3,995 matches
-
urmă s-a îmbolnăvit de dor. X: Unde este acum? Îmi doresc s-o văd! Femeia în negru (se apropie de el): N-ai înțeles? X: Ce să înțeleg? Femeia în negru: A murit. Nepăsarea ta a omorât-o. X (speriat) A murit? Femeia în negru: De ce crezi că sufletul meu este în doliu? X (parcă din altă lume) A murit. Tot ce a fost mai frumos a murit. Femeia în negru: Ai pierdut-o atât tu, cât și eu. N-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
chiuia mai tare. (Râde atât el cât și ceilalți, X se zbate și strigă. Omul cu sticla apare în cimitir.) D2: Încă un client. D3: Îl iau eu în primire. (Pornește în grabă spre Omul cu sticla, dar acesta fuge speriat. D3 se întoarce.) D5: S-a speriat de moarte. D1: Mai ușor că-și dă sufletul. (D6 încetează gâdilatul și ceilalți îi eliberează picioarele. X geme.) D7: Ochii, ochii lui sunt păcătoși. Au văzut multe. Ascund multe. Se apropie de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
la vechii evrei oferite unui Dumnezeu înstelat. OCHI PRĂFUIT DE STELE Omul roșu, pe burtă întins privindu-ne atent printre zăbrele ne urmărește cu un ochi învins și cu celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea-i de pește înregistrându-ne acvatic, pixelat. Din axa lumii pornesc zăbrelele și se afundă într-o gaură negră, visează omul că sfârtecă ielele înfipte colțos în carnea lui „macră”. OBIECT DIN „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (4) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului REPERAJ Sânge despicat de reper în punct erodat, ce curge spre cer, înviind răspicat. De o parte univers speriat, de cealaltă mască fără un ochi, explozie de nor eronat deasupra roșului de mac cu deochi. Sunt R-ul și P-ul făptașii, repere ce lovesc încrezut, R-ul și P-ul sunt nașii, punctul, e de fapt un nou
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cei săraci, fără mari posibilități, excluzând torturile și loviturile de bici sau alte barbare atrocități. 29. Reperaj: vechea prietenie secată în rămășițele de colegialitate când și când, descoperă o inimă tristă, trădată, și un suflet abandonat, flămând. 30. Reperaj: bărbatul speriat, legat la ochi, înarmat cu răbdare, furculiță și cuțit, o uriașă sepie vie, nu-i fie de deochi, ascunde în farfurie, tocmai bună de mistuit. 31. Reperaj: bătrân cu fața ridată și pălărie de cowboy, cu ochii reci, albaștri ca
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
să facă pași mici, diplomatici: - Majestate, noi am luat toate măsurile de menținere a ordinii publice și de descurajare a inamicului extern... - Lasă-mă, domnule, cu polologhia asta stupidă! îl întrerupse Iarna. Ce-o fi vrând nebuna? se întrebă Negru-Cioară speriat. - Am vrut să spun, Majestate, că slujitorii Măriei Tale sunt la posturi, își fac datoria și imperiul nostru niciodată nu a fost mai puternic ca... - Mă exasperezi, maestre! îl întrerupse Iarna iar, dând ochii peste cap. Dar dușmanul? Credeți voi
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
vazut de mulți ani și deodată prietenul îi dă telefon,un bărbat implicat într-un accident rutier strigă la soția sa care este acasă, doarme și ea se trezește din somn, ofemeie naște primul ei copil, într-o maternitate și, speriată, neîncurajată de nimeni strigă la mama ei, iar această știe că în acel moment și nu altul fiica ei naște. Liberul arbitru și determinismul par să fie puncte de vedere incompatibile despre lume, pentru că fiecare acțiune a noastră pote fi
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
văzusem prin straiele transparente.Ma rugăm cu voce tare , ca la un spectacol de teatru. Că prin farmec acel om necunoscut m-a ridicat și , punandu-mi mâinile pe creștet, m-a întrebat: -Cum te cheamă, fâțo? -Diana, am răspuns speriată. -Nu, Virginia, așa să știi că te cheamă. -Doamna doctor, măcar dumneavoastră vă pot spune ce m-a nemulțumit pe mine toată viața mea? -Desigur, Diana, poti sa imi povestești. -Au fost multe nemulțumiri, la început mă deranjau certurile din
