2,017 matches
-
bază: geto-daci, romani și slavi. Tradiția istorică a considerat dintotdeauna că originile românilor urcă până la ctitorii lor, Traian și Decebal. Geto-dacii sunt elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII-VI î. H., geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai obscure, izvoarele scrise și cercetările arheologice duc la concluzia că secolul XIII este un moment al organizării statale. Etapele genezei statale a Țării Românești se pot reconstitui pornind de la străvechile "țări", unele cu origini dinainte de anul 1000, voievodate cu sorgintea în uniunile de obști teritoriale, ancorate pe sate libere și pe stăpâniri cneziale, existente încă în secolul al XII-lea. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se manifestă tendințe de unificare teritorială: după acțiunea lui Litovoi din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
despre Dragoș. Dar Mircea Eliade, în De la Zalmoxis la Genghis-han, sesizând lipsa de similitudine între tradiția românească și cea ungară, sub raport structural, a exclus posibilitatea transpunerii versiunii maghiare. Concluzia sa este că motivul vânătorii rituale a bourului are o sorginte autohtonă, ca supraviețuire a riturilor și miturilor ancestrale, comune zonei carpatice și lumii orientale și mediteraneene. Valoarea istorică a tradiției despre "descălecatul" lui Dragoș, acreditată de letopisețele slavo-române și acceptată de cronicari și istoricii romantici, a fost primită cu rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care relevă grija pentru amănunt a unui lider. Chiar dacă nu există o cuantificare avansată a obiectivelor în acest document public, el sugerează că exprimarea în plan intern este mai precisă. Chiar dacă grupul este francez, se remarcă difuzarea unor tehnici de sorginte americană și în domeniul tehnicilor de management, ca și efectul uniformizator al globalizării în modul de prezentare al misiunii și obiectivelor strategice. Subiecte înrudite pentru comparație Analiza factorilor-cheie pentru succes Analiza misiunii Analiza rațiilor Benchmarking Managementul orientat spre rezultate Managementul
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
o abordare modernă în formă și conținut a unui subiect a cărui vârstă se apropie de o sută de ani. „Auditarea” reprezintă o abordare mai evoluată a conceptului de „analiză”, iar „corporație” este eticheta pentru o structură organizațională complexă de sorginte anglo-americană ce acoperă un aranjament de natură comercială. Termenul „corporație” se folosește și în limba română, deși din punctul de vedere al contextului conceptual s-ar putea folosi „întreprindere” sau eventual „firmă”, pentru ca astfel să se realizeze o conexiune directă
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
la care se face referire. La o primă vedere, manualele franceze par să prezinte un număr mai mare de tabele și ilustrații ale situației descrise și au explicații mai coerente și mai raționale decât cele americane, chiar dacă utilizează concepte de sorginte americană. În cele ce urmează a fost selectat cazul unei industrii cu produse banale prin utilizarea lor: ambalaje de plastic. Analiza ia în considerare un interval de 12 ani, suficient pentru a releva stabilizarea relativă a domeniului din punct de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
că pot fi depistate numeroase afinități cu opera rostandiană, de autorul lui Cyrano de Bergerac apropiindu-l caracterul compozit al creației poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
temelor și a motivelor lirice frecventate de autor. Refuzând contemplarea detașată și reflexivitatea temperată, poetul este un „damnat”, un crucificat pe altarul îndoielilor, care își asumă cu devoțiune emfatică martiriul incertitudinilor și scrie poemele sacrificial, cu religiozitatea unui „ales” de sorginte romantică. Descoperirea sinelui și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul având funcție anamnetică. Din mărturisirea afinităților esențiale, adevărate prezențe formative („Zeii ficși”), nu lipsește G. Bacovia, în descendența căruia se situează C., deși
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
teoretice, cercetătorul își focalizează atenția asupra relației dintre fundalul cultural și performanța literară, terenul predilect pe care și-l alege constituindu-l cultura și literatura germanofonă a Europei Centrale, cu un accent deosebit asupra Bucovinei și a „civilizației cernăuțene” de sorginte habsburgică, pe care încearcă să o definească drept expresie a unui habitus social de tip urban adânc înrădăcinat în ideologia burgheză și liberală a Vienei veacului al XIX-lea. În volumele Paul Celan și „meridianul” său și Czernowitzer Geschichten, sunt
