1,225 matches
-
erau originari din Austria, între aceștia numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner, Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo Globocnik, aceștia alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste. Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei sovietice Viena imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich. Puterile aliate ocupante, în particular americanii, puseseră la cale „Operațiunea Fortăreața Alpină” care urma să aibă loc pe pământ austriac în zonele montane din Alpii orientali. Ea însă nu
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
(PCM) a fost unul din cele 14 „partide republicane” sovietice ce constituiau pînă în 1991 Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). De fapt PCM a fost organizația republicană a PCUS în RSS Moldovenească în perioada 1940-1991, nefiind un partid separat. În perioada interbelică singura forță politică din Basarabia care susținea
Partidul Comunist al Moldovei () [Corola-website/Science/300190_a_301519]
-
Tineretului Comunist din URSS). Organizația comunistă basarabeană era formată mai ales din reprezentanți ai naționalităților rusă, ucraineană și evrească. Niciunul dintre ilegaliștii comuniști basarabeni, care fuseseră membri ai Partidului Comunist Român, nu a fost acceptat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice PCUS în momentul înființării Republicii Sovietice Unionale Moldovenești, întreaga conducere de partid și de stat a acesteia fiind formată din nebasarabeni (nemoldoveni). Abia după mulți ani și multe stăruințe, o parte din foștii ilegaliști comuniști basarabeni interbelici au fost primiți
Partidul Comunist al Moldovei () [Corola-website/Science/300190_a_301519]
-
germani își pierduseră dreptul de a mai fi tatați ca prizonieri de război, datorită nenumăratelor crime de război de care fuseseră acuzați miltarii naziști în timpul invaziei. Acest fapt, combinat și cu realitatea că o bună parte a forței de muncă sovietice se afla în teritoriile ocupate de Germania, a dus la internarea prizonierilor de război germani în lagărele de muncă forțată, unde au primit același tratament ca și condamnații sovietici pentru crime de drept comnun sau politice. În teatrul de război
Prizonier de război () [Corola-website/Science/300186_a_301515]
-
Социалисти́ческая Респу́блика, în ucraineană Молда́вська Автоно́мна Радя́нська Соціалісти́чна Респу́бліка; abreviată RASS Moldovenească, RASSM) a fost o entitate teritorială „autonomă” creată de autoritățile sovietice în componența Ucrainei sovietice la 12 octombrie 1924. Cuprindea raioanele transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Ananiev, Balta, Bârzula, Codâma, Cruteni, Ocna Roșie și Pesceana din actuala regiune Odesa a Ucrainei. Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Kotovski, dar în
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
și est ale republicii au fost modificate. Astfel, jumătatea de sud a fostului județ Hotin, și porțiuni mai mici din fostele județe românești Ismail și Cetatea Albă (toate trei cedate în întregimea lor RSS Ucrainene în 1940) au revenit republicii sovietice moldovenești în urma reocuparii acestui teritoriu de către URSS. Au existat și modificări minore ale hotarului transnistrean cu RSS Ucraineană. Pe 11 noiembrie 1940 Basarabia a fost reorganizată teritorial în raioane, după model sovietic. Astfel, în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) au
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
de persoane reprezintă aproximativ 450.000 de persoane. Mulți locuitori români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturate de către forțele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau deportați. Autoritățile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, datorită situației lor economice, politice, sau datorită legăturilor cu fostul regim românesc. Ei au fost deportați în Siberia și în nordul RSS
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
starea de spirit a conducerii sovietice în momentul în care a murit Brejnev în 1982 era de împotrivire la orice fel de reformă. Două direcții au devenit dominante în deceniiile care au urmat: evidenta prăbușire a structurilor economice și politice sovietice și încercările incomplete de reforme care ar fi trebuit să stopeze procesul distructiv. După rapida succesiune la putere a lui Iuri Andropov și Constantin Cernenko, figuri de tranziție cu rădăcini adânci în tradiția breșnevistă, în fruntea statului sovietic a ajuns