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ne-am ridicat și am plecat repede deoarece se lăsase și mai rece între timp, mai ales după bere și înghețată. Am mers agale până în bulevard și eram deja pe trotuar când, neașteptat, Dan se oprește și ne întreabă ușor speriat: - Dar borseta mea unde este? Ați făcut o glumă...? Eu m-am uitat întrebător la Silvia, ea la mine. Aveam doar lucrurile noastre. - Nu, vericule! Unde naiba ai lăsat-o? Aveai și bani în ea? - Nu, nu am... Banii îi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
E foarte greu. Și nu ne ajută nimeni”. „Păi și de unde bani să își construiască lumea case și să aibă BMW X6 în fața porții?”, întreabă cu un glas mieros politicianul străin. „Nu e treaba noastră”, vine imediat răspunsul primarului, oarecum speriat, înțelegând unde se dorea a se ajunge. Pentru toți era evident ce se întâmpla la nivel local: toate lumea din acea sala știa de trafic și toată lumea beneficia, într-un fel sau altul, de pe urma lui. Evidența a devenit certitudine în
SCLAVIA DIN BEREVOIEȘTI- REZULTATUL A 25 DE ANI DE ONGISTICĂ RROMĂ ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383902_a_385231]
-
putea rezista acelui imbold care o îndemna să fugă - acesta era cuvântul - spre prietena sa, ca și cum ea ar fi fost deținătoarea vreunei formule magice care să schimbe, sau să facă situația mai suportabilă. Știa; se amăgea reacționând ca un copil speriat care aleargă spre o mamă atoateștiutoare, totuși... Și cum nimic nu-i nou sub soare, viața avea să-i demonstreze încă o dată ceea ce aflase de fapt de multă vreme; că poți înțelege durerea cuiva, dar nimeni și niciodată nu poate
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
ale florilor, Delia înțelesese că nu e de glumit. Cineva o urăște și a găsit această modalitate de a-i transmite ura ce i-o purta. Cum pot deveni florile ambasadorii urâțeniei vieții! De ce? Târziu în noapte, Delia se trezi speriată. Avu un vis care o trimise cu gândul undeva, departe, în copilărie. Visă că draga ei mamă era pe moarte iar ea era încă mică și neajutorată. Se ridică din pat și merse să-și aducă un pahar de apă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș printre stânci
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
L-am întrebat de căderea frunzelor despre teză și ani-teză Filosoful avea privirea de ceață și ochii fumau pipă din cel mai bun tutun de Jamaica ” Istoria nu îmi va da dreptate” mi-a șoptit filosoful Și afară se auzeau speriate câteva oi pierdute de turmă În depărtare izvorul se chinuia să urce pietrele ” Istoria m-a părăsit la tinerețe” a oftat filosoful Seara s-a ridicat repede și misterioasă cum adolescența îndrăgostită O lacrimă s-a prelins pe buze sub
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
Iza, mergeam la munte și, o dată, am dormit într-un pod acoperit cu fân, toți laolaltă, ceva de neuitat! Mai am mirosul în nări și gustul libertății, care erau inedite pentru mine, fetița hiper-protejată - părinții mei erau mereu îngrijorați și speriați că mi s-ar putea întâmpla ceva. Credeam că mă voi regăsi într-un orășel care îmi va părea străin. Eva, de ani de zile în Florida, mi-a spus la telefon: "Caut-o pe Baby Markus, era cu noi
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
care-și divinizează fiica după cum spune și, să fie geloasă pe aceasta că seamănă din ce în ce tot mai mult cu fosta lui soție, amintindu-i mereu de ea? Dorește astfel să se răzbune pe el? Sau să fie speriată simțind că fata se îndrăgostește de un bărbat care-i place și ei?” Ștefan spera că Gloria nu de dragul unei aventuri ar risca totul, ci altul să-i fie motivul. El nu-i putea oferi decât plăcerile unui pat cald
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
senin, am auzit un susur, ca de izvor. Era sângele meu, rostogolindu-se năvalnic prin venele tinere. Înaintând în lumină, am intrat, fără să vreau, fără să știu cum, în minunata Grădină a copilăriei mele. Pășeam pe fire fragile și speriate, de iarbă proaspăt cosită. La umbra unui copac, c-o pană de păun așezată-n pălărie, mestecând un fir de iarbă lăptos, era bunicul meu! Bunicul Ilie! În clipa aceea n-a mai contat ce vârstă aveam. Am alergat, cu
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
