zi o adresă vagă, un nume de stradă de la marginea orașului. M-am dus acolo. Era o stradă nenorocită, sordidă. Am intrat din casă în casă întrebînd. În zadar. A trebuit să renunț. Ceva se schimbase însă definitiv în viața mea. Mai exact se zdruncinase. Am început să mă duc la tribunal să asist la procese. M-am apucat să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
călăul Parisului. Atunci a luat-o la fugă, ca să scape de mine. Fugea el, fugeam și eu. Îl strigam, dar degeaba. El fugea și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va gândi. Nu Întârzie douăzeci și patru de ore. Urmând exemplul bătrânului de la pagina ..... *, fusese dorința morților să moară, prin urmare aveau să fie Înregistrați În certificatul de deces ca sinucigași. Robinetul se deschise din nou. Nu totul a fost atât de sordid În această țară În care nu se moare ca ceea ce s-a povestit până acum, nu În toate sectoarele acestei societăți Împărțite Între speranța de a trăi veșnic și teama de a nu muri niciodată reuși maphia cea vorace să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse. Mă tem că nu am nici o veste pentru dumneavoastră, i-am zis, luându-mi o expresie serioasă și încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe cauțiune? Îl trimit pe șoferul meu să te aducă. Patruzeci și cinci de minute mai târziu, când am ajuns la Secția 17 de pe East Fifty-first, am găsit-o pe Julie arătând de-a dreptul șic în sala de așteptare sordidă. Era îmbrăcată ca pentru o zi răcoroasă de octombrie, în pantaloni albi de cașmir, o jachetă-sport din blană de vulpe și avea niște ochelari de soare imenși. Arăta ridicol de pretențios pentru o tânără de douăzeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
chipul bronzat. Arată mai bine ca niciodată. Mi-l și imaginez dându-i un pumn lui Arnold. Dar nu pot să-i arunc toate astea în brațe. E mult prea mult. E ceva de proporții prea uriașe. E mult prea... sordid. — Nu vreau să aduc lumea aia în lumea asta, zic în cele din urmă. Pur și simplu nu vreau. Nathaniel dă să zică ceva, dar îmi feresc privirea, înainte să apuce să rostească vreun cuvânt. Mă uit iar la priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare ulicioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
teamă și spune De crezi cum cred eu că de n-ar fi iubire, Pământul sătul s-ar opri din mișcare Și timpu’ ar rămâne pe loc în neștire . De crezi că mâhnite în noapte s-ar stinge Cu lacrimi sordide și stele și lună, Că soarele-n zori ar uita să răsară Și-întuneric din cer ar uita să apună . De crezi că-n deșerturi pictate de ură, Cu sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un strigăt eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu crezi că v-aș face față amândurora? Ies în grabă și-mi scot telefonul din geantă. Trebuie să-i trimit lui Daisy un mesaj. Un astfel de subiect nu trebuie scăpat; chiar dacă n-ar putea scrie despre toate amănuntele sordide, tot i-ar face praf pe Liam O’Connell și pe Doamna DJ. De fapt, n-am nimic cu ea. Cei doi formează o pereche pe care o pot privi făcându-și de cap fără urmă de gelozie. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
condamnat pentru omor din culpă la cincisprezece ani de Închisoare, cu interzicerea tuturor drepturilor civile. Recursul, În loc să-i reducă din pedeapsă, a mai adăugat doi ani la condamnarea inițială. A primit sentința resemnat, și, și-a făcut intrarea În lumea sordidă a criminalilor Înrăiți, cu o pace de care nu credea că este În stare. Dar ce se Întâmplase de fapt În acea noapte În care-i sărutase prostituatei buzele reci ca gheața? În umbră, foarte aproape de mașina lui În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut un drum chinuitor, a schimbat trei trenuri și a petrecut o noapte Într-o sală de așteptare sordidă, pândit de niște țigani care vroiau probabil să-l jefuiască.. Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Norocul lui a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să o vândă, trebuia să plătească operația de stomac a soției lui, grav bolnavă. Portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul Chavel, să nu uiți asta. Sunt un Chavel recreat, idealizat prin artă. Nu-ți dai seama cât de mult am de câștigat prin faptul că nu sunt stingherit de acest adevăr banal și, desigur, sordid? Dă-mi puțin timp și-o fac să-l iubească pe Chavel. M-ai văzut cumva în rolul lui Pierre Louchard? — Nu. — Un rol măreț. Eram un roué bețiv și de nimic, un curtezan de cea mai joasă speță. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să se lumineze de ziuă. A coborât deja cortina. Fii bun și eliberează-mi patul. — Avem loc amândoi, spuse actorul și se trase puțin mai spre perete. Aflat la ananghie, parcă se întorcea amuzat și detașat la anii tinereții lui sordide și vulgare. Nu mai era marele Carosse aflat în plină maturitate. Tinerețea i se strecura prin vine și pe sub straturile de grăsime într-un mod aproape vizibil. Se ridică într-un cot și zise cu viclenie. Sper că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]