1,047 matches
-
metropola Vestului, orașul diamantelor, Întemeiat În secolul VI, marele port. LÎngă port, o stradă lungă, ozonată, cu un aer pur și case mici, ca de zahăr ars, unde stau În vitrină profesionistele amorului maritim. Privesc, una e grasă și cănită, sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase. Aș vrea și eu să intru Într-o asemenea Încăpere, poate puțin mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de o lucrare a naturii, pentru că ar săvârși o copilărie, cum spune Marc Aureliu, care zice mai departe: durata vieții omenești este doar un punct din vecie, substanța vieții un flux ce curge continuu, senzațiile bezne, întreaga alcătuire a trupului sortită unei grabnice putrefacții, sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rece, din teama că nicicând forțele lui nu vor fi în stare să spună ce trebuie spus, încât, cu mintea chinuită de rușine, gândea că opțiunea pe care a făcut-o deja va fi pentru întreaga viață și bucuriile imediate sortite numai altora nu mai trebuie cu nici un chip invidiate. Un timp nu se auzeau decât respirația colosală a orașului și trosnetele mobilelor vechi. Apoi iar era cuprins de cealaltă liniște din el, viermuitoare, de parcă sintagma aceea, „șiretlicurile vieții“, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o formă rară de friguri tropicale contagioase? Sau malarie? Poate chiar ucigătorul virus Ebola? Am zăcut așa, În tăcere, Încercând să mă obișnuiesc cu ideea iminentului meu deces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totul pân-la fund. Zeului Cupidon Nu-ți meriți ramul de eucalipt, Că fata pentru care sufăr foarte, Deși săgeata-n pieptu-i s-a înfipt, De mine văd c-o doare-n altă parte. Pentru evitarea bolilor cu transmisie sexuală Eu, sortit să fiu bărbat, M-am ferit viața toată Și de pomul lăudat Și de „poama” lăudată. Având mașină nouă, se pregătește să-i facă rodajul Își ia iubita și bagajul, Mașina-i nouă, pa! și pleacă. Atât n-am înțeles
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
două familii nu-și mai vorbeau de când tata, care era mare amator de chilipiruri, îi vânduse contelui patru scaune Chippendale care s-au dovedit a fi imitații. Afacerea Scaunelor - cum fusese botezată de ziarul local - era o dispută tipic englezească, sortită să nu fie soluționată niciodată. Deși scaunele fuseseră înapoiate, iar tata returnase banii și-i ceruse în scris scuze contelui furios, spunând că fusese păcălit de furnizori, acesta refuzase să-l creadă. A dat de înțeles că nu are încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iubiți o brută, un mincinos patologic și un Don Juan cu o nevastă à la Glenn Close. Apoi, cireașa de pe tort, m-am culcat cu fostul iubit al prietenei celei mai bune, care a dispărut ca măgarul în ceață. Eram sortită vieții solitare - ei bine, cel puțin în următoarea săptămână și ceva. Am încercat să fiu optimistă. În cele din urmă, Julie și cu mine ne vom împăca- într-o bună zi, va dori să împrumute, din nou, compleul acela Versace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te uimești de cîtă poezie, în înțelesul cel mai bun, se poate turna peste un proces de producție. Casa lui Farina stă pe locul unei execuții, a unui rebel pe care Revoluția Franceză l-a transformat în erou. E, așadar, sortită unui destin romantic. Și vezi, pe jumătate de perete, avatarurile ei, de-acum trei secole, trecînd prin două războaie mondiale, pînă a rămas căsuța mică de azi, în care, în cămări și pivnițe cvasi-secrete, s-au făcut primii pași spre
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
din vârful buzelor țuguiate, precum însuși Năstase. Protejatul lui Ion Iliescu se vede înscăunat deja în fotoliul prezidențial. Asemeni înaintașilor, el știe că traseul cel mai sigur spre imunitate e drumul în sus. Aerul înălțimilor te protejează de banalele dezagremente sortite muritorilor de rând: privirile iscoditoare ale jurnaliștilor, întrebările incomode ale funcționarilor DNA, încruntarea judecătorilor. Într-un partid în care corupția figurează între valorile de căpătâi, supraviețuirea în eternitate a lui Iliescu și ascensiunea lui Năstase țin de logica faptului divers
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