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul încearcă o meditație asupra evenimentului cotidian, inclusiv politic, cu alunecări spre o poezie encomiastică, declamatorie. Vâna sa lirică autentică îl îndrumă spre tema generală a iubirii. Un volum poartă chiar
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
debutează în 1935), „Însemnări ieșene”, „Viața românească”, „Ramuri”. Prin teme și tehnică narativă, C. se încadrează în categoria autoarelor de proză psihologică, inaugurată de Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul Jocuri de apă (1938) tratează un caz de bovarism într-o manieră de sorginte proustiană. Existența eroinei este subminată de conștiința singularității sale, a diferențierii de ceilalți, a lipsei instinctului gregar, ceea ce o face să se simtă străină în propriul mediu familial și social, să fie profund nemulțumită de conținutul vieții ei. Neacceptând să
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a maturității încărcate de experiențe decisive
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
la fiecare număr de Sandu Pop, Alex. Alexandrescu, Miron Negrea. Din O vorbă înainte reiese intenția „idealistă” a editorilor, doritori de „încurajarea tinerelor talente”, urmând „calea de mijloc”, care în numerele următoare se arată a fi un anticitadinism moderat, de sorginte poporanistă (sunt, astfel, primite extrem de favorabil nuvelele lui Vasile Demetrius, cu accent pe „obidita noastră țărănime”). În numărul 2-4 se publică o listă a colaboratorilor, printre care Zaharia Bârsan, Demostene Botez, I. Al. Brătescu-Voinești, Al. Cazaban, Nichifor Crainic, Vasile Demetrius
CRINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286494_a_287823]
-
să fie cea a unei dezbateri intelectuale. A. proiectează „durerile de viață” în metafore și simboluri nedespărțite de limbajul tainelor și al legilor universale, ca în Biblie sau ca în poezia populară, și vocabule cu însușiri violent materiale, ținând de sorgintea pământească, devin apte, într-un salt transfigurativ, să semnifice idealitatea. Alteori, se spovedește, dar la modul său, întortocheat, obscur-angoasat. „Radicalismul” nevoii de cunoaștere („gândirea, singura scuză și țintă a vieții mele”) arată un substrat nu atât intelectualist (Alexandru George), cât
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
apoi și amplificată în câteva culegeri de după 1920. Sunetul precumpănitor al acesteia este al unei literaturi a dezrădăcinării. B. se lasă adesea purtat de fluxul amintirii, evocând cu nostalgie locul nașterii și oamenii de acolo. O filosofie a resemnării, de sorginte orientală, și de asemenea înțelegerea rostului unor împrejurări socotite nu fapte izolate, accidentale, ci o constantă a existenței aromânilor, constituie fundalul acestor schițe și povestiri. Protagoniștii unor nuvele amintesc „scrisorile” lui Ion Ghica: aromânii Coletti și Karaiskakis, primul, un fel
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
unde s-a oficiat ceremonia, copilul a fost întrebat de către muribund:"Ce nume ți-au pus?" Băiețelul a răspuns"Sunt Ludovic al XIV-lea"."Nu încă, dar in curand vei fi", i-a replicat regele. Desigur, este un dialog de sorginte apocrifa, deoarece regii Franței nu adăugau nicio cifră lângă nume. Se mai spune că acest presupus dialog ar reprezenta una dintre ultimele discuții dintre tata și fiu, regele murind la scurt timp după aceasta. Ludovic al XIV-lea a devenit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
al XX-lea, dovedind perenitatea înnoirilor autentice, într-un cuvânt, a modernității. Sub aceeași incidența metodologica se înscrie și Structures et idéologie dans „Leș Vies des douze césars” de Suétone (1977). Secvențele mari ale planului, informația și logica enunțului indică sorgintea teoretică și manieră pozitivista, înfăptuirea analizelor trădează recuzita structuralista, iar menținerea judecaților în câmpul unei relativități incitând la meditație îndreaptă spre noua critică. Semnificațiile se organizează din trăsături a caror simplă inventariere și notare algebrica relevă un profil sau altul
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
acestui aspect, care se concentrează pe anumite elemente particulare, prezenta lucrare relevă continuitățile si discontinuitățile din gândirea economică privind creșterea și dezvoltarea. Pornind de la o idee a lui James Buchanan, care consideră că întreaga literatură a creșterii economice își are sorgintea în opera lui Adam Smith și cea a lui David Ricardo, autorul clasifică diferitele curente de gândire în două viziuni: -viziunea smithiană; -vizunea acumulaționistă. În timp ce viziunea smithiană interpretează cresterea economica in sens larg si dimamic (probabil conceptul de “creștere modernă