de acest gen, nu îți pot spune deocamdată mai mult. Delia, cu o mână încerca să tragă scaunul să se așeze, cu cealaltă își apăsa capul. O durere insuportabilă năvăli făcând-o să se clatine. Dana sări să o sprijine, speriată. — Ce este Delia? Ce este cu tine? — Nimic! Îmi trece! Sunt doar obosită. Am fost la evenimentul anului, Revelionul. Lasă, îmi trece. Vino, să gătim ceva, poate mâine sosește și fiica mea însoțită de mama. Acum, drept pedeapsă vei fi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
nu merg la vrăjitor. Pe cine ai pomenit tu, să meargă la vrăjitori în loc de poliție, când îi intră hoții în casă? Doamne ferește! -zicând acestea Magdalena își face cruce privindu-l pe bărbatul său cu ochii ei mari, căprui de căprioară speriată, care îl linișteau ca prin farmec. -Ba vii cu mine, că tu mi-ai zis, să nu dau drumu la câini, când am plecat de acasă! Vii cu mine, că de tine dracii se tem, fiindcă ești credincioasă și nu
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
cuvântul. Un moment chiar vru să ia un Distonocalm, dar se gândi că după somniferele din seara precedentă s-ar putea să aibă reacții neprevăzute, așa că renunță. Strânsese masa și voia să treacă la spălarea lăzii, când auzi soneria. Tresări speriată. Să fie Andrei? Doamne, ce nesocotită am fost! Cum am putut să-i fac una ca asta!? Se îndreptă spre ușă tremurând și înainte de a se uita pe vizor, întrebă cine este. Răsuflă ușurată când auzi vocea Nataliei. Deschise ușa
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
o interesă prea mult. La un moment dat, Victor a oprit mașina, în parcarea unui bloc modern, în centrul orașului. Nu mai fusese niciodată acolo, dar a înțeles, și din nou a tăcut. Privea spre el cu ochi de căprioară speriată.Oare? El, cu ochii lui albaștrii, pătrunzători, a privit-o adânc, până în străfundul sufletului, și a întrebat-o cu un zâmbet ușor șăgalnic în colțul gurii: -Vii? iar ea, a răspuns afirmativ. Și se înroși toată! Dacă ar fi spus
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
el, pornind la plimbare. Pe traseul urmat descoperea treptat frunze proaspăt apărute, de un verde deschis intens, flori parfumate îmbobocite și fructe gustoase. Spre seară se retrase însă din nou, spre localitatea din apropierea pădurii. Dar nu mai intră în depozit, speriat că a doua oară nu va mai avea șansa de a ieși din interiorul acestuia. Se târâ spre livada văzută în apropierea sa. “Ce frumoasă este ! ” își spuse Dino. Și auzi râsetele unor copii. În fața sa, doi băieței simpatici, care
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
-atâta liniște în jur ! A ajuns destul de repede la țărm și nu-nțelege absolut deloc cum de e singurul pirat de pe acea corabie , ce-și flutură semeață steagul neagru din care craniul cu un singur ochi, zâmbește înfiorător. Se trezește speriat . E tot în pădurice . Siluetele sumbre ale copacilor par niște soldați teutonici în lumina palidă a lunii rotunde. E deja noapte,își amintește de corabie,de marea cea albastră și-apoi ridică capul către cer : „ Îți mulțumesc ! ” (va urma ) Referință
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
sale peste mâna Babei 5. Aceasta se sperie.) Baba 5: A înviat! (Fuge spre scaunul ei urmată de Babele 1, 2, 3) Fiul: Ați fugit toate. De ce ați mai strigat-o să se scoale, dacă acum ați fugit? (Babele privesc speriate.) Eu am mișcat mâna. Baba 1: Nu se putea să nu faci o greșeală. Baba 2: Nimeni nu e pregătit de așa ceva. Baba 3: Trebuie să-i fim alături. Fiul: Ați face bine dacă m-ați lăsa singur să-mi
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
preiau fetița din brațele mamei. -Vă rog, lăsați-mă să stau lângă ea până la spital, vă rog salvați-o. -Bine urcați repede lângă targă, liniștiți-vă, o să fie bine. Cristina începe iar să plângă cu ochii atințiți asupra mamei ei, speriată, doar ea putea să-i aline durerea. Salvarea ajunge repede la spital, fetița ajunge repede la terapie intensivă, Magdalena așteaptă vești pe hol în fața ușii. Palidă, flămândă și sfârșită de puteri se roagă cerului pentru fetița ei. Alexandru apare furios
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]