5,679 matches
-
duci În râpî cî ti mânâncî balauru’ cel mari!), luau forma razelor unui sore de vară care dogorea, balta cu „peti” crescuse cât ograda și În ea Înota Vizanti care se gudura prietenos, Cristofor Îl invita să se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu multă spumă, apoi În timp ce blănița lui Sinan Pașa și mustățile Îl mângâiau, acesta sforăia iar pe cerul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și Cleopatra le lovea cu copitele și le spărgea În sute de țăndări, bunicu’ Înjura de zor pe Cleopatra, o ciocănitoare colorată Îi ciugulea litere mici din palmă apoi creștea cam cât un mânz al Cleopatrei, mânzul Îl purta În spinare prin Cociobana, fluturii multicolori Îi gâdilau fața și urechile, zburând În jurul său, păsărele ... flori... și toate se pierd Într-un somn ușor, iar Victor, Întorcând capul spre diamant, privea cu iubire respirația ritmică și se dădu jos de la roată pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se uită ca proasta la mine / duc mâna la fermoar e închis / poate-mi curg mucii“; „trântit pe asfaltul încins un câine și-o linge asiduu /... / supralicitând îi ordon câinelui scoală-te și umblă / și-i fut un șut în spinare“; „mă despovărez de ceea ce știu / ca de un jeg puturos și scârbavnic“ etc. O singură dată are Ovidiu Băjan dreptate și atunci anume când constată că „poezia [sa] duhnește a alcool și căcat“. Este și concluzia criticului, care însă, paralizat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sperie pe naivi (sau să-i amuze pe cititorii experimentați): „ești urzită, iubire, din roze sacre sângerând - / mormântul și mirul, aici potirul și cerul / se întâlnesc pentru ultima oară“; „parcă toți au murit ca niște lucruri vechi“; „suferința mea pe spinarea suferinței / istoriei se-ntoarce în clipa de-orbire în neagra / curgere“; „mâna ta a ucis îndelung / în somnul meu zbuciumat, Nefârtate, îmi amintesc / câinii tăi, mi-au râs în față urinând pe trandafiri“; „azi când umbra morții se întinde peste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o convocare în vacanța dintre anul trei și patru de facultate și Tincu ne era șef de pluton. Faptul că erai legionar era echivalent cu a fi bandit, chiar dacă luptai pentru colectivizare. Dar să umbli prin munți cu arme în spinare, asta depășea puterea noastră de înțelegere. Și ce ați făcut, tovarășe locotenent? Am pus pază în jurul casei, cu ordin să tragă fără somație. Și? întrebăm tremurînd. L-a trimis pe unul, Aldea, să se informeze. Văleu, și? Ai mei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dumnezeu și... atât, chiar dacă 33 de ani am încercat continuu să mă restitui, să mă culeg precum lemnul teiului într-o luntre, precum piatra într-o zidire, precum podul într-o singură trecere. Doamne, între câte maluri mi-ai întins spinarea? (A)casă este locul în care te crezi așteptat. Ostenit, Petru dormea cu fruntea în cenușă. 6 zile a stat închis în beciul poliției. A șaptea zi, procurorul Ieremia l-a lăsat slobod pe motive medicale ("alienat mintal"). Prefectul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a mutat la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii copilași! Ei sunt toată bucuria mea de om nebun. Bucuria ta este să sari șotronul noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că l-am îngropat cu tot cu lopată, de asta nu mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare i-a pregătit starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă este necopt, vorba arhimandritului Ioan: "Îl mai caută pe Domnul în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bogați și au vlagă în ei, că poți să-i înhami la plug. Eu, până la leafă, trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi s-au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în creierul munților. Tacă-ți gura, Mihalache, că te bate Dumnezeu! Tu te vaieți? După ce ieși de la program, faci bariera Becleanului până la miezul nopții. Rechin nesătul, îți mai iese jumătate de leafă din piraterie, vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zile, dacă le adun pe toate la un loc. Pînă acum am vînat sturzi cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Aurelius. Ar fi fost suficient să meargă mai departe pe căile urmate de tatăl său, pentru ca în felul acesta să mulțumească și trupele și poporul; dar fiind crud și brutal din fire a vrut să-și satisfacă toată lăcomia pe spinarea poporului și pentru aceasta s-a străduit să atragă de partea lui armatele, dîndu-le libertate neîngrădită; iar pe de altă parte, nu și-a ținut în nici un fel demnitatea și a coborît de multe ori în arenă ca să lupte cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o atmos feră tulburată de evaporări mai mult sau mai puțin abundente, desfășurîndu-și Încețoșarea Între pămînt și cer. — Ce formă are lacul? am Întrebat-o Încercînd să mi conturez o imagine. — E ca un... ca un melc fără casă În spinare, mai Îngroșat spre coadă, așa, tîrÎndu-se pe pămînt de la sud-est către nord-vest, Încet-Încet, Înaintează cu cornițele, două golfuri prelungi, da, cred că spre nord-vest, e foarte frumos. Văd și o insuliță! Nu putea fi decît lacul Constanța sau Bodensee