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
importantă nu atât din punct de vedre istoric, cât politic. Analiza economiei duale a inspirat trei categorii de politici și strategii: strategia dezvoltării industriale axată pe substituirea importurilor; strategia dezvoltării industriale axată pe promovarea exporturilor; politica educației, care-și are sorgintea în studiile lui Theodore Schultz, inițiatorul teoriei capitalului uman. În general, problema considerată era aceea a extinderii sectorului modern și diminuării sectorului tradițional. Unii au gândit că dezvoltarea industrială va rezolva automat problema productivității agricole și a suprapopulației rurale. Clarificarea
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Lumii a Treia. Opiniile economiștilor structuraliști au intrat într-un con de umbră și o teorie mult mai radicală asupra dezvoltării economice s-a dorit a fi călăuza politicilor țărilor slab dezvoltate - teoria dependenței. Spre deosebire de celelalte teorii, aceasta își are sorgintea în America Latină. Definiția stării de dependență a dat-o economistul brazilian Theotonio Dos Santos: „Prin dependență noi înțelegem o situație în care economia anumitor țări este condiționată de dezvoltarea și expansiunea altei economii, la care este supusă. Relația de interdependență
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
decât de natură economică. Obiectivele lor nu se referă doar la creșterea economică, ci la transformarea și dezvoltarea societății într-o direcție politică și socială particulară. Preluând analiza marxistă tradițională a sistemului colonial capitalist, ei i-au adus amendamente de sorginte naționalistă în scopul elaborării programului unui stat-națiune puternic, având menirea de a orienta dezvoltarea economică și administra distribuția echitabilă a venitului. Dominația sistemului mondial capitalist asupra țărilor subdezvoltate și alianța capitalului internațional cu elitele politice și economice indigene, consideră ei
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
este cea care a inspirat concepțiile cele mai viabile pivind dezvoltarea socială; în timp ce viziunea acumulaționistă a evoluat într-o creștere a rafinamentului matematic al teoriei creșterii economice. Teoria capitalului uman și, într-o anumită măsură, teoria creșterii endogene, își au sorgintea în Economia Politică a lui Adam Smith. Teoria creșterii economice „exogene” - toate modelele neoclasice de creștere economică, inclusiv cele revizuite pentru a lua în calcul capitalul uman - a evoluat pe filonul ricardian. Adam Smith a fost, cu adevărat creatorul teoriei
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
nemărginit de determinabilă, de-aceea această îmbrăcăminte e cea absolut ideală. Aicea putem zice că omul poate dinăuntrul său să dea haine[i] sale în orce moment forma aceea care urmează consecvent din mișcările [sale], și, pentru că mișcările își au sorgintea lor în suflet, de-aceea el poate face ca sufletul lui să pătrundă până și prin această învălitoare estremă. Daca deja în însași anticitatea modul cum se puneau hainele și cum se arunca mantaua ne făcea a cunoaște pe omul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fel de invențiuni pentru a spori productivitatea muncii sale, cum, prin bună-învoială și în măsura concurenței, stabilește repartiția produsului și cum întrebuințează oarecari surogate pentru a înlesni repartiția. Toate punerile aceste la cale, deși multe din ele derivă din alte sorginți, economia politică le consideră ca emanând numai din pofta după avere. Nu doar' că cineva ar fi fost atât de nerod de a admite că omul e în adevăr făcut în așa chip, ci pentru că știința cere cu necesitate să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cantitățile acele de elemente pe cari cele dentăi le câștigară au fost dispărut din cele din urmă, deși se luaseră destule precauțiuni la facerea acestor esperimente pentru a exclude orice putință ca materii[le] aceste să poată veni din alte sorginți decât din cele ce se supuseseră cercetării. 959 {EminescuOpXIV 960} {EminescuOpXIV 961} {EminescuOpXIV 962} {EminescuOpXIV 963} {EminescuOpXIV 964} {EminescuOpXIV 965} Proprietatea de căpetenie a vitalității, comună tuturor corpilor organici, consistă în perpetua schimbare a substratului lor, o proprietate care le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]