5,095 matches
-
comportamente instinctive. Aceasta face din puiul de om o ființă total dependentă de membrii propriei specii și, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un „specialist în nespecializare” ereditară. Din acest motiv, puiul de om este singurul care își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este „asistat” de membrii altei specii. „Copiii sălbateci”, cei crescuți de animale, s-au animalizat, în ciuda eredității lor de tip uman. • Prin „orarul” proceselor de creștere și maturizare, ereditatea creează premisele unor momente de optimă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai bune. În sfârșit, această categorie de profesori contează mai puțin decât cei aflați la începutul carierei pe sprijinul școlii în rezolvarea unor sarcini curente și se arată mai curând dispuși să se descurce cu mijloacele pe care le au. Specificitatea condițiilor de muncă ale profesorilor a fost analizată în puține studii în literatura noastră de specialitate. O observație facilă care se poate face în legătură cu aceasta se referă la intensitatea redusă a interacțiunii profesorilor de la aceeași școală pe teme profesionale. Rareori
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de geniu; d) potențialul și exersarea talentului și geniului depind de atmosfera politică a epocii. (Pentru cititorul care consideră că aceste concepții au fost depășite, problematici similare asupra distincțiilor și diferențierilor conceptuale [validitatea discriminatorie] se regăsesc în cercetările recente despre specificitatea domeniului - Albert, 1980; Baer, 1995; Bloom, 1985; Gardner, în presă; Runco, 1986.) Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ideea că nici geniul, nici talentul nu puteau supraviețui într-o societate opresivă a fost acceptată aproape în unanimitate. În scrierile sale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
motivației și a efortului voluntar, încredere în capacitățile proprii și o mare forță sau tărie de caracter” (p. 218). Observați că această configurație a trăsăturilor specifice, analizată riguros (Cox, 1926, pp. 177-213), variază în funcție de sfera de activitate a individului, indicând specificitatea domeniului. Nu întâmplător, aceste trăsături apar în concluziile lui Cox. Precum alte similitudini dintre cercetările lui Galton și Cox, motivația intrinsecă, descrisă anterior de Galton, este recunoscută drept „una dintre «calitățile intelectuale și dispoziționale» esențiale și acționează ca un stimul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Milgram, 1976, Runco 1986b). Gardner (1988b) constată dependența autoevaluării de comportamentul creativ, iar Torrance, Ball (1984) și Runco (1986b) au compensat această aparentă deficiență a propriilor cercetării ajustând formal concluziile lor. O critică apărută în deceniul trecut se adresează influenței specificității sarcinii asupra măsurării creativității. Baer (1994a) le recomandă pedagogilor o prudență maximă față de testele de gândire divergentă din numeroase motive, dintre care cel mai important este presupusa dependență de sarcină a creativității (Baer, 1993a, 1993b). În cercetarea sa, Baer folosește
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
testele de gândire divergentă din numeroase motive, dintre care cel mai important este presupusa dependență de sarcină a creativității (Baer, 1993a, 1993b). În cercetarea sa, Baer folosește însă tehnici alternative de măsurare asemănătoare celor ale lui Amabile (1983, 1996). În ciuda specificității sarcinii, atribuită, în general, tipurilor alternative de evaluare (Baxter, Shavelson, Goldman și Pine, 1992; Dunbar, Koretz și Hoover, 1991; Linn și Burton, 1994; Linn, Burton, DeStefano și Hanson, 1996), a caracterului inițial al altor cercetări citate ocazional în sprijinul teoriei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sarcinii, atribuită, în general, tipurilor alternative de evaluare (Baxter, Shavelson, Goldman și Pine, 1992; Dunbar, Koretz și Hoover, 1991; Linn și Burton, 1994; Linn, Burton, DeStefano și Hanson, 1996), a caracterului inițial al altor cercetări citate ocazional în sprijinul teoriei specificității de sarcină a creativității (Runco, 1987a, 1989a) și a aplicabilității dovedite în diverse domenii (Hocevar, 1976), inferențele cu privire la natura generală sau specifică a creativității încă nu sunt categorice. O altă critică gravă are în vedere impactul nesemnificativ pe care l-
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1990c, p. 3). O astfel de abordare devine mai inteligibilă atunci când o descompunem în trei secțiuni: istoriometria își propune să verifice ipotezele nomotetice cu privire la comportamentul uman. Principalul obiectiv devine prin urmare evidențierea legilor generale sau a relațiilor statistice care transced specificitățile documentelor istorice - ce se află în spatele „numelor, datelor și locurilor”. Astfel, când se aplică această metodă la cercetarea creativității, studiul istoriometric investighează circumstanțele sau predicțiile referitoare la constribuția experiențelor de viață, a trăsăturilor de personalitate și a factorilor de mediu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