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Prahova și luptând la Mărăști, Mărășești și Oituz. Soldații din localitate au luptat și în cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Regimentul 32 Infanterie Prahova, timp în care pe teritoriul comunei au trecut trupele germane, apoi cele sovietice ale Armatei Roșii, provocând pagube importante. De asemenea, pe Valea Morii au avut loc în această perioadă bombardamente aliate. Participarea ostașilor fulgeni la război a fost cinstită prin ridicarea a două monumente în cele două sate: „Lor și înaintașilor noștri
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
frontul de Est a adus cu sine noi suferințe pentru poporul român. Preluarea inițiativei strategice de către trupele sovietice în această zonă de operațiuni a determinat retragerea cu mari pierderi mai ales în rândurile armatei române. În primăvara anului 1944, armatele sovietice „au forțat linia Prutului” și țara noastră s-a transformat într-un adevărat „teatru de război”, atât prin acțiunile terestre, cât și prin bombardamentele aeriene. Aceste evenimente duceau România la ruină și dezastru, producând uriașe pagube economice. Situația militară a
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
a fost numit președintele C.A.E. Comitetul a editat și un ziar în limba idiș, numit "Einikeit" („Unitate”). CAE a difuzat materiale de propagandă prosovietică în afara țării, străduindu-se să dezmintă existența antisemitismului în Uniunea Sovietică. În 1943 autoritățile sovietice au permis primilor reprezentanți oficiali ai evreimii sovietice, Mihoels și Ițik Feffer,să efectueze un turneu de șapte luni în SUA, Canada, Mexic și Marea Britanie. În SUA au fost întâmpinați de un comitetul național de recepție prezidat de Albert Einstein
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
Marr, Stalin scrie, în "Marxismul și problemele lingvisticii" (1950): "N. I. Marr a introdus în lingvistică o formulă incorectă și nemarxistă cu privire la '"caracterul de clasă" al limbii și a intrat într-o încurcătură și a pus lingvistica într-o încurcătură. Lingvistica sovietică nu poate avansa bazându-se pe o formulă incorectă, care este contrară întregului curs al istoriei popoarelor și limbilor".
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
Andrei Arsenievici Tarkovski (în rusă: Андре́й Арсе́ньевич Тарко́вский; n. 4 aprilie 1932, Zavrajie, Regiunea Kostroma, Rusia sovietică - d. 29 decembrie 1986, Neuilly-sur-Seine, lângă Paris, Franța) a fost un regizor, actor, scenarist și scriitor rus. Este considerat unul dintre cei mai influenți cineaști ai erei sovietice și ai întregii istorii a cinematografiei. Este înmormântat la cimitirul ortodox din
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
centrul orașului, după planurile arhitectului Ton. Construită din foncurile credincioșilor ortodocși bulgari în cinstea Sf. Nicolae, ea a fost sfințită la 24 mai 1881. A funcționat până în anii '50 ai secolului al XX-lea, când a fost închisă de autoritățile sovietice atee. Clădirea bisericii a suferit în decursul timpului mai multe cutremure majore, ultimul dintre ele având loc în 1987.
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
aducând distrugerea forțelor sovietice încercuite. La acea dată, planul lui Piłsudski a fost puternic criticat, și numai situația disperată a forțelor poloneze i-a convins pe alți comandanți să-l accepte. Deși bazat pe informații de încredere, inclusiv comunicații radio sovietice decriptate, planul a fost făcut „amatoricesc” de ofițerii armatei și de experți militari care s-au grăbit să sublinieze lipsa de educație militară oficială a lui Piłsudski. Atunci când o copie a planului a căzut în mâinile sovieticilor, comandantul Frontului de
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru "Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”. La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ales ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene. Cu toate acestea, această proclamare a independenței Transnistriei nu a fost recunoscută
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru "Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”. La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ales ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene. Cu toate acestea, această proclamare a independenței Transnistriei nu a fost recunoscută de către URSS. Este de menționat faptul că la 22 decembrie 1990, Mihail Gorbaciov, președintele URSS, a semnat un decret prin care a declarat nule hotărârile “Congresului
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