abandonează amănuntul precis pentru a se lansa în divagații și analize sociologice, atunci când partiționează locurile comune din jurul fiecărei analize cu miez, el reușește să fie un nemaipomenit critic de context. Actualitatea de dincolo de cărți, care, la noi, atunci când există, pare sortită unui etern discurs spumos și unui lichefiat flux narativ îngheață salutar în paginile lui Simuț. E drept că instrumentarul autorului Simptomelor... nu e perfect individualizat, că el se creează prin extinderea altminteri firavei zone de intersecție dintre istorie, critică și
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
nu spun că lumea veche, capitalistă, e putredă, ea va supraviețui multă vreme, atâta timp cât comunismul nostru nu va fi capabil să ofere omenirii o imagine ispititoare. Poate că aceste două lumi, resemnîndu-se cu ideea că nici una dintre ele nu e sortită pieirii, vor începe prin a se apropia și vor sfârși prin a depune eforturi comune pentru a feri civilizația noastră de pericole mult mai mari decât reprezintă pentru una capitalismul și pentru alta comunismul?! Ăsta e însă secretul furnicarului uman
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăia și numai la chestii de-astea nu-i era gândul, că mureau și tineri și adolescenți! Nu moare de tânăr decât cine nu trebuia să se nască", zise, și înțelesei că se credea că face parte dintre cei privilegiați, sortiți dacă nu să nu moară niciodată, în orice caz moartea lor să se piardă în timpuri imemoriale și nedeterminate, contopite cu intemporalul, cu veșnicia a tot ceea ce există... Mama însă credea în moartea ei, și abia acum îmi mărturisi spaima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aceasta este interpretarea lui I. Floru (1923), care, în manualul său, semnalează: "odată cu Mihai Viteazul, un început de romanizare a Ardealului înstrăinat" (p. 120). "Instinctul național" care pulsa în Mihai s-a concretizat astfel nu în unificarea politică (vremelnică și sortită eșecului datorită lipsei conștiinței naționale în epocă), ci prin unificarea eclezială. Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității sufletești a românilor. Un secol mai târziu, unitatea eclezială, ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mediul rural. Este o pornire atât de evidentă Împotriva acestui segment de populație, Încât se creează impresia dorinței efective de a decima mediul rural. Pentru susținătorii acestui mod de gândire amintim cuvintele marelui nostru gânditor Petre Țuțea “o națiune este sortită dispariției atunci când dispare țăranul ei” iar Nicolae Iorga făcea remarca “oamenii mari și geniile se nasc În case mici” cu referire directă la mediul rural. Sistemul public de sănătate este domeniul de cel mai larg interes pentru un popor, prin
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic În mărturisirea lui, răcorit și Întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care țâșnește din coasta lui Hristos (Ioan 8, 38 ; 19, 34)”166. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând‑o „atârnată pe un fel de cruce și auzind‑o rugându‑se Într‑una, luptătorii creștini Își sporeau curajul căci În lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
unui soi de perpetuum mobile al spiritului creator, menținerea sa în stare de permanență, absolută disponibilitate, astfel încât, abia atins pragul convenției, aceasta să fie deja subminată printr-un salt către „altceva”, rămas în nedefinitul mereu promițător, nicicând coagulat în forme sortite perenității. „Să fie cu neputință oare - se întrebase Voronca în același poem-eseu, Între mine și mine - o dezbărare definitivă de formulă, o plutire perpetuă deasupra raporturilor mai mult sau mai puțin admise, o respirație neîntreruptă într-o atmosferă alta decât
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
supere timpanul convenției”. Voronca se delimitează astfel, într-o oarecare măsură, de radicalismul negației avangardiste (în speță suprarealiste), asumându-și cu luciditate condiția dificilă de scriitor și de artist ce aspiră la o evadare din toate formulele, dar se știe sortit - fie și în ultima instanță - prizonieratului lor. Cu o sinceritate care i-a șocat pe mulți dintre confrații de la unu, el scrie aceste propoziții nu lipsite, nici ele, de un anume patetism: „Cât de departe mi se par de aici