finală a vieții. În cele din urmă, am obligația să menționez numeroasele studii axate pe stadiul final al existenței, care tratează aspecte referitoare la: analiza ultimelor zile de viață (Harrison și Kroll, 1985-1986, 1989-1990; Harrison și Moore, 1982-1983; Zusne, 1986-1989), specificitatea parcursului vieții creatorilor din diferite domenii (Cox, 1926; Ellis, 1926; Kaun, 1991; Raskin, 1936; Simonton, 1975a, 1991a, 1997a) și efectul longevității asupra productivității și a reputației postume (Lehman, 1943; Mills, 1942; Simonton, 1976a, 1977b, 1984d). Fluctuațiile productivității creative nu constituie
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
transformat orice discuție despre eugenie Într-un discurs despre etică și morală indiferent dacă subiectul era rolul jucat de medicii naziști În adoptarea Soluției Finale sau Societatea Americană de Eugenie 16. Moștenirea Holocaustului a determinat proiectarea unor preocupări cu o specificitate culturală clară asupra istoriografiei mișcărilor eugeniste la scară universală. Pe parcursul ultimului deceniu, studiile despre mișcările eugeniste au problematizat reprezentarea eugeniei ca fiind În primul rând o teorie fundamentată pe reacția rasistă Împotriva proliferării efectelor negative ale industrializării necontrolate. Cartea lui
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
perioada interbelică de a căuta calea de mijloc Între liberalism și socialism 24. Acesta era, Într-adevăr, unul dintre scopurile mișcărilor din Germania și Franța, dar În România, contextul intelectual În care s-a dezvoltat mișcarea eugenistă era foarte diferit. Specificitatea acestui context consta, printre altele, În faptul că perspectiva științifică asupra organizării și evoluției sociale nu devenise până În anul 1918 o paradigmă larg acceptată de publicul românesc educat și cu atât mai puțin de electoratul de masă format din populația
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
se preda În mod obișnuit În Învățământul secundar. În România, educația purta Încă amprenta pedagogiei umaniste a secolului al XIX-lea, cu accentul acesteia pe cultură, istorie și științele abstracte, În special matematica 25. Un aspect și mai important al specificității contextului, pe care o semnalam mai sus, Îl constituie faptul că doar o mică porțiune din societatea românească, compusă În special din păturile educate, era secularizată. Stilul de viață al membrilor păturilor superioare urbane devenise similar cu cel al claselor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
nivel gimnazial. În absența unor noțiuni de bază bine Însușite, studenții ar fi fost incapabili să beneficieze de avantajele metodologiei empirice 17. Reforma educației era interpretată În analizele autorilor pro-europeni În relație cu socializarea, Înțeleasă ca proces cultural, marcat de specificitățile structurii sociale, de nivelul de dezvoltare economică și de sistemul politic. În opinia acestor autori, calitatea educației nu putea fi evaluată decât În relație cu toți factorii sociali, economici și politici care o influențau. Astfel de analize ale eficienței sistemului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
creeze astfel un „complex dominant”. Gradul de coeziune al unui astfel de complex nu este suficient pentru a se putea vorbi despre el ca despre o clasă dominantă sau una conducătoare. Scări de valori diferite, ierarhii ale preocupărilor diferite mențin specificitatea acestor elite, dar un interes comun le face asemănătoare (uneori, chiar foarte asemănătoare). Este ceea ce Charles Wright Mills a crezut că poate observa într-o oarecare măsură în Statele Unite, în domeniul armatei, al economiei și al administrației publice. În etapa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o zguduire, iar, mai apoi, chiar prăbușirea regimului sovietic, pentru a vedea confirmată și întărită viziunea paretiană a diversității păturilor conducătoare - inspirată din „diversitatea multiplelor grupuri sociale” (Pareto, 1916, § 2025) -, și nu concepția monolitismului totalitar ce făcuse să dispară complet specificitatea diferitelor segmente ale elitei. Mai mulți autori au crezut că pot identifica și în Franța, într-un context politic și instituțional complet diferit (un regim pluralist deschis competiției libere a elitelor), emergența progresivă a unui „complex dominant”, care ar fi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cel mai adesea, tocmai „serviciile aduse suveranului și statului sunt cele care stau la baza averii și a prestigiului acestor oameni” (ibidem, p. 10). Există, bineînțeles, și alte elite în societate (economice, religioase și intelectuale), dar elita puterii își păstrează specificitatea ei în ordinea politicului. Pentru studierea elitelor politice considerate ca „elite ale puterii”, Lasswell sugerează adoptarea postulatului potrivit căruia orice actor social în interacțiune cu alții caută să maximalizeze, prin acțiunea lui sau prin practici instituționale, rezultatele valorizate (value outcomes