mormânt aflat în curtea bisericii ortodoxe din Ceanu Mare. Fritz Schröder a fost caporal în armata germană, în cel de-al doilea război mondial, si a murit pe 4 octombrie 1944 în cadrul luptelor din Transilvania dintre armata germană și cea sovietică. La Ceanu Mare a fost prezent, ca gazdă a cancelarului și prim-ministrul român, Adrian Nastase. Satul nu este împărțit în cartiere, dar fiecare zonă a localității are un nume: "La Moară", "La Baza", "La Curbă", "Putorna", "Voidești", "Capătul Satului
Comuna Ceanu Mare, Cluj () [Corola-website/Science/299576_a_300905]
-
conspirații pentru distrugerea distrugerea puterii militare sovietice, de spionaj în favoarea unor țări precum Anglia, Franța, Japonia și Germania și în plus de trădare prin perfectarea unor acorduri secrete cu Germania și Japonia, acorduri care prevedeau predarea Ucrainei, Belarusului, Asiei Mijlocii sovietice și a Extremului Orient rusesc puterilor străine. Țoți inculpații au recunoscut imediat acuzațiile. Doar Krestinski a refuzat la început să să recunoască vinovat, a doua zi însă a declaratcă: "... admit în totalitate și fără rezerve că sunt vinovat de toate
Procesul celor douăzeci și unu () [Corola-website/Science/299641_a_300970]
-
istoricul britanic Robert Conquest a afirmat că agenții germani, la inițiativa lui Heinrich Himmler, au falsificat documente care îl implicau pe Tuhacevski într-o conspirație alături de Marele Stat Major German, cu scopul de a slăbi capacitatea de apărare a Uniunii Sovietice punându-l pe mareșal într-o lumină proastă în fața lui Stalin. Conquest a afirmat că aceste documente au fost transmise lui Stalin prin intermediul președintelui Cehoslovaciei Edvard Benes, om care se bucura de încrederea dictatorului sovietic. Această versiune a fost susținută
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
ai guvernului sovietic, începând din deceniul al treilea al secolului trecut, când a fost propulsat la putere de către protectorul său, Stalin, până în deceniul al șaselea, când a fost destituit din toate funcțiile de Nikita Hrușciov. A fost principalul semnatar, din partea sovietică, al pactului de neagresiune sovieto-german din 1939. Molotov s-a născut în satul Kukarka (azi Soviețk în Oblastul Kirov) cu numele de Viaceslav Mihailovici Skriabin (Скря́бин), fiind fiul unui vânzător de magazin. Era nepotul compozitorului Alexandr Skriabin. A
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
care Molotov s-a aflat în fruntea guvernului, Uniunea Sovietică a progresat foarte mult (dar cu uriașe costuri umane), din punct de vedere industrial. Ascensiunea lui Adolf Hitler și transformarea Germaniei într-o dictatură, au făcut ca dezvoltarea industriei grele sovietice producătoare de armament modern să fie o prioritate națională, iar Molotov și Comisarul Poporului pentru Industrie, Kaganovici, au fost cei care au îndeplinit cu succes această misiune. Doar dezvoltarea industriei grele i-a permis Uniunii Sovietice să învingă în cel
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
sau cu Polonia, care nu agrea ideea prezenței trupelor sovietice în țară. De aceea, Stalin a decis că un pact de neagresiune cu Germania era absolut necesar, pentru a abate atenția lui Hitler către Polonia și țările occidentale, asigurând Uniunii Sovietice timpul necesar pregătirilor pentru războiul care era, totuși, inevitabil. În luna mai a anului 1939, ministrul de externe Maxim Litvinov (care era evreu și considerat, datorită acestui fapt, nepotrivit pentru negocieri cu germanii) a fost schimbat din funcție, Molotov succedându
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
(cunoscut și ca "incidentul de la Katyń" sau "masacrul din pădurea Katyń") a fost o execuție în masă a unor cetățeni polonezi de către forțele poliției secrete sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Masacrul a avut loc în pădurea de lângă actualul sat Katîn din Rusia, sat situat la 20 de km vest de orașul Smolensk. În timpul acestei acțiuni aproximativ 22.500 (potrivit cercetătorului rus Victor Zaslavsky
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
parțial folosită pentru organizarea poliției politice Gestapo și a lagărelor de concentrare naziste. În ziua de azi, termenul de „lagăre de concentrare” este folosit în special pentru lagărele Germaniei naziste din perioada 1935 - 1945, în timp ce celelalte lagăre, în special cele sovietice, chineze, cambogiene, cubaneze ș.a., sunt denumite "lagăre de muncă" (rarele ori când sunt studiate sau evocate). Lagărele naziste, descoperite și filmate de armatele Aliate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost ulterior studiate de mulți istorici, deoarece
Lagăr de concentrare () [Corola-website/Science/299058_a_300387]