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
crede că a călcat Într-o urmă de strigă, numai asta putea fi, căci, fără a zări nimic În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
românesc pe la noua graniță. CÎnd a ajuns acasă, pe la Începutul verii, bărbatul tot nu și l-a găsit. Omul s-a Întors peste un an, În SÎmbăta de Rusalii din 1921. Îl eliberaseră gărzile roșii. Ajunseseră cu mitralierele suite pe spinarea cailor În satul siberian În care fusese azvîrlit el și Începuseră a urla la oameni: „SÎnteți slobozi! Tot pămîntul Siberiei e al vostru!“ Al lor fusese și pînă atunci. Lumea era atît de rară, la fel și satele, că oamenii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lei! O avere! Din ce s-o plătească?... Nu era Însă pe lume om mai fericit ca el că a scăpat de temniță. A vîndut tot ce cumpărase Floare la a doua Întoarcere de la Chicago, și-a luat desagii la spinare și nevasta de mînă, a lăsat iar casa În seama soacrei și, cum la America nu se mai putea merge că erau pe acolo, zicea lumea, tare multe „ștraicuri“, vasăzică strikes (greve), s-a suit În tren și a cobo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din anii aceia de demult brazii imenși din curtea clinicii de oftalmologie din Cluj, terasa colinei pe care e situată, dealul ce urcă În continuare spre neurologie și pneumologie, micul munte medical cu tot felul de clădiri spitalicești cățărate pe spinarea sa, izolate de oraș, dar și aproape de inima lui, ridicate acolo parcă pentru tihna și consolarea pacienților, dar și pentru calmul bisturielor. De atunci și de acolo nu mă pot despărți de lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe cei din jur spunând "uite că măgarul plânge" poate că așa era, dar când te uiți la soare, îți curg de frumusețe și lumină lacrimile, nu-i așa ? Nu mai știu altceva, decât că, atunci când s-a suit pe spinarea mea, n-am simțit deloc povara trupului său... Asta, fiindcă mi-am zis Regele era cu adevărat din lumină. Mă uitam la mulțimea care-și așternea hainele pe drum, ca regele să nu fie zguduit de drumul prost... Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochii: da, puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și, cum mă socoteam așa dacă să mă scol, mi-am întins labele din față, mi-am întins și spinarea că amorțisem și am ridicat capul ca să nu mă doară după aia gâtul... Când colo, ce să vezi ! Lumina nu de la foc venea, ci de sus, de undeva, iar copiii chiar că erau o mulțime... uite, coboară prin lumină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a povestit el mai demult. ...Parcă nu v-aș spune ce s-a întâmplat după aia, e târziu, dar... cine știe dacă la anul... Ei bine, moșul meu trăiește ! Uite-l acolo ! Uneori, își întinde labele din față, își arcuiește spinarea, ridică botul în sus, cum facem noi, câinii poate se uită după copiii care coboară din cer și cântă... N-a îmbătrânit nici cu o clipă în timpul care s-a dus de-atunci. Oamenii spun c-au trecut vreo două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
corp comun cu el păsări, animale... Numai sângele Lui Dumnezeu L-a putut spăla. Pe om și păcatul lui. Ce să mai spun ! Aflasem de ce trebuia să mă bucur, aflasem de ce niciodată poverile altora n-or să-mi cadă-n spinare, aflasem de ce Jugul Lui Iisus e atât de dulce și ușor pentru mine... dar îmi venea să plâng. Va să zică, eu am să trăiesc pentru totdeauna în grădina aceea frumoasă, fericit și liber numai fiindcă Fratele meu s-a lăsat omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
diagnostice. A lucrat intens, reușind pentru scurte intervale de timp să scape de teroarea Întrebării: “Ce se va Întâmpla mâine?” Ora prânzului l-a prins Încă În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul unde se aflau cele două suflete dragi. Ba era și salutat cu deferență! Doctorul Suiedeal tocmai ieșea din salon: ― Sunteți așteptat, domnule doctor. Totul este În ordine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știu de ce, dar mă bucur ca un părinte pentru drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi Întrebat de ce n-am abordat și eu cariera universitară. Aș fi vrut, dar blestematul de război mi-a rupt șira spinării, cum se spune. Am avut ghinionul să cad prizonier la ruși, care m-au trimis să fiu medicul unui lagăr. Acolo am rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors, eram epuizat atât fizic, cât și psihic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
receptorul telefonistului și s-a Întors către mine. Cu un ton aproape firesc, m-a Întrebat: „Ai auzit dragule, ce a vrut să spună cel de pe linia frontului?” „Am auzit, domnule profesor” - am răspuns eu, simțind un fior pe șira spinării... „Bietul soldat. El Își striga involuntar disperarea În care era Încorporată și psihoza colectivă creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]