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau puternică, fără specificare. În ceea ce privește împărțirea puterii, sunt două chestiuni care trebuie să ne rețină atenția: pe de o parte, difuzarea puterii în societate și măsura în care este concentrată puterea efectivă între membrii elitei, iar, pe de altă parte, specificitatea puterii exercitate de elită (cu alte cuvinte, gama chestiunilor asupra cărora puterea elitei se poate exercita în mod efectiv). În societățile moderne, puterea elitelor este în general limitată, prin definirea strictă a domeniilor în care aceasta se poate exercita. Combinând
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influenței lor, cât instrumentul acesteia (ibidem, p. 454). Diferitele moduri de influențare exercitate de localiști și de cosmopoliți nu pot fi considerate ca fiind pur și simplu consecințele nivelului de studii sau ale statutului profesional diferit. Acestea contribuie la marcarea specificităților influențelor exercitate, dar nu constituie sursa lor. Este decisiv felul de a recurge la statut, și nu aspectul formal al acestuia (ibidem, p. 456). Potrivit formulei mertoniene, cosmopolitul exercită o influență „pentru că știe” (because he know), pe când localistul o exercită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
băcan și ale unui poet.” (Emil Cioran) „Visul” este, prin excelență, un tărîm al iluziilor, al tuturor ficțiunilor posibile. În schimb, „viața” pretinde o simbolistică responsabilizată. * Ce este, de fapt, un „aforism”? În răspunsul dat de Mark Twain găsim surprinsă specificitatea lui: „Un minimum de cuvinte și un maximum de sens”. Lucian Blaga a simțit nevoia introducerii unui aspect dinamic: „Orice aforism trebuie să fie astfel formulat Încît să spună mai mult decît spune”. Adică aforismul să te oblige să ții
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În care cred. * „Cuvîntul e o rană a tăcerii.” (Lucian Blaga) Faptul că intimitatea gîndului nu trebuie violată este exprimat și În proverbul: „Cel mai bun cuvînt rămîne cel nerostit”. * „E greu să treacă cineva peste propria sa natură.” (Hitopadeca) Specificitatea psihologică a fiecăruia este dată, bineînțeles, de predispozițiile și particularitățile sale Înnăscute: „Tot ce-i fixat și Înnăscut se atenuează prin educație, dar nu se Înlătură” (Seneca); „Poți să alungi caracterul cu furca, el va reveni mereu” (Horațiu); „Mulți Își
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru semeni... XIX LORENZO VALLA și „voluptatea” 1. în sfârșit, veni Valla. Acesta e climatul intelectual și ideologic în care apare Lorenzo Valla îRoma, 1407 - Roma, 1457). Istoria ideilor îi menționează numele cu o extremă parcimonie. Ea trece sub tăcere specificitatea lui de filosof și se mulțumește în cea mai mare parte a timpului să-l reducă la câteva locuri comune confecționate plecându-se de la Donația lui Constantin î1442) - care demonstrează că religia creștină își datorează puterea unui document fals, întocmit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
datorează puterea unui document fals, întocmit chiar prin grija ei -, sau de la Dispute dialectice î1439) și de la Eleganțele limbii latine î1435-1444), care permit cantonarea lui în rolul unui filolog obsedat de restituire unei limbi latine pure. Așadar, în ce constă specificitatea lui filosofică? Lorenzo Valla dezvoltă, precizează, formulează și propune, pentru prima dată în istorie, un creștinism epicurian. A priori, expresia pare oximoronică: doctrina lui Hristos pare a se spune intrinsec și istoricește celei a lui Epicur. Ideologia pauliniană și filosofia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de al cărui nume se folosesc. A se vedea, de exemplu, Axiochos, atribuit lui Platon... Unii se ascund mai degrabă în umbra unui mare maestru pentru a încerca să-și impună tezele... Este greu, în aceste condiții, să căutăm o specificitate a gândirii lui Diogene din Oenanda. Unii o găsesc într-o mână de fragmente: desigur, prin el aflăm de existența clinamenului chiar în textele lui Epicur, dar lucrul acesta n-are nimic în comun cu o revelație, configurația arheologică face
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără a examina tezele și chiar fără a preciza în ce lucrări pot fi găsite... * * * Bieții sofiști! Multă vreme, ei au fost pur și simplu maltratați. Textele lor apar adesea în antologii care nu permit aprecierea meritelor, și nici a specificității fiecăruia în parte. O introducere accesibilă este făcută de Jacqueline de Romilly în Les Grands Sophistes dans l'Athènes de PĂriclès, ed. de Fallois, 1988. A se vedea, pentru texte, Les Prăsocratiques, Plăiade, op. cit., iar ca introducere generală mai tehnică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în faza de implementare, pentru evidențierea „punctelor tari” și a „punctelor slabe” ale proiectului și semnalarea de recomandări, obținerea de percepții și opinii despre rezultatele și impactul proiectului/programului și, în mod particular, pentru a genera noi idei (Mahoney, 1997). Specificitatea sa constă în producerea de informații într-un „...context social unde indivizii își pot evalua/reconsidera propria opinie în contextul opiniilor celorlalți” (Patton, 1987, p. 135). Dacă focus-grupul poate produce informație extrem de valoroasă, pe de altă parte trebuie avut în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]