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dacă asta mă va umple de bani”. Cel mai mare Înțelept al Chinei accepta să mâne trăsura altcuiva, dacă astfel ar fi ajuns bogat! Evident, el vrea să spună că bogăția nu se câștigă prin sârguință sau istețime. Ea este sortită. Fericirea ține, În primul rând, de felul În care ne simțim În pielea noastră - stima de sine. Dacă știm asta, ajungem la concluzia semnificativă că modul cel mai sigur de a găsi fericirea este să privim Înăuntru, nu În afară
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
decât din memorialistica lăsată de unii contemporani ai evenimentelor. Dar amintirea celor care l-au cunoscut a fost marcată Întotdeauna de aura legendei țesute În jurul lui Iancu, de o sensibilitate pioasă, care Îmbracă relatările În haina de inefabil și mister, sortită să acopere trecerea marilor personalități prin istorie. Pe urmele acestor mărturii memorialistice, istoricii ardeleni care s-au apropiat de biografia „Craiului Munților” (Ioan Lupaș, Silviu Dragomir sau Ștefan Pascu) sunt de acord că Iancu XE "Iancu" , datorită personalității sale atrăgătoare
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
B.P. Hasdeu Înregistrează diferite cazuri În care apare acțiunea ursitoarelor: Fata ursită să se căsătorească cu călătorul (cu varianta Fata ursită să se mărite cu ciobanul), Copilul ursit să se căsătorească cu mama lui, Copilul ursit să se Înece, Copilul sortit să fie trăsnit, Băiatul ursit să fure semnifică blândețea și puritatea, fiind alt simbol fundamental al lui Hristos. Lazăr Șăineanu arătă că, În basmele noastre, ursitoarele figurează ca simplu episod. El subliniază rolul important jucat de acestea: a treia zi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși lui Îi da brânci inima spre cealaltă. Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu păpușica licărea are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita Într-un mort. Fetei mult dorite de perechea Împărătească nu-i da inima brânci să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, parc-avea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și mă iei cu lăutari, a ta sunt. Dacă nu, nu mai Încerca, că vine băiatu albanez și mă ia de aici. Și cu acela nu-i de joacă, că-i tare. Sărutul pecetluiește această așteptare, conducând la recunoașterea celui sortit. Băiatul adoarme și, când se trezește, n-o mai găsește pe fată. Urmează un drum presărat cu peripeții, băiatul o recuperează pe fata nemuritoare. Și tatăl băiatului a Încercat, În tinerețe, s-o cucerească pe fată (vreo nouă ani de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o mai găsește pe fată. Urmează un drum presărat cu peripeții, băiatul o recuperează pe fata nemuritoare. Și tatăl băiatului a Încercat, În tinerețe, s-o cucerească pe fată (vreo nouă ani de zile). Fata Îl Învie pe băiat; cei sortiți să fie Împreună depășesc toate Încurcăturile. O istorie mai ciudată găsim În basmul Fata moșului. După ce iese din pulpa moșului, fata este luată de un corb și dusă Într-un cuib În vârful unui copac. Basmul utilizează În mod frecvent
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unitatea, legătura, unirea, fidelitatea. Rolul său de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este făcut (aur și, respectiv, argint); În această calitate poate simboliza căsătoria mistică cu domnul (inelul primilor creștini), cunoașterea și Înțelepciunea. g. Sortitul Semnalăm, de asemenea, căsătoria ca motiv central Într-o serie de basme nuvelistice. În Despina, naratorul popular insistă asupra rolului jucat de noroc În alegerea partenerului potrivit. Toate le alegi În lume, dar soțul ori soția nu, șinsurătoarea ori măritișul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unde pescuitul este o ocupație de căpătâi, oamenii considerau că aceste bucăți sunt benefice și le foloseau ca momeală. 2. Anomalii neîntâmplătoare Destinul acționează În anumite cazuri, abătându-se de la mersul firesc, de la calea cea dreaptă. a. Uneori, cea (cel) sortită (sortit) apare ca o pasăre blestemată. În basme, blestemul nu metamorfozează irevocabil. Uneori aceste degradări, rezultate prin schimbarea identității (căci este categoric vorba despre o depreciere, despre o involuție care, În urma unei relații de impunere Între două personaje, Împinge umanul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]